Recusal appeal dismissed as premature before final merits judgment.

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul dosarului în care a fost pronunţată încheierea atacată

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost înregistrat dosarul nr. x/2019, având ca obiect recursul declarat pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 1835A din data de 16 mai 2023 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. şi intimaţii-reclamanţi C., D. şi E. S.R.L., în cauza având ca obiect pretenţii civile.

În data de 15 martie 2024, petenta A. a formulat, în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ., cerere de recuzare a domnilor judecători F. şi G., membri ai completului de judecată învestit cu soluţionarea cererii de recurs ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

I.2. Încheierea atacată prin prezentul recurs

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 2 aprilie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petenta A..

II. Calea de atac declarată în cauză

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 2 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, a declarat recurs la data de 22 aprilie 2024, petenta A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2019/a1, la data de 9 mai 2024 şi a fost repartizată aleatoriu spre soluţionare completului nr. 2.

II.2. Motivele de recurs

Recurenta-petentă, susţinând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi admiterea cererii de recuzare şi înlăturarea de la judecarea recursului a domnilor judecător F. şi G., cu consecinţa trimiterii cauzei spre repartizare către un alt complet de judecată.

În esenţă, recurenta-petentă a susţinut că, din considerentele încheierii recurate, în temeiul cărora a fost respinsă cererea de recuzare, lipseşte analiza motivelor care reprezintă temeiurile cererii pe care a formulat-o.

Astfel, făcând referire la dosarul nr. x/2019, a arătat că a invocat faptul că, deşi este vorba despre două contracte diferite, circumstanţele în care au fost încheiate, calitatea şi identitatea părţilor care le-au încheiat şi aspectele de drept invocate de aceiaşi reclamanţi, atât în respectivul dosar, cât şi în prezenta pricină, în ceea ce o priveşte, reprezintă aspecte şi circumstanţe de fapt similare şi aflate într-o suficient de caracterizată legătură care, în contextul în care sunt judecate de aceleaşi persoane (în condiţiile în care în primul dosar este terţ de contractul de împrumut şi a fost obligată să suporte datoriile debitorului), îi induc un sentiment de temere asupra parţialităţii judecătorilor în judecata celei de-a doua cereri.

A subliniat că respectivele contractele, analizate în cele două pricini, au fost încheiate de aceleaşi părţi (reclamanţii H. şi pârâtul B.), în aceleaşi împrejurări de fapt şi în aceeaşi perioadă de timp, iar, în ambele cauze, se solicită atragerea răspunderii în solidar cu debitorul pretinsei sale datorii, printr-o motivare similară.

Recurenta-petentă a precizat şi că, în ambele dosare, a atras atenţia asupra calităţii sale de terţ faţă de contracte, prin invocarea de excepţii procesuale şi de apărări pe fond.

Ca atare, a apreciat că pronunţarea unei soluţii în defavoarea sa în dosarul nr. x/2019, în raport cu aceleaşi părţi împrocesuate şi în aceleaşi circumstanţe de fapt indicate, îi induce un puternic sentiment de insecuritate şi o justificată temere asupra parţialităţii actului de justiţie în prezentul dosar, împrejurare de natură a atrage incidenţa prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 1 şi mai ales pct. 13 C. proc. civ., chiar şi în condiţiile existenţei unui obiect de judecată aparent diferit de primul.

Evocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi indicând care sunt criteriile de apreciere a imparţialităţii ce rezultă din aceasta, a arătat că, în speţă, doi dintre judecătorii învestiţi cu soluţionarea recursului în dosarul curţii de apel nu sunt echidistanţi, percepţia sa fiind că este dezavantajată, din moment ce într-un alt dosar în care, în aceeaşi poziţie de terţ faţă de contractul temei al pretenţiilor reclamanţilor, faţă de aceiaşi reclamanţi şi în contradictoriu cu acelaşi pârât debitor, a fost obligată de aceiaşi judecători să suporte în solidar datoriile altei persoane.

A subliniat că, potrivit Curţii Europene a Drepturilor Omului, încrederea părţii în imparţialitatea instanţei prezintă o relevanţă decisivă şi preponderentă, fiind suficient să se constate că imparţialitatea instanţei este un subiect de îndoială, pentru a fi trasă concluzia încălcării art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar îndoielile părţii trebuie examinate serios pentru a identificarea elementelor de fapt care ar putea să stea la baza acestei aparenţe, cu atât mai mult dacă partea care şi le-a manifestat printr-o cerere de recuzare.

Totodată, recurenta-petentă a dezvoltat susţineri prin care tinde a demonstra temeinicia cererii de recuzare, pe care a formulat-o în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ. şi care a fost respinsă prin încheierea atacată.

II.3. Apărările formulate în cauză

II.3.1 Întâmpinarea

În termen legal, intimaţii C., D. şi E. S.R.L. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea încheierii recurate, apreciind că în mod corect curtea de apel a respins cererea de recuzare, având în vedere că nu sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru admiterea acesteia.

În opinia intimaţilor, Curtea de Apel Bucureşti a constatat în mod legal că, în speţă, cei doi judecători recuzaţi nu se află în niciuna dintre situaţiile, prevăzute de C. proc. civ., de natură a atrage incompatibilitatea acestora, împrejurarea că aceştia s-au pronunţat anterior în dosarul nr. x/2009, în care au fost aproximativ aceleaşi părţi (mai puţin E. S.R.L.) nu constituie un motiv care să determina incidenţa vreunuia dintre motivele de recuzare prevăzute de lege.

II.3.2. Răspunsul la întâmpinare

Întâmpinare depusă de intimaţii C., D. şi E. S.R.L. a fost comunicată recurentei-petente A., iar aceasta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

II.4. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 8 iulie 2024, a fost fixat termen de judecată la data de 29 octombrie 2024, când Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia prematurităţii recursului, în raport cu prevederile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., şi a reţinut cauza în pronunţare asupra recursului prin prisma acestei excepţii.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Examinând excepţia prematurităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Textul legal anterior redat instituie condiţii speciale cu privire la termenul în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării, care poate fi atacată doar odată cu hotărârea, prin care s-a soluţionat cauza, iar atunci când hotărârea, prin care s-a soluţionat pricina, are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.

În speţă, recurenta-petentă supune căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a doi dintre membrii completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului pe care l-a declarat împotriva deciziei civile nr. 1835A din data de 16 mai 2023 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Din verificările efectuate în cauză, se constată că, până la acest moment, dosarul curţii de apel, în care a fost pronunţată încheierea recurată, nu a fost soluţionat, având termen de judecată la data de 13 decembrie 2024.

Având în vedere cele constatate, prezenta cale de atac, deşi prevăzută de lege, nu este deschisă părţilor decât la finalul judecăţii, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive prin care curtea de apel urmează să soluţioneze recursul cu care a fost învestită.

Drept urmare, cum în speţă, calea de atac a recursului declarat împotriva încheierii, prin care a fost respinsă cererea de recuzare, a fost promovată anterior soluţionării recursului, ce face obiect al dosarului în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare, în raport cu dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., prezenta cale de atac apare ca fiind prematur formulată.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 53 alin. (1) ultima teză C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca prematur, recursul formulat în cauză.

Raportat la soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 2 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2024.