Conflict of jurisdiction in paternity disavowal action: exclusive vs. alternative territorial competence for filiation claims

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat în data de 28.11.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorului B., i-a chemat în judecată pe pârâţii C. şi D., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate că pârâtul C. nu este tatăl minorului B., ci pârâtul D. este tatăl acestuia; să se încuviinteze purtarea de către minor, pe viitor, a numelui de familie al pârâtului, respectiv acela de D.; să se dispună efectuarea menţiunilor corespunzătoare în registrul de naşteri a Primăriei Municipiului Bucureşti, cu consecinţa eliberării unui nou certificat de naştere; să se dispună stabilirea locuinţei minorului la pârâtul D., respectiv ca exercitarea autorităţii părinteşti să se realizeze în comun.

În drept, au fost invocate prevederile art. 397, art. 429, art. 430, art. 425, art. 450, art. 496 C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 236/22.03.2024, Judecătoria Râmnicu Sărat a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

A reţinut instanţa că, în speţă, sunt incidente prevederile art. 114 C. proc. civ., dat fiind că au fost formulate capete de cerere referitoare la exercitarea autorităţii părinteşti şi la stabilirea domiciliului minorului, ce ţin de ocrotirea persoanei fizice.

A mai constatat, totodată, şi că locuinţa minorului este în sectorul 6, Bucureşti, la pârâtul D..

De asemenea, a reţinut şi că, în speţă, nu sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece reclamanta nu are locuinţa efectivă la adresa de domiciliu, ci în străinătate.

Prin sentinţa nr. 7369/24.09.2024, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, tăgadă de paternitate, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competenţa soluţionării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice şi care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc o competenţă teritorială alternativă în cazul cererilor privitoare la stabilirea filiaţiei, în sensul că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., este competentă şi instanţa de la domiciliul reclamantului.

Prin urmare, în speţă, pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată, respectiv acţiune în tăgada paternităţii, nu a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă, ci o competenţă teritorială alternativă, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ipoteză în care devin aplicabile prevederile art. 116 din acelaşi cod.

Drept urmare, cum domiciliul reclamantei se află în comuna Balta Albă, sat Băile, judeţul Buzău, a apreciat ca revenind Judecătoriei Râmnicu Sărat competenţa de soluţionare a pricinii.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de calificarea deosebită a obiectului litigiului.

Astfel, în timp ce Judecătoria Râmnicul Sărat a reţinut ca fiind învestită cu o acţiune în ocrotirea persoanelor, căreia îi sunt incidente prevederile art. 114 C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a constatat că reclamanta a sesizat instanţa de judecată cu o acţiune în stabilire de filiaţie, căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În cauza de faţă, reclamanta a dedus judecăţii o cerere prin care a solicitat, în principal, să se constate că minorul B. nu este copilul pârâtului C., ci al pârâtului D. şi, pe cale de consecinţă, să se dispună efectuarea modificărilor corespunzătoare în actele de stare civilă, respectiv de a se stabili modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti şi a domiciliului minorului în raport cu situaţia juridică la care tinde reclamanta.

Prin urmare, în raport cu finalitatea urmărită de reclamantă prin promovarea acţiunii formulate, obiectul acesteia se constituie într-o acţiune în tăgada paternităţii, întrucât vizează răsturnarea, în primă fază, a prezumţiei de paternitate, iar doar ulterior stabilirea filiaţiei faţă de tatăl minorului, încuviinţarea ca minorul să poarte numele tatălui biologic, exercitarea autorităţii părinteşti şi stabilirea domiciliului acestuia.

Or, acestor din urmă solicitări, subordonate fiind modalităţii de soluţionare a cererii de tăgadă a paternităţii, le sunt aplicabile prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 din acelaşi cod.

Aşa fiind, faţă de obiectul principal al cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă de paternitate, în speţă sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., normă de drept care instituie o competenţă teritorială alternativă, astfel că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă şi instanţa de la domiciliul reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei.

Deşi dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. consacră un drept de opţiune al reclamantului în materia stabilirii filiaţiei, aceste norme rămân imperative, deoarece cererile se adresează, în mod imperativ, exclusiv uneia din cele două instanţe determinate de legiuitor, cea de la domiciliul pârâtului sau cea de la domiciliul reclamantului, prevăzută alternativ.

Deci, aceste prevederi legale consacră o competenţă teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecţiei reclamantului, căruia îi este recunoscut un drept de opţiune, întrucât numai reclamantul poate aprecia care aşezare în teritoriu a instanţei serveşte cel mai bine protejării drepturilor şi intereselor sale legitime.

O asemenea concluzie se desprinde şi din interpretarea dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Or, în litigiul pendinte, reclamanta a ales să sesizeze Judecătoria Râmnicu Sărat, instanţa de la domiciliul său, şi, în consecinţă, prin alegerea făcută de aceasta, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanţe deopotrivă competente, a învestit în mod legal această instanţă cu soluţionarea cauzei, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea sa.

Totodată, simpla menţiune din cuprinsul cererii introductive de instanţă, necoroborată cu alte mijloace probatorii, prin care reclamanta afirmă că lucrează în străinătate, nu este aptă a conduce la o altă concluzie din perspectiva competenţei instanţei, cât timp aceasta a fost formulată strict în justificarea cererii de stabilire a domiciliului minorului la pârâtul D., existenţa unei astfel de împrejurări în cauză, cu implicaţii asupra fondului raportului juridic litigios, urmând a face obiectul cercetării judecătoreşti de către instanţa în favoarea căreia se va stabili competenţa de soluţionare a pricinii.

Aşadar, în aceste circumstanţe, în speţă sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 91 C. civ., care stabilesc, la alin. (1), că dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, iar, la alin. (2), că în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.