Robbery conviction sustained despite evidentiary challenges and sentencing at statutory minimum upheld based on offender dangerousness

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 529 din 6 iulie 2004, Tribunalul Cluj l-a condamnat pe inculpatul S.P., în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul detenției preventive începând cu data de 8 ianuarie 2004 și până la zi.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 5.000.000 lei de la inculpat în favoarea statului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, în favoarea statului a lamei de bisturiu chirurgical folosită la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că inculpatul S.P. este domiciliat în localitatea L. B., jud. M., de unde în urmă cu aproximativ un an de zile, a venit în municipiul Cluj-Napoca, unde, fără a avea o locuință și un loc de muncă, locuiește și doarme pe la prieteni și prin cluburi Internet Cafe deschise non-stop.

După ce a petrecut noaptea de Revelion 2003/2004 împreună cu niște prieteni care locuiesc pe strada Horea, în dimineața de 1 ianuarie 2004, în jurul orelor 6,00, inculpatul s-a deplasat la barul N. deschis non-stop, de pe strada Victor Babeș, fiind singurul consumator din bar la ora respectivă. La puțin timp după aceea au mai intrat în bar martorul S.B.C. însoțit de doi prieteni A. și H., iar după aceea au mai venit și partea vătămată B.C.M., împreună cu martorii S.C.L. și I.G.D., așezându-se cu toții, la aceeași masă cu inculpatul, pe care nu l-au cunoscut anterior și consumând împreună băuturi alcoolice. Cu această ocazie, inculpatul S.P. s-a recomandat în fața celor prezenți că se numește C.M., aceasta fiind porecla sub care este cunoscut în municipiul Cluj-Napoca.

O parte din consumație a fost achitată de către partea vătămată B.C.M., ocazie cu care inculpatul a văzut că aceasta are asupra sa o sumă mare de bani. În jurul orelor 9,00, cei doi prieteni ai martorului S.B.C., A. și H. au plecat acasă, iar la puțin timp după aceea a plecat și martorul I.G.D. În aceste împrejurări, inculpatul i-a invitat pe ceilalți tineri rămași la masă să meargă împreună la o petrecere unde cunoștea niște fete, pe Calea Baciului și întrucât aceștia au acceptat, au urcat împreună într-un taxi, martorul S.C.L. pe scaunul din față, iar partea vătămată, inculpatul și martorul S.B.C. pe bancheta din spate și s-au deplasat la blocul de garsoniere de pe Calea Baciului.

Aici, au coborât toți patru din mașină, inculpatul spunându-i taximetristului să îi aștepte și s-au deplasat la ușa apartamentului II, unde inculpatul a bătut la ușă, fără să-i deschidă vreo persoană, lucru care l-a determinat pe martorul S.C.L. să bată mai tare în ușă, cu piciorul, împrejurare în care sistemul de siguranță a ușii a cedat și ușa s-a deschis. Inculpatul a intrat singur în garsonieră, a văzut că nu este nimeni acasă, după care a închis ușa și a mers și el la taximetru, unde îl așteptau și ceilalți patru, urcând în mașină pe aceleași locuri.

Supărat pe martorul S.C.L. pentru că, deși fără intenție, a deschis ușa garsonierei, inculpatul i-a cerut martorului să coboare din mașină, iar după ce acesta a coborât i-a cerut taximetristului să conducă mai departe. Întrucât partea vătămată B.C.M. și-a manifestat intenția de a coborî și el din mașină, inculpatul a scos din buzunar o lamă de bisturiu chirurgical, pe care a fixat-o sub gâtul părții vătămate, în timp ce cu cealaltă mână a prins-o de ceafă pentru a o face să simtă înțepătura lamei și i-a cerut acesteia să-i dea banii și telefonul mobil. De frica inculpatului, nici martorul S.B.C. și nici taximetristul nu au intervenit în nici un fel, iar partea vătămată a scos dintr-un buzunar un telefon mobil și un portmoneu conținând suma de aproximativ 5.000.000 lei, formate din bancnote a câte 50.000 lei și le-a dat inculpatului. Inculpatul a luat banii pe care i-a pus în buzunar, și i-a restituit părții vătămate portmoneul, iar la solicitarea părții vătămate de a-i restitui măcar cartela telefonului mobil, inculpatul i-a restituit și cartela păstrând telefonul.

Între timp, autoturismul a trecut de localitatea Baciu, îndreptându-se spre municipiul Zalău, iar inculpatul i-a cerut taximetristului să oprească și i-a spus părții vătămate să coboare din mașină. Partea vătămată a coborât, după care s-a întors pe jos în localitatea Baciu și s-a deplasat la Postul de Poliție Baciu, unde a reclamat cele întâmplate. În acest timp inculpatul, împreună cu martorul S.B.C., s-au întors cu taxiul în municipiul Cluj-Napoca și au coborât la sensul giratoriu de pe B-dul N. Titulescu, iar după ce martorul a achitat contravaloarea drumului a plecat către casă, iar inculpatul a continuat să se plimbe pe străzi.

În cursul cercetărilor efectuate în cauză, la data de 2 ianuarie 2004, inculpatul a fost recunoscut din albumele judiciare prezentate la sediul Poliției municipiului Cluj Napoca, de către martorul S.C.L. și identificat de către organele de poliție, care au procedat la căutarea acestuia. La data de 7 ianuarie 2004, inculpatul a fost depistat de către organele de poliție, ocazie cu care s-a găsit asupra acestuia lama de bisturiu chirurgical cu care acesta a amenințat-o pe partea vătămată, iar la data de 8 ianuarie 2004 a fost recunoscut din grup de către partea vătămată și martorii S.C.L. și S.B.C.

Împotriva hotărârii pronunțate în cauză a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj precum și inculpatul.

Prin apelul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului S.P., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la o pedeapsă situată între limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru această infracțiune, înlăturându-se aplicarea circumstanțelor atenuante în favoarea sa, având în vedere faptul că inculpatul, deși nu are antecedente penale în prezent, este cercetat într-un dosar penal aflat pe rolul Tribunalului Cluj tot pentru o infracțiune de tâlhărie, și a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală la data de 9 iulie 2004, în dosarul nr. 690/2004, împrejurări ce denotă că inculpatul are înclinație pentru săvârșirea unor fapte cu caracter penal. De asemenea, gradul de pericol social al faptei comise nu este determinat numai de circumstanțele personale ale făptuitorului ci și de pericolul concret al faptei care în speța de față este evidențiat de condițiile în care a fost comisă fapta.

Prin apelul declarat inculpatul a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate și judecând cauza a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu mențiunea că fapta de tâlhărie nu există, neexistând probe certe de vinovăție ale inculpatului.

Prin decizia 285 din 30 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, s-a desființat în parte sentința sub aspectul greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante, care au fost înlăturate, majorându-se pedeapsa de la 3 ani la 5 ani închisoare. Totodată, instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei sale condamnări iar, în subsidiar, față de individualizarea judiciară necorespunzătoare a pedepsei aplicate.

În motivarea recursului, inculpatul a solicitat achitarea, arătând că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, întrucât, pe de o parte, nu sunt probe certe care să dovedească vinovăția sa, inclusiv declarațiile părții vătămate cuprinzând inadvertențe cu privire la numărul făptuitorilor, iar pe de altă parte, nu putea să sustragă suma de 5 milioane lei în bancnote de 50.000 lei, deoarece nu i-ai fi încăput în buzunar; în subsidiar, față de circumstanțele sale personale, solicită reducerea pedepsei pe care o consideră foarte aspră în raport de faptele pe care le-a săvârșit.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen., Curtea apreciază că recursul este nefondat.

1. În ceea ce privește primul motiv de recurs, se constată că din actele și lucrările dosarului reiese că inculpatul S.P. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, susținerile acestuia, în sensul că nu a săvârșit fapta, fiind infirmate de materialul probator administrat în cauză. Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor audiați în cauză, în principal cele ale martorilor S.C.L., S.B.C. și I.G.D., care se coroborează cu declarațiile părții vătămate B.C.M., precum și celelalte probe administrate, respectiv, recunoașterea inculpatului din grup, precum și găsirea asupra acestuia, la o dată ulterioară, a lamei de bisturiu descrisă de partea vătămată ca fiind obiectul cu care a fost amenințată.

Față de aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond și cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62, art. 63 și art. 69 C. proc. pen., stabilind împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia și vinovăția inculpatului.

2. Nici critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului de instanța de apel nu este întemeiată, deoarece cuantumul stabilit răspunde scopului cerut de art. 52 C. pen., totodată, fiind avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 din același cod. O reducere a pedepsei, stabilită, de altfel, în cuantumul minim prevăzut de lege, nu se justifică în raport de gravitatea sporită a faptei, de atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, precum și de împrejurarea că există indicii temeinice, în sensul că inculpatul a mai comis o altă infracțiune de violență, pentru care a fost trimis în judecată, ceea ce denotă periculozitatea acestuia.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.

Conform dispozițiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.P. împotriva deciziei penale nr. 285 din 30 septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 8 ianuarie 2004 la 17 ianuarie 2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2005.