Territorial competence for delictual claims against the State: plaintiff’s choice of venue over defendant’s location under Articles 111, 113, and 116 of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, secţia civilă în 11.09.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita, a obligarea pârâtului la plata despăgubirilor ce se cuvin reclamantului pentru perioada 23.12.2019-01.06.2023, respectiv câte 20 de Euro pentru fiecare zi executată în condiţii inumane.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 886/24.05.2024, Judecătoria Miercurea Ciuc, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

A reţinut instanţa că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

A mai arătat instanţa că din moment ce reclamantul era deţinut la momentul sesizării instanţei în Penitenciarul Codlea, revine Judecătoriei Braşov, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află locul de deţinere, competenţa de soluţionare a pricinii.

Prin sentinţa nr. 11207/06.11.2024, Judecătoria Braşov, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că, în speţă, reclamantul a înţeles să introducă acţiunea la sediul pârâtului- Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin D.R.F.P Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita, cu sediul în Miercurea Ciuc.

Întrucât reclamantul a avut alegerea între mai multe instanţe competente, conform art. 116 C. proc. civ., iar raportat la sediul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Harghita, a apreciat că Judecătoria Miercurea Ciuc a fost legal învestită.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, pentru considerentele expuse în continuare.

Deşi ambele instanţe au reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de situaţia particulară a speţei, pârâtul fiind o persoană juridică de drept public.

Astfel, dat fiind cadrul procesual fixat prin cererea introductivă de instanţă, pretenţia dedusă judecăţii fiind formulată în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita, în speţă este atrasă incidenţa art. 111 C. proc. civ., care reglementează situaţia cererilor îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept public.

Conform acestui text legal, cererile formulate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

Pe de altă parte, cum, prin prezentul demers judiciar, reclamantul, aflat în executarea unei pedepse privative de libertate, a solicitat obligarea pârâtului la plata de daune morale în temeiul răspunderii civile delictuale, în speţă îşi găsesc aplicarea, deopotrivă, şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Se observă, aşadar, că aceste texte de lege instituie un caz de competenţă teritorială alternativă, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., reclamantul este cel care are dreptul de a alege între instanţele deopotrivă competente teritorial, respectiv între instanţa de la domiciliul său, instanţa de la sediul sau domiciliul pârâţilor, ori instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

Or, în speţă, cu respectarea principiului disponibilităţii, calitatea de pârât aparţine Statului Român, prin Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita - care a fost efectiv chemată în judecată prin cererea introductivă de instanţă.

De asemenea, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, reclamantul are domiciliul legal în municipiul Braşov, aflându-se la data sesizării instanţei în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Codlea (conform menţiunilor din cererea introductivă de instanţă), iar pârâtul, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita, are sediul în municipiul Miercurea Ciuc, aspect necontestat de pârât, care s-a rezumat la a invoca excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Miercurea Ciuc din perspectiva faptului că ar reveni competenţa de soluţionare a pricinii instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în acord cu dezlegările date prin Decizia nr. 15/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, aplicabile în materie penală.

De altfel, din fişa depusă la dosarul Judecătoriei Miercurea Ciuc rezultă că reclamantul s-a aflat încarcerat atât în Penitenciarul Coldea, cât şi în Penitenciarul Miercurea Ciuc pe durata executării pedepsei privative de libertate.

Aşa fiind, în contextul circumstanţelor concrete ale speţei, rezultă că, în aplicarea dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., instanţa de la domiciliul reclamantului (Judecătoria Braşov), instanţa de la sediul pârâtului (Judecătoria Miercurea Ciuc), conform regulii generale înscrise în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., şi instanţele în a căror circumscripţie s-au săvârşit faptele ilicite sau s-a produs prejudiciul, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. (atât Judecătoria Miercurea Ciuc, cât şi Judecătoria Braşov) sunt deopotrivă competente în soluţionarea cauzei, reclamantul putând sesiza oricare dintre aceste instanţe, conform art. 116 din acelaşi cod.

Or, reclamantul a făcut o atare alegere la momentul sesizării Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Aceasta semnifică faptul că, prin manifestarea de voinţă, în sens procesual, de a înregistra acţiunea pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, reclamantul a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia, motiv pentru care instanţa iniţial învestită nu mai putea să se desesizeze de soluţionarea pricinii, fiind ţinută de alegerea făcută de reclamant.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.