Recourse annulled as untaxed: penalty clause claim in failed property sale remains dismissed

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă în 03.01.2018, sub nr. x/2018, reclamantul-pârât A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi B. şi C., obligarea pârâţilor la plata sumei de 100.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru neexecutarea obligaţiei contractuale de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, pentru imobilul situat în Bucureşti, str. x, să se dispună stabilirea taxei de timbru, valoarea pretenţiilor în RON fiind de 462.600 RON la cursul BNR din data de 18.12.2017.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1.270 C. civ.

Prin întâmpinare, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii, iar prin cerere reconvenţională au solicitat reducerea cuantumului sumei de 100.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru neexecutarea obligaţiei contractuale de a încheia contractul de vânzare - cumpărare în formă autentică.

2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 648/04.04.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a anulat cererea reconvenţională, ca netimbrată; a admis acţiunea; a obligat pârâţii la plata, către reclamant, a sumei de 100.000 euro, cu titlu de despăgubiri; a obligat pe pârâţi la plata, către reclamant, a sumei de 8.246,20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

Prin decizia nr. 1084/A/07.09.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondate, apelurile formulate împotriva sentinţei; a luat act că apelantele pârâte şi-au rezervat dreptul la cheltuieli de judecată pe cale separată; a obligat pe apelante, în solidar, să plătească intimatului-reclamant cheltuieli de judecată în sumă de 2.500 RON.

Prin decizia nr. 747/04.05.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de pârâtele D. şi C. împotriva deciziei sus-menţionate, a casat decizia atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

3. Al doilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 230/A/04.03.2024 pronunţată în rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul pârâtelor C. şi D. împotriva sentinţei; a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea, ca neîntemeiată; a obligat pe intimat la plata, către apelante, a sumei de 4.123,1 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară în recurs.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A..

Recurentul a arătat că în rejudecare, instanţa de apel a fost ţinută să analizeze îndeplinirea condiţiilor reglementate de dispoziţiile art. 1.530 din C. civ., prin raportare la prevederile art. 1.547 ale aceluiaşi cod.

În concret, instanţa de apel a reţinut în mod superficial, păstrând logica argumentelor induse de către Înalta Curie de Casaţie şi Justiţie, că intimatele din prezenta cauză nu trebuie să achite recurentului despăgubiri în cuantum de 100.000 euro pentru neexecutarea obligaţiei contractuale de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică pentru imobilul în litigiu deşi, în realitate, aceste despăgubiri erau datorate recurentului în baza recunoaşterii anticipate a investiţiilor.

Recurentul învederează că a încheiat, în calitate de promitent-cumpărător, cu B. şi C., în calitate de promitenţi-vânzători, Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr. x/15.12.2016, având ca obiect obligaţia promitenţilor-vânzători de a întreprinde toate demersurile legale pentru a dobândi calitatea de proprietari şi de a vinde, până la 15.12.2017, cu posibilitatea de a prelungi acest termen, lui A., imobilul în discuţie.

Recurentul solicită instanţei să aibă în vedere faptul că promitenţii-vânzători s-au obligat să efectueze demersuri în vederea obţinerii dreptului de proprietate asupra terenului menţionat în contract, şi-au asumat încheierea contractului de vânzare-cumpărare în momentul dobândirii dreptului de proprietate, dar nu mai târziu de data de 15.12.2017, cu posibilitatea de a prelungi acest termen cu încă un an.

De asemenea, prin convenţie, promitenţii-vânzători s-au obligat să recunoască, sub forma unei clauze penale, întreaga investiţie în valoare de 100.000 euro, realizată de către recurent.

Prin urmare, recurentul a fost indus în eroare de către promitenţii-vânzători, care ştiau că bunul nu va intra în viitorul apropiat în patrimoniul acestora, tocmai pentru ca recurentul să aducă îmbunătăţiri substanţiale asupra imobilului, de care, în final, să se bucure în mod gratuit intimatele din prezentul dosar.

Clauza penală a fost stabilită tocmai în eventualitatea în care nu s-ar fi executat obligaţia de a transmite proprietatea asupra imobilului până la data de 15.12.2017.

Din aceasta cauză este evident că promitenţii-vânzători s-au obligat foarte clar şi fără niciun dubiu la plata unei despăgubiri egale cu valoarea investiţiei.

Mai mult, termenul suspensiv până la care trebuia realizat transferul proprietăţii nu reprezenta o condiţie, întrucât promitentii-vânzători s-au obligat să obţină un titlu de proprietate, aceasta fiind o obligaţie de rezultat, iar nu una de mijloace.

Prin urmare, părţile nu au convenit niciodată ca vânzarea să aibă loc dacă promitenţii-vânzători obţin titlul de proprietate, având în vedere că în chiar conţinutul convenţiei era stipulat faptul că imobilul a fost dobândit de către B. în baza unei chitanţe de mână.

Cu privire la antrenarea răspunderii contractuale, prin obligarea promitentilor-vânzători la plata sumei în valoare de 100.000 euro, recurentul învederează dispoziţiile art. 1.538 alin. (4) din C. civ., care prevăd faptul că "creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ţinut să dovedească vreun prejudiciu".

De asemenea, potrivit art. 1.548 din C. civ., "culpa debitorului unei obligaţii contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării acestuia".

Instanţele de fond învestite cu soluţionarea cauzei au apreciat în mod corect că, pentru ipoteza neexecutării obligaţiei de a transmite proprietatea până la data-limită stipulată, părţile au prevăzut clauza penală, promitenţii-vânzători obligându-se faţă de promitentul-cumpărător la plata unei despăgubiri egale cu cea a valorii investiţiei, de 100.000 euro.

Concluzionând, recurentul a învederat că a solicitat prin acţiune ca promitenţii-vânzători să fie obligaţi la valoarea investiţiei recunoscute anticipat de către aceştia, iar nu la restituirea acestei sume ca expresie a principiului restitutio in integrum, ce stă la baza prevederilor art. 578 din C. civ., referitoare la lucrările autonome sau adăugate.

5. Apărări formulate în cauză

În cauză nu a fost formulată întâmpinare de către intimatele-pârâte.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, care nu au formulat puncte de vedere, iar prin rezoluţie a fost stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părţi, la 22.01.2025.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., excepţia netimbrării căii de atac, invocată din oficiu, Înalta Curte constată caracterul fondat al acesteia pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în respectiva ordonanţă de urgenţă, care, în acord cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, se plătesc anticipat.

Totodată, prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. dispun că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi text de lege statuează că neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

Conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

În speţă, prin rezoluţia de comunicare a motivelor de recurs s-a stabilit că recurentul datorează, pentru soluţionarea cererii de recurs, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4.123,1 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Această obligaţie procesuală a fost comunicată recurentului în 10.09.2024, conform dovezii de comunicare de la dosar.

Obligaţia de timbrare a recursului a fost recomunicată recurentului în 11.11.2024, conform dovezii de comunicare de la dosar, cu ocazia transmiterii raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul căruia se menţionează neîndeplinirea acestei cerinţe legale de către parte.

Or, deşi legal înştiinţat despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, respectiv de 4.123,1 RON, până la data analizării admisibilităţii recursului în cadrul procedurii de filtru.

Întrucât obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru reprezintă o condiţie legală extrinsecă cererii de recurs, conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ., neîndeplinirea acesteia atrage sancţiunea nulităţii cererii de recurs, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, necondiţionat de existenţa vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 230A din 4 martie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 230A din 4 martie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2025.