Peremption of appeal due to failure to introduce heirs within six-month suspension period under Law No. 9/1998 compensation claims

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 23 decembrie 2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. au solicitat instanţei:

- să constate că, în calitate de strănepoţi ai defuncţilor E. şi I., sunt îndreptăţiţi să primească compensaţiile băneşti acordate de către Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Timiş, conform hotărârii nr. 1120 din 9 decembrie 2008, respectiv la suma de 179.787,19 RON calculată la indicele de inflaţie până la data plăţii;

- obligarea pârâtei de rang II la emiterea unei noi decizii de validare a hotărârii nr. 1120 din 9 decembrie 2021, prin care să le fie recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 9/1998, şi la plata compensaţiilor băneşti cuvenite;

- obligarea pârâtei de rang I la plata compensaţiilor băneşti cuvenite în calitate de moştenitori, de pe urma autorilor E. şi I..

Prin sentinţa civilă nr. 2168 din 21 decembrie 2021, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 17 februarie 2022, Tribunalul Timiş – secţia I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi.

Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel reclamanţii B., A. şi J..

2. Judecata în apel - hotărârile privind suspendarea cauzei

Prin încheierea din 8 decembrie 2022, având în vedere că a fost depusă la dosar dovada decesului lui K., ce a fost introdus în cauză în calitate de moştenitor al intimatei-reclamante C., precum şi faptul că nu a fost solicitat un termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor lui K., curtea de apel, în baza art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata apelurilor formulate de reclamanţii B., A. şi J. împotriva sentinţei civile nr. 2168 din 21 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Timiş în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi D., E., F., G., H., C. şi intimaţii-pârâţi Autoritatea Naţionala pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Timiş.

Prin încheierea din 14 iunie 2023, curtea de apel a respins cererea de repunere pe rol formulată de apelantul-reclamant B..

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 201 din 13 septembrie 2023, Curtea de Apel Timiţoara – secţia I civilă a constatat perimate apelurile formulate de reclamanţii B., A. şi apelanta J. împotriva sentinţei civile nr. 2168 din 21 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Timiş, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi D., E., F., G., H., C. şi intimaţii pârâţi Autoritatea Naţionala pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din Cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Timiş.

4. Recursul exercitat în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 201 din 13 septembrie 2023 a Curţii de Apel Timiţoara – secţia I civilă a declarat recurs reclamantul B., prin care a solicitat casarea deciziei pronunţate de instanţa de apel, cu consecinţa repunerii cauzei pe rol şi continuarea dezbaterilor, formulând după expunerea circumstanţelor litigiului următoarele motive de recurs:

Prin sentinţa civilă nr. 596 din 7 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Sânnicolau Mare în dosarul civil nr. x/2017, având ca obiect succesiune, s-a stabilit că recurentul-reclamant şi J. au vocaţie succesorală şi calitate de moştenitori, ca nepoţi şi nepoată, după defuncţii E. şi I.. Cu toate că aceasta hotărâre a fost depusă la dosarul cauzei, curtea de apel a solicitat depunerea unei copii a certificatului de deces al tatălui său, K., sens în care s-a conformat dispoziţiilor instanţei şi a înaintat acest înscris la dosar. De asemenea, a depus note scrise prin care a arătat că apelanta-reclamantă J. este sora sa şi este în viaţă, iar C. este mama sa (decedată), fiind îndreptăţită a primi compensaţii băneşti de la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, iar nu K., după cum instanţa în mod greşit a înţeles.

În mod greşit, instanţa de apel a apreciat necesară introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului K., acesta nefiind parte în dosarul administrativ ce a stat la baza emiterii hotărârii nr. 1120 din 9 decembrie 2008 de către Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a celorlalte hotărâri emise ulterior în dosarul administrativ.

Suspendarea şi perimarea cauzei au fost dispuse în mod nelegal cu motivarea că nu au fost indicaţi moştenitorii lui K., în condiţiile în care moştenitorii acestuia (recurentul-reclamant şi sora sa, J.) erau deja părţi în dosar, figurând în calitate de reclamanţi.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 414, art. 421 şi art. 486 C. proc. civ.

În dovedire, a anexat certificatele de deces pentru K. şi C., certificat de moştenitor suplimentar, acte de stare civilă, sentinţa nr. 596/2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Judecătoria Sânnicolau Mare.

5. Apărările formulate în cauză

La 15 decembrie 2023, intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 10 ianuarie 2024, recurentul-reclamant a transmis răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiile şi apărărilor invocate prin întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. A anexat certificatul de moştenitor nr. x/2018 de pe urma defunctului K..

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul din perspectiva criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente cărora acestea li se circumscriu - art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

În primul rând, trebuie menţionat că recursul este o cale de atac exercitată împotriva deciziei pronunţate de ultima instanţă de fond, astfel că motivele de recurs trebuie să se raporteze la considerentele acesteia şi să le combată, prin expunerea unui raţionament juridic contrar.

În litigiul pendinte, reclamantul B. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 201 din 13 septembrie 2023, prin care instanţa a constatat perimate apelurile formulate de reclamanţii B., A. şi J. împotriva sentinţei civile nr. 2168 din 21 decembrie 2021 a Tribunalului Timiş.

În conformitate cu dispoziţiile art. 416 C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni."

Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare, potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Aşadar, controlul legalităţii unei astfel de hotărâri în calea de atac a recursului este limitat la verificarea respectării condiţiilor pentru constatarea perimării. Raportat la dispoziţiile art. 416 C. proc. civ., constatarea perimării poate interveni numai după prealabila verificare a următoarelor condiţii: cauza să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni; rămânerea în nelucrare să se fi datorat culpei părţii; neintervenirea unei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; inexistenţa unei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; şi inexistenţa unei cauze de stingere a procesului.

Drept urmare, criticile care privesc exclusiv legalitatea măsurii de suspendare a judecăţii apelurilor, dispusă prin încheierea din 8 decembrie 2022 şi menţinută prin încheierea din 14 iunie 2023, nu pot face obiectul analizei instanţei învestite cu recursul declarat împotriva deciziei prin care instanţa de apel a constatat perimarea, ci ar fi putut fi formulate pe calea recursului împotriva încheierii de suspendare a cauzei sau de respingere a cererii de repunere pe rol, cale de atac prevăzută de dispoziţiile art. 414 C. proc. civ., însă aceste încheieri nu au fost recurate.

Raportat la circumstanţele litigiului, Înalta Curte reţine că, în mod corect, instanţa a constatat că este incidentă sancţiunea perimării cererilor de apel, deoarece de la data îndeplinirii ultimului act de procedură, respectiv din 18 decembrie 2022, când s-a dispus suspendarea cauzei, pricina a rămas în nelucrare, din motive imputabile părţilor, mai mult de 6 luni.

Cum perimarea operează de drept, prin simpla împlinire a termenului de perimare, odată împlinit acest termen, constatând îndeplinite şi celelalte condiţii legale, instanţa era obligată să constate perimarea. În acest context, trebuie menţionat şi că actul de procedură efectuat de recurentul-reclamant, respectiv cererea de repunere pe rol nu a avut eficienţa pretinsă de dispoziţiile imperative ale art. 417 C. proc. civ., în virtutea cărora cursul perimării ar fi putut fi întrerupt.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, dacă această cerere nu este urmată de repunerea efectivă a cauzei pe rol şi de continuarea judecăţii (prin neindicarea moştenitorilor lui K.), nu se produc efecte juridice în planul sistării perioadei de timp în raport cu care este prevăzută sancţiunea perimării.

Fără relevanţă în curgerea termenului de perimare sunt şi notele scrise depuse la 10 noiembrie 2022, câtă vreme prin acestea nu au fost indicaţi moştenitorii lui K., ci s-a susţinut că defunctul nu are calitate procesuală în cauză.

Nu poate fi primită critica în sensul că defunctul K. nu are calitate procesuală în cauză, întrucât nu a fost parte în dosarul administrativ ce a stat la baza emiterii hotărârii nr. 1120 din 9 decembrie 2008 emisă de Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, câtă vreme acesta a fost introdus în cauză în calitate de moştenitor al reclamantei decedate, C..

De asemenea, nici susţinerea din recurs potrivit căreia moştenitorii defunctului K. (recurentul-reclamant şi sora sa, J.) erau deja părţi în dosar, figurând în calitate de reclamanţi, nu este aptă să demonstreze nelegalitatea deciziei recurate, în condiţiile în care arătarea moştenitorilor trebuia făcută în intervalul de timp prevăzut de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., indiferent dacă aceştia aveau sau nu calitatea de parte în proces, iar prerogativa de a verifica şi statua cu privire la calitatea de moştenitor revenea instanţei de apel.

Cum de la data suspendării judecăţii (8 decembrie 2022), astfel cum a fost menţinută prin încheierea din 14 iunie 2023, pricina a rămas în nelucrare din culpa părţilor, curtea de apel a constatat în mod corect perimarea apelurilor declarate de reclamanţii B., A. şi J. împotriva sentinţei civile nr. 2168 din 21 decembrie 2021 a Tribunalului Timiş.

În consecinţă, se constată că în prezenta cauză au fost aplicate în mod corect dispoziţiile art. 417 C. proc. civ., astfel că nu este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul urmând a fi respins în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei nr. 201 din 13 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2024.