Cassation nullity for factual re-evaluation in tort liability for mining spoil tip collapse

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 07 mai 2017 pe rolul Judecătoriei Horezu, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Vâlcea, Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Ministerul Economiei şi Finanţelor, CET Govora S.A. - Divizia Unitatea Minieră de Cariere Berbeşti-Alunu, Complexul Energetic Oltenia S.A., Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, obligarea acestora în solidar la plata unei despăgubiri reprezentând valoarea de înlocuire la nou a imobilului construcţie situat în comuna Alunu, sat Alunu, judeţul Vâlcea, proprietatea reclamanţilor compus din:

1. casă de locuit în suprafaţă construită de 125 mp, compusă din 4 camere, 3 holuri, o bucătărie, o baie, o verandă de 4,7 mp, construită pe temelie de beton armat, zid de cărămidă, planşeu din lemn, astereală din lemn, învelitoare din tablă cutată, zidărie tencuită şi finisată cu glet şi vopsea lavabilă, precum şi construcţia realizată ulterior de 37 mp cu temelie de beton armat, zid din blocuri mici de beton, astereală de lemn şi învelitoare din tablă cutată;

2. grajd cu fânar de 30 mp construit din cărămidă pe fundaţie de beton armat cu pardoseală din beton 24 mp, zid din cărămidă şi blocuri mici de beton cu înălţimea de 2 m, uşă de lemn, pod şi contur fânar de lemn, planşeu de lemn, astereală de lemn, învelitoare din plăci de azbociment;

3. coteţ de porci de 7,6 mp cu temelie din beton armat, platformă betonată, astereală de lemn şi învelitoare din plăci de azbociment şi padoc în suprafaţă de 8 mp cu înălţime de 1,2 m, cu gard de scândură de lemn pe stâlpi de fier pe două laturi;

4. perdea în suprafaţă de 6,5 mp şi înălţime de 1,5 m realizată pe stâlpi de fier şi sprijinită pe coteţul de porci cu astereală din lemn şi învelitoare din carton asfaltat;

5. pătul - magazie porumb în suprafaţă de 5 mp şi înălţime 3 m construit pe furci de fier cu pod şi contur din lemn cu înălţimea de 2 m, pardoseală de lemn, cu astereală din lemn şi învelitoare din plăci de azbociment;

6. coteţ de păsări în suprafaţă de 29 mp cu înălţimea medie de 1,5 m, din care: 12 mp construit pe temelie de beton armat cu stâlpi de fier, contur din lemn, cu astereală din lemn şi învelitoare din carton asfaltat, 17 mp padoc realizat din gard cu temelie din beton armat cu stâlpi de fier cu plasă de sârmă;

7. fântâna din tuburi de ciment cu diametru de 80 cm cu o adâncime 7 m şi structură de scos apă din metal;

8. pat de viţă de vie compus din 16 stâlpi şi 8 traverse din fier cu înălţime medie arcadă de 3,8 m şi lungime traversă 7 m cu ţeavă cu diametru de 6 cm;

9. poartă cu stâlpi de fier şi laturi cu cadru de fier acoperit cu table în partea de jos şi ornamente din fier striat pe fundaţie de beton armat în lungime de 6 m şi înălţime de 2 ml;

10. gard pe stâlpi de fier şi plasă de sârmă împrejmuire teren 128 ml cu înălţime de 1,5 m: cu valoarea de 330.270 RON conform Raportului de evaluare gospodărie A. nr. 288/20.07.2017 executat de S.C. C. S.R.L. la cererea Primăriei Comunei Alunu; în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 2170 mp pe care se află această gospodărie, din care 1109 mp teren intravilan curţi construcţii în punctul Sc. Casei şi 1061 mp teren arabil extravilan aflat în continuarea terenului casei tot în punctul Sc. Casei, aşa cum rezultă din adeverinţa Primăriei Comunei Alunu nr. 6790/08.06.2017 şi TDP nr. 17283 emis la data de 29.11.2010 de CJ Vâlcea pe numele de A., au solicitat diferenţa dintre contravaloarea unui teren similar cu cel deţinut în proprietate de reclamanţi anterior afectării acestuia cu halda de steril pe care se aflau construcţiile menţionate mai sus şi plantaţiile de viţă de vie, pomi fructiferi şi gradină şi valoarea actuală a terenului, aşa cum este la momentul actual acoperit de haldă de steril.

Au mai solicitat contravaloarea plantaţiilor existente pe terenul proprietatea reclamanţilor, respectiv: 100 butuci de viţă de vie, 6 nuci pe rod şi 80 puieţi, 40 meri (3 pe rod şi 37 puieţi), 3 gutui, 2 peri, 1 piersic, 4 aluni, 25 pruni diferite vârste, 1 vişin, 1 moşmon, 1 cais şi grădina de legume: cartofi, morcovi, ceapă, usturoi de toamnă, salată, vinete, ridichii, varză etc. aşa cum apar menţionaţi în Nota de constatare nr. x/16.05.2017 întocmită de Primăria Comunei Alunu - Comitetul Local pentru Situaţii de Urgenţă şi fotografiile anexate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 707 din 7 mai 2019, pronunţată de Judecătoria Horezu a fost admisă excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. prin întâmpinare şi declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

I.2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Vâlcea – secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1724 din 03 octombrie 2022, Tribunalul Vâlcea – secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B. şi a respins cererea formulată de această reclamantă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Energiei, Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea, Ministerul Finanţelor Publice şi a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva acestor pârâţi, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost admisă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Consiliul Judeţean Vâlcea şi respinsă cererea de chemare în judecată împotriva acestui pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă. A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Complexul Energetic Oltenia S.A..

A fost admisă cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii CET Govora S.A. - Unitatea Minieră Berbeşti - Alunu, prin administrator judiciar D., Complexul Energetic Oltenia S.A., Ministerul Energiei, aşa cum a fost majorată şi s-a dispus obligarea pârâţilor Complexul Energetic Oltenia S.A. şi CET Govora S.A., în solidar, la plata către reclamantul A. a unor despăgubiri civile în cuantum total de 459.921 RON, din care suma de 432.600 RON reprezentând contravaloarea construcţii şi teren, şi suma de 27.321 RON reprezentând lipsa de folosinţă a terenului. Au fost obligaţi aceiaşi pârâţi la plata către reclamant a sumei de 9.687,8 RON cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, au fost obligaţi pârâţii Complexul Energetic Oltenia S.A. şi CET Govora S.A. la plata către stat a sumei de 4.102,8 RON reprezentând taxă judiciară de timbru şi 3.999 RON reprezentând onorariu de expert, pentru care s-a încuviinţat ajutorul public judiciar în favoarea reclamantului.

Împotriva sentinţei nr. 1724 din 03 octombrie 2022 au formulat apeluri reclamanta B. şi pârâţii CET Govora S.A. şi Complexul Energetic Oltenia S.A..

I.3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia I civilă

Prin decizia nr. 3877/2023 din 19 iunie 2023, Curtea de Apel Piteşti - sectia I civilă a respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamanta B. şi de pârâţii CET Govora S.A., prin administrator judiciar D. şi Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1724 din 03 octombrie 2022, pronunţate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2018, intimaţi fiind reclamantul A. şi pârâţii Consiliul Judeţean Vâlcea, Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Ministerul Energiei şi Ministerul Finanţelor Publice.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 3877 din 19 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a formulat recurs pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. la data de 18 iulie 2023.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 16 august 2023 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din raportul dosarelor alocate fără prim termen şi procesul-verbal de repartizare aleatorie .

Prin cererea formulată, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, considerând că aceasta este nelegală în raport de probatoriul efectuat.

Recurenta-pârâtă a învederat că instanţa de apel a menţinut temeinicia şi legalitatea sentinţei pronunţate la fondul cauzei de Tribunalul Vâlcea, cu privire la întrunirea cumulativă a condiţiilor răspunderii civile delictuale atât în sarcina sa, cât şi în sarcina S.C. CET Govora S.A. cu privire la faptele ilicite (atât acţiuni, cât şi inacţiuni) săvârşite, ce au produs prejudiciul în dauna reclamanţilor intimaţi, interpretând astfel, în mod nelegal, normele de drept material care privesc răspunderea civilă delictuală.

Instanţa de apel a raportat faptele ilicite ale celor două societăţi, acţiuni/inacţiuni privind nerespectarea amenajărilor constructive referitoare la proiectarea haldei la Cariera E. în conformitate cu normele de calcul al potenţialului de alunecare pe baza criteriilor litologic, geomorfologic, structural, hidrologic, climatic, hidrogeologic, silvic şi antropogen, în corelare cu exproprierea suprafeţelor de teren limitrofe pentru realizarea treptelor de haldă cu taluzele de est şi vest.

Concluzionând, instanţa de apel a relevat faptul că Societăţii Complexul Energetic Oltenia S.A., alături de S.C. CET Govora S.A., le este imputabilă lipsa de prevedere a situaţiei ce a cauzat alunecarea haldei în sensul neluării măsurilor de înfrăţire a versanţilor prin trepte, realizarea drenurilor de colectare şi dirijare a apelor pe fundamentul haldei, realizarea compactării amestecului de roci în haldă, măsuri ce ar fi asigurat stabilitatea haldei.

Or, referitor la activitatea de haldare efectuată la Cariera Berbeşti de Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. şi antecesoarele ei până la data încheierii contractului de transfer de afacere, starea de fapt ce rezultă din concluziile raportului de expertiză în specialitatea geologia resurselor miniere şi construcţii miniere, este în contradicţie cu considerentele deciziei civile recurate din care rezultă acţiuni/inacţiuni ale Societăţii Complexul Energetic Oltenia S.A. care s-ar integra în lanţul de cauzalitate cu privire la prejudicierea intimaţilor-reclamanţi.

Totodată, recurenta-pârâtă a apreciat că instanţa de control judiciar a interpretat în mod nelegal întrunirea condiţiilor cumulative ale instituţiei răspunderii civile delictuale în dauna societăţii pârâte.

A mai arătat că din materialul probator de la dosarul cauzei, cât şi din starea de fapt reluată în recurs, activitatea de haldare la cariera E. cuprinde două faze: de la data înfiinţării, din anul 1977, şi până la data transferului de afacere, 02.03.2015, de la Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. la S.C. CET Govora S.A. când halda de steril era stabilă şi nu prezenta risc de alunecare, precum şi de la data de 02.03.2015 şi până în mai- iunie 2017, când activitatea de haldare a sterilului a fost efectuată de S.C. CET Govora S.A. şi halda de steril a alunecat şi a acoperit imobilele intimaţilor-reclamanţi, perioadă când s-a produs atât fapta ilicită, cât şi prejudiciul.

Raportat la aceste aspecte, recurenta-pârâtă a apreciat că instanţa de control judiciar a interpretat eronat concluziile raportului de expertiză referitoare la apărările formulate de Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. cu privire la stabilitatea haldei de steril.

Din concluziile raportului de expertiză în specialitatea geologia resurselor miniere şi construcţii civile întocmit de expert F., la data transferului de afacere Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a predat către S.C. CET Govora S.A. o haldă stabilă şi fără risc de alunecare, ceea ce dovedeşte inexistenţa în persoana Societăţii Complexul Energetic Oltenia S.A. atât a unei fapte ilicite, a unei vinovăţii şi a producerii unui prejudiciu, prejudiciu produs ulterior transferului, după aproximativ 2 ani de către S.C. CET Govora S.A. (în conformitate cu Obiectivul nr. 7, pct. 7.3.1) printr-o faptă ilicită care s-a tradus în nerespectarea activităţii de haldare a sterilului conform prescripţiilor tehnice în vigoare şi incidente în materie.

A apreciat că sintagma haldă stabilă şi fără risc de alunecare a fost interpretată în mod eronat de către instanţa de control judiciar raportat la perioada de timp cât halda Carierei E. a fost în subordinea Societăţii Complexul Energetic Oltenia S.A. şi a considerat că instanţa trebuia să se raporteze strict la activitatea de haldare până la data transferului de afacere când halda era stabilă şi nu prezenta risc de alunecare. Fapta ilicită care a cauzat dezastrul a început să se producă ulterior predării haldei prin contractul de transfer de afacere şi la un interval de doi ani după data transferului; instanţa de apel trebuia să admită suplimentarea probatoriului solicitat la raportul de expertiză.

A mai apreciat recurenta-pârâtă că aceste aspecte nu se integrează în lanţul de cauzalitate al producerii prejudiciului, dat fiind faptul că instanţa de control judiciar nu a coroborat aceste concluzii cu măsurile luate pentru evitarea alunecării haldei până la data transferului de societate de le Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. către S.C. CET Govora S.A., măsuri cum ar fi împăduriri care au creat un factor de stabilitate a haldei de steril.

De asemenea, a considerat că aceste aspecte nu au niciun fel de relevanţă în cauză, atât timp cât, odată cu încheierea contractului de transfer de afacere între părţi, cumpărătorul, în speţă S.C. CET Govora S.A., în efectuarea activităţii de haldare potrivit clauzelor contractuale avea obligaţia să respecte prescripţiile tehnice în vigoare în ceea ce priveşte efectuarea acestei activităţi şi să ia toate măsurile impuse pentru a preîntâmpina alunecarea acesteia.

Or, concluziile instanţei de control cu privire la acţiunile/inacţiunile societăţii recurente trebuiau raportate şi la intervalul foarte mare de timp de haldare până la data transferului de afacere, respectiv 1980, şi până la data transferului de afacere 02.03.2015.

Recurenta-pârâtă a învederat că este incident motivul de recurs prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât instanţa de control judiciar a apreciat culpa societăţii recurente prin prisma precipitaţiilor căzute în cursul anului 2017 raportat la concluziile raportului de expertiză coroborat cu neluarea măsurilor de stabilizare a haldei. Or, precipitaţii au căzut şi în intervalul de aproximativ 37 de ani cât activitatea de haldare a aparţinut Societăţii Complexul Energetic Oltenia S.A. prin predecesoarele ei, neavând ca efect producerea dezastrului în dauna intimaţilor-reclamanţi, ceea ce conduce la concluzia inexistenţei unei fapte ilicite săvârşite de Societatea Complexul Energetic Oltenia.

Şi sub acest aspect, hotărârea cuprinde motive contradictorii în sensul în care instanţa de apel face trimitere de fapt la vinovăţia exclusivă a S.C. CET Govora S.A., dar antamează şi culpa Societăţii Complexul Energetic Oltenia S.A..

Criticile aduse deciziei civile se referă şi la greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Societăţii Complexul Energetic Oltenia S.A..

Astfel, recurenta-pârâtă a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Societăţii Complexul Energetic Oltenia S.A. în raport de prevederile art. 36 C. proc. civ., cât şi raportat la prevederile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 85/2003.

În primul rând, având în vedere cele evocate raportat la materialul probator administrat la dosarul cauzei, din care rezultă că în persoana recurentei-pârâte nu există o faptă ilicită, o vinovăţie şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, se denotă neîntrunirea condiţiilor art. 36 C. proc. civ., neexistând identitate între persoana Societăţii Complexul Energetic Oltenia S.A. şi raportul juridic dedus judecăţii.

În al doilea rând, raportat la inexistenţa faptei ilicite în sarcina societăţii recurente-pârâte, cât şi la contractul de transfer de societate încheiat între Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. şi S.C. CET Govora S.A., prin care s-au transferat licenţele de exploatare a lignitului la Cariera E., precum şi toate obligaţiile refacerii mediului în urma desfăşurării lucrărilor miniere, anterioare şi viitoare, se denotă întrunirea celor două condiţii ale art. 52 alin. (3) din Legea nr. 85/2003 a minelor.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. art. 1357 C. civ., art. 52 alin. (3) din Legea nr. 85/2003 a minelor, contractul de transfer de Afacere încheiat la data de 02 martie 2015 între Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. şi S.C. CET Govora S.A..

I.5. Apărările formulate în cauză

I.5.1. Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor de recurs în ipotezele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., susţinând că aspectele menţionate în cererea de recurs reprezintă simple nemulţumiri ale părţii recurente, iar nu argumente care să poată avea valoare de critici de nelegalitate, care să dovedească că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei sau că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi urm., art. 223 C. proc. civ., precum şi cele indicate în cuprinsul întâmpinării.

I.5.2. Întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant A.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant A. a invocat efectele puterii de lucru judecat ale deciziei nr. 932 din 04 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în dosarul nr. x/2018, susţinând că, în prezenta cauză, este vorba de aceeaşi situaţie de fapt, generată de aceeaşi cauză ca şi cea soluţionată prin decizia menţionată, iar soluţia instanţei trebuie să fie identică, respectiv recursul să fie respins ca nefondat.

Intimatul-reclamant a mai susţinut că motivele expuse de recurenta-pârâtă nu sunt motive de nelegalitate, ci de netemeinicie, sens în care a solicitat să se constate că recursul este nul.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205, 490, 494 şi 431 C. proc. civ., precum şi celelalte dispoziţii invocate în cuprinsul întâmpinării.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile aflate la dosar şi decizia nr. 932/04.05.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018.

I.5.3. Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Societatea CET Govora S.A.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Societatea CET Govora S.A. a solicitat, în principal, anularea recursului, motivat de faptul că acesta nu cuprinde motive de nelegalitate, ci de temeinicie şi, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

A mai solicitat instanţei să verifice legalitatea timbrării recursului, precum şi dacă recursul a fost introdus în termen sau nu, caz în care solicită respingerea recursului ca tardiv declarat.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 490 alin. (2) rap. la art. 205-206 C. proc. civ.

I.6. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinările formulate în cauză, recurenta-pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a solicitat înlăturarea apărărilor intimatului-reclamant şi ale intimaţilor-pârâţi, respingerea excepţiilor invocate şi a reiterat motivele de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate şi prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Tot cu nulitatea sancţionează şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Criticile trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs. De asemenea, simpla indicare de către parte a unuia sau a mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac.

Aplicând aceste consideraţii cu caracter teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă, invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., critică, în esenţă, faptul că instanţa de apel a interpretat în mod nelegal normele de drept material referitoare la răspunderea civilă delictuală, a soluţionat greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Societăţii Complexul Energetic Oltenia S.A., precum şi că hotărârea cuprinde motive contradictorii.

În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că instanţa de apel a interpretat în mod nelegal dispoziţiile legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală, recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de apel a reţinut că cele două societăţi (Societatea Complexul Energetic Oltenia şi S.C. CET Govora SA) nu au respectat normele privind proiectarea şi construcţia haldei în conformitate cu criteriile specifice (litologic, geomorfologic, structural, hidrologic, climatic, hidrogeologic, silvic şi antropogen) şi le este imputabilă lipsa unor măsuri care ar fi putut preveni alunecarea haldei, precum: crearea treptelor pentru stabilizarea versanţilor, instalarea drenurilor pentru colectarea şi dirijarea apelor, compactarea amestecului de roci din halda; starea de fapt ce rezultă din concluziile raportului de expertiză în specialitatea geologia resurselor miniere şi construcţii miniere este în contradicţie cu considerentele deciziei recurate din care rezultă acţiuni/inacţiuni ale Complexului Energetic Oltenia S.A. care sunt asociate cauzal cu prejudicierea părţilor reclamante.

Tot în susţinerea acestei critici, recurenta-pârâtă a făcut trimitere la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, arătând, în esenţă, următoarele: că activitatea minieră la cariera E. a debutat în anul 1977, că depozitarea sterilului în halda exterioară a început în anul 1979, iar în anul 1983 s-au iniţiat măsuri pentru stabilizarea acesteia prin construirea unui prism de rezistenţă drenant, că între anii 1984 şi 1985 au fost realizate lucrări pentru consolidarea zonei aval, inclusiv compactarea materialelor şi crearea de structuri pentru drenarea apei, că până la transferul afacerii în anul 2015, haldele au fost stabile, iar alunecările înregistrate erau minore şi nu impuneau măsuri speciale, că în luna martie 2015, Complexul Energetic Oltenia S.A. a transferat către S.C. CET Govora S.A. toate obligaţiile privind refacerea mediului, printr-un contract oficial, că la momentul transferului, halda exterioară era stabilă şi nu prezenta risc de alunecare, că în perioada mai- iunie 2017, halda de steril a alunecat, acoperind imobilele intimaţilor-reclamanţi, că volumul de steril depus suplimentar şi nerespectarea prescripţiilor tehnice de către S.C. CET Govora S.A. au fost identificate drept cauze principale.

Raportat la aceste aspecte, recurenta-pârâtă a învederat că instanţa de apel a interpretat eronat concluziile raportului de expertiză, concluzii din care reiese că Societatea Complexul Energetic Oltenia a predat S.C. CET Govora S.A. o haldă stabilă şi fără risc de alunecare, ceea ce dovedeşte inexistenţa unei fapte ilicite, a unei vinovăţii şi a producerii unui prejudiciu în persoana sa, faptele ilicite şi prejudiciul producându-se ulterior, sub administrarea S.C. CET Govora S.A..

În aceste coordonate, Înalta Curte constată că, deşi recurenta-pârâtă invocă interpretarea greşită a dispoziţiilor legale referitoare la răspunderea civilă delictuală, această critică este una formală. Susţinerile subsumate acestei afirmaţii nu privesc aplicarea greşită a normelor de drept material, ci vizează valoarea probatorie a raportului de expertiză în specialitatea geologia resurselor miniere şi construcţii miniere, respectiv greşita apreciere a faptelor prin prisma probelor administrate.

O atare motivare a recursului nu îndeplineşte rigorile impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât modalitatea de interpretare a probatoriului reprezintă o chestiune de fapt ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei. Aceste critici nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

Prin aceste critici, recurenta-pârâtă tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanţa de apel mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului cauzei, a temeiniciei sale, calea de atac a recursului fiind concepută ca un mijloc procesual menit să asigure exclusiv legalitatea hotărârii atacate, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei elementelor de fapt ale cauzei.

Or, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să se raporteze la considerentele instanţei de apel şi să le combată, prin expunerea unui raţionament juridic contrar. Susţinerile referitoare la situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel pe baza probatorului administrat nu reprezintă o motivare valabilă a recursului, iar acest aspect nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din acelaşi cod.

O altă critică adusă hotărârii recurate este aceea potrivit căreia instanţa de apel trebuia să admită suplimentarea obiectivelor raportului de expertiză tehnică în specialitatea geologia resurselor miniere şi construcţii miniere solicitată de Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. prin cererea de apel, această suplimentare fiind necesară pentru a se stabili dacă starea de fapt (halda stabilă şi fără risc de alunecare) a concurat la producerea prejudiciului, în sensul că ar fi existat şi o culpă concurentă a recurentei-pârâte.

Şi această critică scapă controlului de legalitate în recurs, întrucât în această cale de atac poate fi cenzurată doar legalitatea (admisibilitatea) probei, nu însă şi concludenţa şi utilitatea acesteia ori modul în care ea a fost apreciată pentru a se reţine o anumită situaţie de fapt (căreia i se circumscrie raportul juridic litigios), instanţa de apel fiind suverană în această privinţă, deoarece dispoziţiile art. 258 corelat cu art. 264 C. proc. civ. îi atribuie atât competenţa de a evalua şi a hotărî în privinţa administrării probelor care sunt utile şi concludente, cât şi puterea de a aprecia liber probele concret administrate.

Deşi, recurenta-pârâtă critică nesuplimentarea obiectivelor raportului de expertiză, aspect pe care îl socoteşte concludent şi util cauzei, această critică excedează unei veritabile critici de nelegalitate şi tinde la substituirea unei aprecieri diferite date de instanţa de apel.

Aşadar, această critică este una care tinde a determina o reapreciere a probelor şi a situaţiei de fapt ce s-a stabilit în baza lor, demers incompatibil cu judecata în recurs. Aprecierea instanţei de apel de a nu suplimenta obiectivele raportului de expertiză se circumscrie atribuţiilor conferite de lege, opinia contrară a recurentei-pârâte neavând aptitudine de a le restrânge.

Recurenta-pârâtă mai critică şi greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, învederând că din materialul probator administrat în cauză reiese că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 36 C. proc. civ., neexistând astfel identitate între persoana Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. şi raportul juridic dedus judecăţii.

A mai învederat că, raportat la inexistenţa faptei ilicite în sarcina societăţii sale, cât şi la contractul de transfer de societate încheiat cu S.C. CET Govora S.A., sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 52 alin. (3) din Legea nr. 85/2003 a minelor.

Înalta Curte constată că nici aceste susţineri nu privesc nelegalitatea deciziei recurate, ci netemeinicia acesteia, întrucât argumentele aduse în sprijinul susţinerii de nelegalitate privesc în realitate conţinutul concret al raportului dintre părţi şi astfel dezlegarea lor presupune analiza faptelor deduse judecăţii, inclusiv sub aspectul existenţei şi efectelor unor acte juridice civile.

De aceea, şi prin această critică recurenta-pârâtă readuce în discuţie situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel în urma probatoriului administrat, tinzând, încă o dată, la reaprecierea probelor, deşi, aşa cum s-a arătat supra, controlul de nelegalitate nu are ca obiect reevaluarea probatoriului, ci verificarea respectării normelor de drept aplicabile situaţiei de fapt reţinute de instanţele devolutive ale fondului.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, în sensul că instanţa de apel face trimitere de fapt la vinovăţia exclusivă a S.C. CET Govora S.A., dar antamează şi culpa Societăţii Complexul Energetic Oltenia S.A., Înalta Curte constată că acesta nu este însoţit de argumente concrete care să dovedească că motivarea instanţei de apel este contradictorie.

Recurenta-pârâtă a apreciat că este incident acest motiv de casare din prisma faptului că instanţa de apel a legat culpa societăţii recurente de "precipitaţiile căzute în cursul anului 2017" raportat la concluziile raportului de expertiză, coroborat cu neluarea măsurilor de stabilizare a haldei.

Or, Înalta Curte observă că instanţa de apel, analizând probatoriul administrat în cauză, a concluzionat astfel "Din probele administrate nu rezultă că alunecarea de teren a avut exclusiv cauze naturale, aşa cum susţin pârâţii, şi nici că localizarea sa a fost în cadrul unei proprietăţi cu vegetaţie forestieră aparţinând comunei Alunu. Expertiza topografică întocmită de expertul judiciar G. a stabilit cu exactitate suprafaţa aflată în proprietatea actuală CET Govora S.A. şi perimetrul de exploatare a haldei de steril care a provocat alunecarea de teren, neexistând nici o dovadă că alte suprafeţe de teren, aparţinând altor entităţi, au declanşat alunecarea."

Aşadar, criticile expuse de recurenta-pârâtă în susţinerea acestui motiv de recurs reprezintă nemulţumirea părţii cu privire la interpretarea dată de instanţa de apel probelor administrate, aspect ce nu poate fi asimilat unei motivării contradictorii care să poată fi analizat pe calea de atac a recursului.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, iar recurenta-pârâtă nu s-a conformat acestor imperative, astfel că nu se poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de aceasta prin cererea de recurs în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidenţa sancţiunii nulităţii recursului reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, va constata nul recursul declarat de recurenta-pârâtă Complexul Energetic Oltenia S.A împotriva deciziei nr. 3877 din 19 iunie 2023 a Curţii de Apel Piteşti – secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi B. şi A., cu intimaţii-pârâţi Consiliul Judeţean Vâlcea, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, CET Govora S.A. – prin administrator judiciar D., Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea, Ministerul Energiei şi cu intimatul Ministerul Finanţelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă Complexul Energetic Oltenia S.A împotriva deciziei nr. 3877 din 19 iunie 2023 a Curţii de Apel Piteşti – secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi B. şi A., cu intimaţii-pârâţi Consiliul Judeţean Vâlcea, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, CET Govora S.A. – prin administrator judiciar D., Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea, Ministerul Energiei şi cu intimatul Ministerul Finanţelor.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2024.