Jurisdiction for approval of real estate enforcement determined by property location under pre-2013 Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de încuviinţare a executării silite

Prin cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă în 03.09.2024, sub nr. x/2024, a fost solicitată încuviinţarea executării silite imobiliare asupra apartamentului situat în Bucureşti, B-dul. x nr. 103A, aflat în proprietatea debitorului B., în baza titlului executoriu constând în contractul de credit bancar nr. x din 11.01.2008, privind pe creditorul C. S.R.L..

În drept, petentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 819 alin. (2) C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 13214/16.09.2024, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

A reţinut instanţa că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, constatând că debitorul domiciliază în municipiul Braşov, judeţul Braşov, a apreciat că Judecătoria Braşov este instanţa competentă pentru a soluţiona prezenta cauză.

Prin sentinţa nr. 11223/06.11.2024, Judecătoria Braşov a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că, în speţă, sunt incidente prevederile art. 24, respectiv art. 622 alin. (2) C. proc. civ., în raport cu data sesizării executorului judecătoresc, respectiv 19.04.2013, astfel că stabilirea instanţei competente să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite imobiliare se va stabili prin prisma dispoziţiilor C. proc. civ. în vigoare la data formulării cererii de executare de către creditor.

În acest sens, a reţinut ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 819 C. proc. civ., în forma în vigoare în 19.04.2013, potrivit cărora: "după înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul încuviinţarea urmăririi lui silite, dispoziţiile art. 664 şi 665 aplicându-se în mod corespunzător".

Drept urmare, a stabilit că instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite imobiliare este instanţa în circumscripţia căreia se află imobilul a cărui executare se solicită, imobil situat în sectorul 2 al municipiului Bucureşti.

A mai reţinut instanţa şi că împrejurarea că debitorii domiciliază în judeţul Braşov, precum şi faptul că în cauză a fost pronunţată o încheiere de încuviinţare a executării silite de către Judecătoria Adjud nu sunt de natură să influenţeze aplicarea dispoziţiilor art. 819 C. proc. civ., în forma existentă la data sesizării organului de executare de către creditor.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la calitatea instanţei de executare, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti declinându-şi competenţa pe considerentul că instanţa de executare este cea în a cărei rază teritorială se află domiciliul debitorului, în timp ce Judecătoria Braşov a atribuit această calitate primei instanţe sesizate, ca fiind instanţa în a cărei rază teritorială se află imobililul urmărite.

Astfel, în timp ce Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut incidenţa prevederilor art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de executare, în sensul în care domiciliul debitorului se afla în municipiul Braşov, Judecătoria Braşov a reţinut că soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite imobiliare este de competenţa celei dintâi instanţe sesizate, în raport cu prevederile art. 819 C. proc. civ., în forma existentă la data sesizării organului de executare de către creditor, 19.04.2013, reţinând că imobilul urmărit este situat în sectorul 2 al municipiului Bucureşti.

Se constată că obiectul prezentului demers judiciar este reprezentat de cererea având ca obiect încuviinţarea executării silite a imobilului situat în Bucureşti, B-dul. x nr. 103A, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar nr. x din 11.01.2008, formulată de petentul BEJ A., la solicitarea creditorului C. S.R.L., împotriva debitorului B..

Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 651 din C. proc. civ. este analizată în funcţie de data începerii executării silite, adică de legea în vigoare la data depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc, concluzie care se impune, prin raportare la prevederile art. 622 alin. (2) C. proc. civ., care stabilesc neechivoc că executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.

Or, în speţă, chiar dacă sesizarea instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite a avut loc în 03.09.2024, cererea de executare silită depusă de creditor împotriva debitorului a fost formulată încă din 19.04.2013 .

Prin urmare, dispoziţiile legale aplicabile în cauză sunt cele în vigoare la data înregistrării de către creditor a cererii de executare la executorul judecătoresc, respectiv 19.04.2013, prezenta cerere fiind un incident în cadrul executării silite declanşate anterior, ce atrage forma în vigoare la acel moment a C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 819 C. proc. civ., astfel cum erau în vigoare la data formulării cererii de executare silită (19.04.2013), "după înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul încuviinţarea urmăririi lui silite, dispoziţiile art. 664 şi 665 aplicându-se în mod corespunzător".

Faţă de conţinutul normativ al textului de lege menţionat, aplicabil în speţă în raport cu momentul demersurilor efectuate de către creditoare în ceea ce priveşte declanşarea executării silite îndreptate împotriva aceluiaşi debitor, în temeiul aceluiaşi titlu executoriu, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei în a cărei circumscripţie teritorială se regăseşte imobilul obiect al cererii de extindere a executării silite, respectiv Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.