Time-barred appeal over constitutional referral refusal quashed; strict 48-hour deadline upheld.

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2), art. 33 şi art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013

Prin cererea înregistrată la data de 17 aprilie 2024, sub nr. x/2024/a1, la Curtea de Apel Braşov – secţia civilă, revizuenta A. a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi a solicitat repunerea în termenul de formulare a acesteia.

În cadrul cererii de reexaminare, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2), art. 33 şi art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia civilă

Prin încheierea din data de 18 aprilie 2024, Curtea de Apel Braşov – secţia civilă a respins cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de reexaminare. A respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. A admis excepţia tardivităţii cererii de reexaminare şi, în consecinţă, a anulat, ca tardivă, cererea de reexaminare formulată de revizuenta A. privind modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, în dosarul nr. x/2024.

3. Calea de atac declarată în cauză

Împotriva încheierii din data de 18 aprilie 2024 a Curţii de Apel Braşov – secţia civilă, petenta A. a declarat recurs, susţinând nelegalitatea hotărârii recurate.

Aceasta arătă că, la data de 17 aprilie 2024, a formulat o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, pe care a depus-o la instanţă, iar a doua zi, când s-a prezentat la Curtea de Apel Braşov, a făcut verificări cu privire la cererea respectivă şi a sesizat că nu primise termen. Ulterior, a aflat că s-a judecat, fără a fi citată.

Recurenta apreciază că cererea de reexaminare se judecă în camera de consiliu, fără citarea părţilor, însă cererea de repunere în termen trebuia să fie cu citare, pentru a se putea formula apărările necesare şi a se face o serie de demersuri la instituţiile statului pentru obţinerea de dovezi. În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, aceasta în mod sigur trebuia analizată în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Procedând în sens contrar, instanţa i-a încălcat accesul la justiţie şi dreptul la apărare.

Mai mult, instanţa s-a pronunţat în câteva ore, iar recurenta, deşi nu a cunoscut termenul, era obligată să facă recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare, situaţie care era imposibil de ştiut.

Recurenta arată că o altă împrejurare, foarte importantă, este aceea că legiuitorul a prevăzut expres care sunt cazurile în care cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă, iar acestea nu se regăsesc în cauză.

În concluzie, referitor la recursul promovat, apreciază că hotărârea recurată este nelegală, întrucât instanţa trebuia să stabilească un termen în şedinţă publică şi eventual să-i asigure un apărător, pentru că nu are mijloacele materiale să-şi angajeze singură.

Tot în cadrul acestui act procedural, înţelege să invoce şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) teza 1 din Legea nr. 47/1992, cu privire la instituirea termenului de 48 de ore de la pronunţare în care se poate ataca încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

4. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia din 15 mai 2024, s-a fixat termen la data de 20 iunie 2024, pentru analiza recursului declarat de petenta A. împotriva încheierii de şedinţă din 18 aprilie 2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

La termenul din data de 20 iunie 2024, faţă de cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte a dispus întocmirea unui dosar asociat. De asemenea, a invocat, din oficiu, excepţia de tardivitate a recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând calea de atac, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de tardivitate, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Căile ordinare şi extraordinare de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

În speţă, prin cererea de recurs se solicită casarea încheierii din data de 18 aprilie 2024 a Curţii de Apel Braşov – secţia civilă, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Conform dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare."

Termenul de 48 de ore de la pronunţarea hotărârii are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a exercita calea de atac.

În cauza pendinte, încheierea recurată a fost pronunţată la data de 18 aprilie 2024, iar calea extraordinară de atac a fost formulată la data de 25 aprilie 2024, fiind transmisă prin email, cu depăşirea termenului de 48 de ore prevăzut de lege.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate." Fiind depăşit termenul legal, în cauză, a intervenit sancţiunea decăderii petentei din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, iar recursul declarat de aceasta, cu nerespectarea termenului de 48 de ore de la pronunţare, este lovit de nulitate.

Susţinerile recurentei în sensul că impunerea acestui termen îi încalcă accesul la justiţie şi dreptul la apărare nu sunt fondate. Natura imperativă a termenului de 48 de ore, în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, are menirea de a da expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu.

De altfel, din aceleaşi raţiuni, legiuitorul a instituit şi regulile speciale de procedură referitoare atât la exercitarea recursului ca singură cale de atac împotriva încheierii instanţei de judecată, cât şi la soluţionarea recursului cu celeritate, fără ca prin aceasta să se poată susţine încălcarea dreptului de acces la instanţă, la folosirea căilor de atac sau a dreptului la apărare.

Şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi că, fiind vorba despre un drept pe care convenţia l-a recunoscut fără să îl definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept (Hotărârea din 25 februarie 1975 pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 38).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a anula, ca tardiv formulat, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii de şedinţă din 18 aprilie 2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca tardiv formulat, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii de şedinţă din 18 aprilie 2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 din C. proc. civ.