Homicide by blows: evidentiary insufficiency for domicile violation conviction and unjustified application of provocation defense

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4 din 12 ianuarie 2005, Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpatul P.N. la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), b) și c), art. 76 lit. b) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 372/2004 a Judecătoriei Piatra Neamț, care s-a adăugat la pedeapsa de 3 ani, urmând ca inculpatul să execute 4 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 4 iulie 2004.

S-a luat act că părțile vătămate T.I., P.V., S.N. și M.M. nu s-au constituit părți civile.

A fost obligat inculpatul la 8.000.000 lei, despăgubiri civile către T.M. și 6.390.900 lei către C.A.S. Neamț.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele.

La data de 5 iunie 2004, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a lovit în mod repetat, cu un băț, pe T.N., de 82 ani, lovituri ce au cauzat decesul acestuia la data de 2 iulie 2004.

Agresiunea a avut loc urmare unor neînțelegeri anterioare între cei doi vecini, generată de pretinsa modificare a unui gard ce le separa proprietățile.

În ziua săvârșirii faptei, a reținut instanța de fond, inculpatul a fost amenințat și lovit de victimă, ceea ce a determinat reacția violentă și ulterior decesul acesteia.

Susține instanța că agresiunea a avut loc peste gard, neconfirmându-se susținerea părților vătămate că acesta a pătruns fără drept în domiciliul victimei.

Expertiza medico-legală a concluzionat că decesul victimei a survenit ulterior unei pneumonii interstițiale provocate prin decubitul dorsal prelungit, consecință directă a politraumatismului produs prin agresiunea din 5 iunie 2004.

Faptele, așa cum au fost reținute, au fost probate cu declarațiile martorilor U.V., T.I., G. și V.S., coroborate cu declarațiile inculpatului și cu actele medico-legale.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul P.N. și părțile vătămate L.D., T.I., P.V. și S.E.

Inculpatul P.N. nu și-a motivat apelul, ci a solicitat numai respingerea celui declarat de părțile vătămate.

În apelul lor, părțile vătămate au solicitat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu și înlăturarea scuzei provocării, cu consecința majorării pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 104 din 15 martie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins ambele apeluri.

Împotriva deciziei, au declarat recurs părțile vătămate L.D., T.I., P.V. și S.E., reiterând motivele formulate în apel.

Recursul este fondat.

Din examinarea cauzei rezultă că instanța de fond și pe cale de consecință și cea de apel, nu au administrat toate probele necesare în vederea stabilirii existenței și a infracțiunii de violare de domiciliu și, de asemenea, nu au suficiente elemente pentru a se reține scuza provocării, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de art. 183 C. pen.

Înainte de deces, fiind internată în spital, victima T.N. a dat o declarație în care arată modul în care faptele s-au petrecut și anume că inculpatul, în stare de ebrietate, a pătruns în grădina sa, având asupra sa un par de 1,5 m, cu care l-a lovit în mod repetat.

Victima a strigat după ajutor, iar martorii U.V., G.I. și T.M. l-au transportat în casă, la cca. 5 m distanță de locul unde a avut loc incidentul.

Susținerile victimei sunt confirmate de martorii audiați.

Astfel, martorii G.E. și U.V. au susținut constant că victima a căzut lângă gard, în partea corespunzătoare grădinii sale, componentă a domiciliului.

Instanțele au apreciat că agresiunea a avut loc în modul arătat de inculpat, din grădina sa, peste gard, ceea ce înseamnă că acesta nu a pătruns în domiciliul victimei.

De asemenea, au apreciat că acesta a reacționat violent datorită faptului că a fost lovit cu bastonul de victimă, deci se justifică aplicarea scuzei provocării.

Susținerile instanțelor sunt bazate parțial pe probe incomplete, dar și pe ignorarea altor probe administrate în cauză.

Astfel, în declarațiile date, inculpatul P.N. a susținut că, fiind lovit de victimă cu bastonul, i l-a luat acesteia din mână și l-a lovit.

Afirmația sa este contrazisă de martorul U.V., care declară că l-a găsit pe T.N. lovit, în spatele bucătăriei, având un baston lângă el, iar pe inculpat plecând cu un „băț din gard”.

Este greu de presupus, pe de altă parte, cum victima în vârstă de 82 de ani, lovită grav, având fracturi multiple, s-ar fi putut deplasa fără baston în locul unde a fost găsită.

Pentru a stabili cu exactitate modul de săvârșire a faptei de către inculpat, este necesar ca instanța de fond să stabilească cu certitudine.

= locul unde s-a comis fapta;

= dacă era posibil ca agresiunea să se producă peste gard, așa cum susține inculpatul, ținând cont și de dimensiunea acestuia (așa cum rezultă din fotografiile existente în dosarul de urmărire penală);

= stabilirea modalității concrete în care a avut loc lovirea, fiind exclus ca în varianta inculpatului „lovire peste gard”, victima să aibă leziuni la șold și mâna stângă;

= completarea expertizei medico-legale, în sensul stabilirii mecanismului de producere a leziunilor, din ce direcție, sus în jos sau lateral;

= medicii să se pronunțe și cu privire la posibilitatea ca victima, învârstă, cu fracturi la picior și mână, se putea deplasa de la gard, unde susține inculpatul că s-a comis fapta, la locul unde a fost găsit de martori.

Aceste elemente pot conduce la stabilirea existenței infracțiunii de violare de domiciliu, pentru care inculpatul a fost achitat.

De asemenea, din nici o probă nu rezultă starea de provocare invocată de inculpat, cu atât mai mult cu cât acesta a pătruns în domiciliul victimei, exercitând asupra sa violențe ce ulterior au determinat decesul, astfel că reținerea acesteia de către instanțe este nejustificată.

Sub aspectele relatate, recursul părților vătămate, prin care au solicitat condamnarea inculpatului pentru violare de domiciliu și înlăturarea scuzei provocării, este fondat și va fi admis, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cauza fiind trimisă instanței de fond, în vederea administrării probelor indicate.

Conform art. 383 alin. (3) și art. 38517 pct. 4, se va menține starea de arest a inculpatului P.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de părțile vătămate L.D., T.I., P.V. și S.E. împotriva deciziei penale nr. 104 din 15 martie 2005 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpatul P.N.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 4/ P din 12 ianuarie 2005 a Tribunalului Neamț și trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Neamț.

Menține starea de arest a inculpatului P.N.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2005.