Civil recusal appeal for breach of personal reputation: Recurs annulled for failure to demonstrate procedural illegality, with plaintiffs ordered to pay legal costs.

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la 27.11.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâţii D., Colegiul National "E.", F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., pentru ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să se constate caracterul ilicit al faptelor pârâţilor, prin care aceştia au adus atingere onoarei, demnităţii, vieţii particulare şi reputaţiei reclamanţilor; să fie obligaţi pârâţii, în solidar, la plata sumei de 465.840 RON (echivalentul a 100.000 euro, suma calculată la cursul BNR din data de 23.11.2018- 4,6584 RON pentru un euro), ce reprezintă daune morale pentru prejudiciul adus onoarei, demnităţii, vieţii particulare şi reputaţiei reclamanţilor de către pârâţi; să fie obligaţi pârâţii, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

2. Primul ciclu procesual

2.1. Prin sentinţa nr. 702/2019, pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia lipsei coparticipării procesuale şi a fost respinsă acţiunea; au fost obligaţi reclamanţii să plătească pârâţilor H., II., N., O., W., Y., BB., DD., FF. şi EE., câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judecată; au fost obligaţi reclamanţii să plătească pârâtei D. suma de 2.109,27 RON cu titlu de cheltuieli judecată; a fost respinsă cererea pârâtei HH. privind plata cheltuielilor de judecată.

2.2. Prin decizia nr. 17A/19.02.2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost admis apelul formulat de reclamanţi, a fost anulată sentinţa şi s-a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare în fond, la aceeaşi instanţă.

2.3. Prin decizia nr. 1198/27.05.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul JJ. împotriva deciziei instanţei de apel; a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă D.; l-a obligat pe recurentul-pârât la plata către intimaţii-reclamanţi A., C. şi B. a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Al doilea ciclu procesual

3.1. Prin sentinţa nr. 198/13.03.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune în referire la faptele anterioare datei de 27.11.2015; a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru faptele ulterioare datei de 27.11.2015; a respins acţiunea în referire la faptele anterioare datei de 27.11.2015, ca prescrisă; a respins în rest acţiunea formulată de reclamanţii-pârâţi B., C. şi A., ca nefondată.

Reclamanţii au fost obligaţi, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată după cum urmează: pârâtului Colegiul Naţional "E." suma de 4.000 RON; pârâtei D. suma de 5.973,16 RON; pârâtei BB. suma de 1.200 RON; pârâtei II. suma de 1.200 RON; pârâtei N. suma de 600 RON; pârâtului O. suma de 1.200 RON; pârâtei W. suma de 1.200 RON; pârâtei Y. suma de 1.200 RON; pârâtului DD. suma de 1.200 RON; pârâtului FF. suma de 600 RON; pârâtei EE. suma de 1.200 RON; pârâţilor P. şi Q. suma de 4.000 RON; pârâţilor M. şi AA. suma de 2.000 RON; pârâtilor R. şi S. suma de 2.000 RON; pârâtei J. suma de 1.000 RON; pârâtei G. suma de 1.000 RON; a fost respinsă cererea pârâtei HH. privind plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

3.2. Prin decizia nr. 226/A/13.12.2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanţii B., C. şi A. împotriva încheierii de şedinţă din 10.02.2022, a încheierii de şedinţă din 28.03.2022 şi a sentinţei nr. 198/13.03.2023, pronunţate de Tribunalul Brăila; a admis apelul incident declarat de pârâtul JJ. împotriva încheierii de şedinţă din 02.02.2022, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului JJ.; a schimbat, în parte, sentinţa nr. 198/13.03.2023 a Tribunalului Brăila şi, în consecinţă, a respins, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, acţiunea în pretenţii formulată de reclamanţii B., C. şi A. în contradictoriu cu pârâtul JJ.; a menţinut celelalte dispoziţii cuprinse în încheierea din 02.02.2022 şi în sentinţa nr. 198/13.03.2023; i-a obligat pe reclamanţii B. şi C. să plătească pârâţilor următoarele cheltuieli de judecată: 4.000 RON către Colegiul Naţional "E."; 5.318 RON către pârâta D.; 1.000 RON către pârâta F.; 1.000 RON către pârâtul T.; 1.000 RON către pârâtul U.; 1.000 RON către pârâta L.; 1.000 RON către pârâta Z.; 500 RON către pârâta M.; 500 RON către pârâtul AA.; 1.000 RON către pârâţii R. şi S.; 500 RON către J.; 500 RON către pârâta G.; 600 RON către pârâţii H. şi I.; 600 RON către pârâţii P. şi Q.; 600 RON către pârâtul O.; 600 RON către pârâţii W., X.; 600 RON către pârâta Y.; 600 RON către pârâta BB.; 600 RON către pârâtul DD.; 600 RON către pârâtul EE.; 600 RON către pârâta II..

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 226/A din 13 decembrie 2023 au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanţii B., C. şi A..

Recurenţii au învederat că este nelegală soluţia instanţei de apel privind admiterea apelului incident formulat de apelantul JJ. şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât, sens în care pretind că situaţia de fapt şi de drept reţinută nu corespunde cu realitatea.

Aceasta întrucât toţi părinţii (pârâţii din prezenta cauză) au susţinut şi semnat Memoriul cu scopul ca, în acest fel, copiii acestora să fie, în continuare, elevii profesorului D..

Instanţa de fond a reţinut, în mod corect şi legal, faptul că semnarea Memoriului de către intimatul JJ., fie personal sau prin soţia sa, KK. (care, de altfel, a redactat Memoriul şi l-a semnat cu bifa "pentru" intimat), este un demers comun al părinţilor, întrucât privea beneficiile didactice ale fiului lor, fiind un act de exercitare a autorităţii părinteşti conform dispozitiilor art. 503 C. civ.

Recurenţii învederează că pârâtul JJ. a fost prezent la sedinţa la care s-a decis întocmirea Memoriului împreună cu soţia sa, KK., astfel încât există presupunerea rezonabilă că acesta era cel care l-a semnat, astfel că reclamanţii au formulat acţiunea şi împotriva sa.

Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii învederează că instanţa de apel nu a analizat apărările reclamanţilor privind cronologia faptelor şi a reţinut în mod nelegal că nu sunt aplicabile prevederile art. 1.357 C. civ.

Recurenţii arată că au explicat şi probat, prin depoziţiile copiilor audiaţi la instanţa de fond, faptul că, în cadrul şedinţei cu părinţii şi cu prilejul întocmirii Memoriului, părinţii, în mod direct, deci aceştia, prin fapta proprie, au povestit copiilor lor tot ce s-a întâmplat în şedinţă, precum şi faptul că, din cauza reclamantei A., pârâta D. vrea să renunţe la a mai preda, astfel încât părinţii, prin fapta proprie, au inoculat copiilor ideea că A. trebuie transferată din clasă ca să rămână să predea doamna profesor D..

Apreciază recurenţii că părinţii, atât prin fapta proprie, cât şi prin intermediul copiilor lor, au exercitat acte şi fapte de bullying împotriva recurentei A..

În lipsa iniţiativei părinţilor de a povesti copiilor evenimentele care au dus la întocmirea Memoriului, aceştia nu ar fi avut de ce să exercite acte şi fapte de bullying asupra recurentei A..

Relativ la raţionamentul instanţei de apel privind modalitatea de apreciere, admisibilitate a probelor raportat la susţinerile reclamanţilor privind egalitatea de tratament juridic dar şi a principiului egalităţii armelor în procesul civil, recurenţii invocă dispoziţiile art. 8 C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 6 din CEDO, privind dreptul la un proces echitabil, temeiuri şi drepturi încălcate de către instanţele de fond prin modalitatea în care au încuviinţat probele.

Susţin recurenţii că instanţa de fond, în mod nelegal şi părtinitor pentru pârâţi, a respins proba cu interogatoriile intimaţilor şi a decăzut reclamanţii din proba cu înscrisurile existente la data depunerii acţiunii sau a discutării în contradictoriu a probelor, respectiv 02.02.2022, iar instanţa de apel a apreciat că, în ciuda tezei probatorii indicate privind faptele personale ale acestora, care nu se suprapuneau peste apărările pârâţilor, intimaţii şi-au expus punctul de vedere prin întâmpinările formulate, astfel încât nu era necesară încuviinţarea şi administrarea probei cu interogatoriile pârâţilor.

Recurenţii arată că, deşi s-au opus audierii martorilor propuşi la fond, respectiv LL. şi MM. (fiicele pârâtelor F. şi K.), întrucât martorii aveau interesul ca atât mamele lor, pârâte în prezenta cauză, cât şi unitatea şcolară la care învăţau, să nu fie obligate să plătească vreo sumă de bani reclamanţilor, instanţele de fond au concluzionat că opoziţia reclamanţilor nu era întemeiată pe dispozitiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., ci pe subiectivismul acestor martori, aspect total neadevărat atât timp cât şi-au exprimat opoziţia fermă la ascultarea martorilor din cauza relaţiilor de rudenie dintre acestea şi apoi pe subiectivism.

Deşi au solicitat înlăturarea depoziţiilor martorilor audiaţi (F., K. şi NN.) pentru încălcarea dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel a respins această solicitare şi, mai mult, a confirmat legalitatea încuviinţării şi administrării probei testimoniale cu aceşti martori şi a valorificat, încă o dată, aceste depoziţii ilegale în motivarea respingerii apelului formulat, aspecte contrare dispoziţiilor legale de specialitate din C. proc. civ.

În concluzie, recurenţii solicită casarea atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

5. Apărări formulate în cauză

- Intimata D. a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care, în principal, a invocat excepţia nulităţii recursului iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Relativ la excepţia nulităţii recursului, intimata a învederat că deşi recurenţii au indicat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceştia nu au formulat critici concrete în sprijinul acestui motiv de recurs, sens în care nu au formulat critici de nelegalitate, ci critici de netemeinicie, or instanţa de recurs este ţinută de starea de fapt stabilită de instanţele de fond şi nu poate reanaliza probele deja administrate.

Intimata solicită a fi respins, ca nefondat, primul motiv de recurs, având în vedere motivele reţinute de instanţa de apel.

Cu privire la al doilea argument al recurenţilor, ce vizează incidenţa prevederilor art. 1357 C. civ., intimata susţine că recurenţii interpretează eronat şi nelegal noţiunea de "răspundere pentru fapta proprie", susţinând că aceasta ar reprezenta o presupusă răspundere pentru fapta proprie (presupus a părinţilor), dar prin intermediul altor persoane (presupus prin intermediul copiilor), în contextul în care răspunderea pentru fapta proprie este strict personală, ceea ce presupune că persoana săvârşeşte în mod direct şi nemijlocit - deci nu prin intermediul altor persoane - o faptă ilicită, cu vinovăţie, cauzând altuia un prejudiciu- ceea ce nu este cazul în speţă.

Arată intimata că este inadmisibilă în faza procesuală a recursului o critică a deciziei de admitere/respingere a probelor solicitate în primul ciclul procesual, implicit a probei cu interogatoriul, cu atât mai mult cu cât acest motiv a fost invocat de recurenţi în cadrul propriului apel şi a fost transat de Curtea de Apel Galaţi.

Intimata susţine că instanţele de fond nu au încălcat prevederile art. 6 CEDO, sens în care expune circumstanţe privind probele solicitate şi administrate, potrivit cărora, în opinia sa, probele nu au fost încuviinţate "în mod nelegal şi părtinitor pentru părţile adverse", astfel cum susţin recurenţii.

Referitor la proba testimonială, intimata arată că în şedinţa publică din data de 02.02.2022, apărătorul convenţional al recurenţilor a arătat că, în principiu, nu se opune la probele solicitate de celelalte părţi litigante. Singura menţiune făcută de apărătorul convenţional al reclamanţilor cu privire la proba testimonială solicitată de intimată a vizat doar o inadmisibilitate bazată pe un presupus subiectivism al acestor martori, dar nu şi pe prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

- Intimaţii F., K., L., T., U., JJ. şi Z. au formulat întâmpinare, în termen legal.

Făcând trimitere la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., intimaţii au invocat excepţia nulităţii primei critici din memoriul de recurs privind admiterea de către instanţa de apel a apelului incident, întrucât aceasta vizează doar starea de fapt şi se grefează pe o altă stare de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel.

Intimaţii pretind că pârâtul JJ. nu justifică o calitate procesuală pasivă în speţă, întrucât acesta nu şi-a însuşit, prin semnătură, memoriul.

Relativ la a doua critică, intimaţii arată că instanţa de apel nu a reţinut ca nefiind aplicabile prevederile art. 1.357 C. civ., ci, dimpotrivă, a reţinut că acesta este temeiul acţiunii, a analizat susţinerile reclamanţilor cu privire la fiecare pârât şi a constatat că acţiunea nu se întemeiază pe dispoziţiile art. 1.372 C. civ., ci pe art. 1.357 C. civ., adică pe răspunderea pentru fapta proprie.

Pretind intimaţii că sunt nule criticile ce vizează încălcarea prevederilor art. 8 C. proc. civ. şi art. 6 CEDO privind dreptul la un proces echitabil din prisma încuviinţării sau respingerii unor solicitări de probatorii, întrucât recurenţii au invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce este circumscris normelor de drept substanţial, nu procedural.

În subsidiar, solicită intimaţii respingerea motivului de recurs, ca nefondat.

Invocând prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., intimaţii arată că în faţa instanţei de apel nu s-au adus critici cu referire la art. 6 CEDO.

Susţin intimaţii că instanţa de apel a reţinut în mod corect că, relativ la proba cu interogatoriu, reclamanţii nu au indicat teza probatorie pentru fiecare pârât, ci o teză generică de stabilire a împrejurărilor în care s-a semnat memoriul (fond) şi fapte personale care exced apărărilor intimaţilor, fără a indica un fapt concret.

Intimaţii arată că sunt nule criticile aduse încuviinţării de către instanţa de fond a audierii în calitate de martori a două dintre fiicele pârâţilor, întrucât motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este circumscris normelor de drept substanţial, nu procedural.

Din lecturarea încheierii din 2.02.2022 rezultă lipsa împotrivirii - nici în temeiul art. 315 C. proc. civ. - reclamanţilor la probele solicitate de pârâţii-părinţi.

De altfel, reclamanţii chiar au afirmat în mod expres că nu se opun la probele solicitate de pârâţi (cu privire la martorul LL.), singura discuţie fiind cea legată de probatoriul solicitat de pârâta D. şi au arătat că se împotrivesc ascultării copiilor care vor veni şi vor susţine poziţiile părinţilor lor, pârâţi în prezenta cauză.

Este evident că obiecţiunea reclamanţilor a vizat numai posibilul subiectivism al martorilor prin prisma calităţii de pârâţi ai părinţilor lor.

Părinţii lui NN. nu au calitatea de pârâţi. Arată intimaţii că instanţa este ţinută de prevederile art. 324 C. proc. civ. în aprecierea declaraţiilor martorilor.

De asemenea, au solicitat obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.

- Intimatul Colegiul Naţional "E." a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa motivării, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precum şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea excepţiei nulităţii, intimatul arată că recurenţii nu au indicat şi nu au dezvoltat motive de nelegalitate ale deciziei recurate, ci au fost reluate criticile susţinute în faţa instanţei de apel, sens în care invocă prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborate cu art. 486 alin. (3), art. 489 alin. (1), (48)8 alin. (1) C. proc. civ., precum şi Decizia nr. 554/2017 pronunţată în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Relativ la criticile ce vizează soluţia instanţei de apel privind apelul incident, intimatul arată că paragraful citat, criticat de către recurenţi este rupt din contextul raţionamentului instanţei de apel şi interpretat individual, denaturând astfel logica juridică a instanţei de judecată.

Intimatul învederează că instanţa de judecată a analizat îndeplinirea condiţiilor pentru angajarea răspunderii intimaţilor pentru fapta proprie, reţinând că acţiunea a fost întemeiată doar pe dispoziliile art. 1.357 din C. civ. invocat de către recurenţii- reclamanţi.

Critica evazivă făcută de către recurenţi constituie doar o dovadă a faptului că aceştia sunt nemultumiţi de soluţia pronunţată în cauză nicidecum nu constituie un motiv de nelegalitate a deciziei recurate care se subsumează dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la proba cu interogatoriu, intimatul face trimitere la menţiunile din încheierea de şedinţă din data de 2 februarie 2022, iar instanţa de apel a concluzionat în mod corect că interogatoriul nu poate fi administrat pentru a obţine indirect o declaraţie de martor, cu privire la anumite împrejurări, ci acesta trebuie să vizeze, în mod necesar, fapte personale ale părţii supuse interogatoriului, conform dispoziţiilor art. 351 C. proc. civ.

Din aceeaşi încheiere (din 2.02.2022) reiese că reclamanţii nu au făcut trimitere la inadmisibilitatea administrării probei cu martorii LL. şi MM., ci doar la caracterul subiectiv al declaraţiilor martorilor propuşi - aspect reţinut în mod corect de instanţa de apel.

Intimatul susţine că instanţa de apel a reţinut în mod corect faptul că nu poate fi identificată o nulitate expresă pentru încălcarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ. şi nu poate fi identificată o vătămare adusă recurenţilor-reclamanţi prin audierea acestora şi, pe cale de consecinţă, nu poate fi constatată nulitatea încheierii contestate.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, care nu au formulat puncte de vedere, iar prin rezoluţie a fost stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părţi, la 22.01.2025.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, invocată de intimaţii-pârâţi prin întâmpinările formulate, Înalta Curte constată că recursul este nul, având în vedere că niciuna dintre susţinerile expuse în cadrul memoriului de recurs nu pune în discuţie aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate.

- Recurenţii nu expun o argumentare juridică aptă de cenzură în recurs atunci când pretind caracterul nelegal al hotărârii în partea privitoare la admiterea apelului incident – admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului JJ. –, deoarece criticile nu se raportează la considerentele hotărârii recurate.

Aceasta întrucât, în cuprinsul memoriului de recurs, părţile au expus situaţii de fapt (precum scopul Memoriului din 19.12.2017, pretinsa prezenţă a pârâtului la şedinţa la care s-a decis întocmirea înscrisului), arătând fie că există "presupunerea rezonabilă" că pârâtul JJ. este "cel care a semnat memoriul, astfel încât a fost chemat în prezenta judecată", fie că soţia pârâtului a redactat personal memoriul şi a semnat cu bifa "pentru" pârât, astfel că este corectă concluzia instanţei de fond potrivit căreia demersul reprezintă un act de exercitare a autorităţii părinteşti, conform art. 503 C. civ.

Dincolo de argumentele contradictorii ale recurenţilor (fie memoriul a fost semnat, personal, de pârât, fie a fost semnat de soţia acestuia, în numele pârâtului), din maniera de formulare a criticilor reiese că părţile nesocotesc statuările din judecata înfăptuită în apel.

Anume, în urma procedurii verificării de scripte, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că semnătura executată pe înscrisul intitulat "Memoriu către Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila" nu îi aparţine pârâtului JJ., că pârâtul nu a participat la întocmirea, semnarea şi depunerea documentului, iar demersul efectuat nu poate fi considerat unul comun al ambilor părinţi, întrucât nu îl privea direct pe fiul pârâtului JJ. şi al soţiei sale, KK..

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implica tocmai determinarea greşelilor anume imputate instanţei, însă recurenţii nu tind, prin critici punctuale, la infirmarea considerentelor regăsite în hotărârea atacată, ci se rezumă la a expune situaţii de fapt şi argumente ce au fost deja analizate şi dezlegate de instanţa devolutivă de control judiciar.

- Totodată, ignorând judecata din ciclul procesual anterior, care a verificat cerinţele reglementate de prevederile art. 1.357 C. civ., recurenţii inserează în memoriul de recurs normele juridice analizate de instanţa de apel, însă expunerea nu este însoţită de critici concrete cu privire la modalitatea efectivă în care instanţa de apel a aplicat greşit/a încălcat, după caz, aceste norme juridice.

Astfel, recurenţii reclamă faptul că instanţa de apel nu a analizat susţinerile acestora "în privinţa cronologiei faptelor", sens în care fac trimitere la depoziţiile martorilor audiaţi în faţa primei instanţe.

Instanţa de apel a reţinut că reclamanţii nu au probat existenţa faptelor ilicite invocate, după cum nu au dovedit un anumit prejudiciu cauzat acestora, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii pentru fapta proprie.

Or, modalitatea în care instanţele de fond au evaluat probatoriul în vederea stabilirii situaţiei de fapt a cauzei, în raport cu prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., nu poate fi supusă controlului de legalitate exercitat de instanţa de recurs, fiind o operaţiune specifică verificărilor ce se efectuează exclusiv de către instanţele fondului, necenzurabilă pe calea recursului.

- Tot în categoria criticilor regăsite în cuprinsul memoriului de recurs, dar care ignoră coordonatele judecăţii înfăptuite, sunt cele prin care recurenţii susţin încălcarea dispoziţiilor art. 8, art. 315 C. proc. civ., art. 6 CEDO din perspectiva încălcării dreptului la un proces echitabil.

Astfel, recurenţii pretind că prima instanţă "nelegal şi părtinitor" a respins proba cu interogatoriile pârâţilor şi a decăzut reclamanţii din proba cu înscrisurile existente la data depunerii acţiunii sau la termenul din 2.02.2022 (când au fost discutate probele, în contradictoriu), iar instanţa de apel nu a cenzurat calificările tribunalului.

Considerentele instanţei de apel relevă, în mod clar, că s-a reţinut netemeinicia criticilor reclamanţilor prin prisma prevederilor art. 258, art. 351, art. 254 alin. (1) şi (2), art. 194 alin. (1) lit. e), art. 150 alin. (1), art. 177 alin. (1) C. proc. civ., iar prin motivele de recurs, recurenţii-reclamanţi nu au expus critici punctuale de nelegalitate faţă de aspectele analizate şi tranşate de către Curtea de Apel Galaţi.

Simpla invocare a unor principii de drept (dreptul la un proces echitabil, egalitatea de tratament juridic) nu corespunde unei motivări a căii de atac, potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât instanţa de apel a răspuns criticii părţii, în sensul că nu poate fi reţinută atitudinea discriminatorie a judecătorului fondului, întrucât toate interogatoriile au fost limitate la 15 întrebări, interogatoriile pârâţilor au fost respinse în raport cu teza probatorie propusă de reclamanţi – aflarea împrejurărilor în care fiecare parte a semnat memoriul – şi cu poziţia procesuală a pârâţilor exprimată în cuprinsul întâmpinărilor.

Cu privire la înscrisuri, instanţa de apel a reţinut că tribunalul a constatat în mod corect decăderea reclamanţilor din dreptul de a depune la dosar documentele pe care le deţineau, dar nu le-au ataşat cererii de chemare în judecată şi nici nu le-au depus la dosar până la data la care s-au dezbătut solicitările părţilor de administrare a probelor (2.02.2022) şi nici nu poate fi identificată o situaţie de excepţie dintre cele prevăzute de art. 254 alin. (2) C. proc. civ.

În egală măsură, instanţa de apel a reţinut că "înlăturarea eventualei vătămări a fost realizată prin administrarea probelor solicitate în apel".

- În acest context, al analizei ample şi complete efectuate de către instanţa de apel, recurenţii-reclamanţi susţin, prin memoriul de recurs, că măsurile au fost dispuse "în ciuda tezei probatorii indicate privind faptele personale ale acestora care nu se suprapuneau peste apărările pârâţilor", fără a expune, în concret, teza probatorie la care fac referire.

Or, formularea unor argumente cu titlu general şi care nu respectă cerinţa esenţială de a se raporta la dezlegările, raţionamentele, ipotezele şi categoriile juridice utilizate de curtea de apel nu are aptitudinea de a învesti legal instanţa de recurs cu analiza acestora.

- În aceeaşi serie de critici se înscrie şi aceea prin care recurenţii-reclamanţi pretind încălcarea prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. (astfel că s-ar fi impus înlăturarea depoziţiilor martorilor) întrucât a fost încuviinţată proba testimonială, respectiv audierea martorilor LL. şi MM. (fiicele pârâtelor F. şi K.), deşi reclamanţii şi-au exprimat "opoziţia fermă la ascultarea martorilor din cauza relaţiilor de rudenie dintre acestea şi apoi pe subiectivism."

Relativ la aceste critici, instanţa de apel a reţinut, pe de o parte, că reclamanţii nu au invocat indmisibilitatea întemeiată pe dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., ci faţă de un pretins caracter subiectiv al declaraţiilor, iar, pe de altă parte, a constatat că, prin raportare la dispoziţiile art. 175 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi identificată o nulitate expresă pentru încălcarea acestor dispoziţii legale.

De asemenea, instanţa de apel a reţinut că, în condiţiile în care declaraţiile celorlalţi martori audiaţi confirmă aceleaşi susţineri ale martorei MM., chiar dacă reclamanţii s-ar fi opus la audierea acesteia din urmă, nu poate fi identificată o vătămare adusă reclamanţilor prin audierea martorei şi, astfel, nu poate fi constatată nulitatea încheierii contestate pentru motivele invocate.

Faţă de considerentele instanţei de apel, recurenţii aveau a expune critici concrete privind actele şi lucrările dosarului din care ar fi reieşit că au invocat inadmisibilitatea probei testimoniale din perspectiva prevederilor art. 315 C. proc. civ., dar şi prin raportare la prevederile art. 175 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., însă, prin memoriul de recurs, reclamanţii nu au indicat, în mod efectiv, în ce constau greşelile de judecată în aplicarea regulilor de drept incidente, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cum, în raport cu scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., în această etapă procesuală se realizează controlul judiciar de către instanţa superioară celei care a pronunţat decizia în apel, instanţă care nu rejudecă fondul pricinii, ci verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, în opinia raportorului, recurenţii-reclamanţi au nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii extraordinare de atac a recursului, astfel că este incidentă sancţiunea nulităţii căii de atac.

Reţinând culpa procesuală a recurenţilor-reclamanţi în prezenta cale extraordinară de atac, în acord cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., anterior referite, se va dispune obligarea acestora, în solidar, la plata către intimatul-pârât Colegiul Naţional "E." a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.000 RON, reprezentând onorariu de avocat aferent fazei procesuale a recursului, dovedite prin factura nr. x/28.08.2024 şi achitate prin ordinul de plată din 29.08.2024, depuse la dosar.

Cât priveşte solicitarea intimaţilor-pârâţi F., K., L., T., U., JJ., Z. şi D., de obligare a recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată, se constată că, deşi au formulat respectiva cerere în cuprinsul întâmpinărilor depuse, cuantumul acestora nu a fost precizat, iar la dosarul cauzei nu se regăseşte vreo dovadă în acest sens, astfel încât cererea va fi respinsă, nefiind îndeplinite cerinţele prevederilor art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii B., C. şi A. împotriva deciziei nr. 226/A din 13 decembrie 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Obligă pe recurenţii-reclamanţi, în solidar, la plata către intimatul-pârât Colegiul Naţional "E." a sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge cererile intimaţilor-pârâţi F., K., L., T., U., JJ., Z. şi D., de obligare a recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2025.