Negative jurisdictional conflict over bank loan clause nullity resolved by applying the rule that competence is definitively acquired when a territorial incompetence exception is not raised at the first hearing.

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2025

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 24 martie 2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu societatea B. constatarea caracterului abuziv şi a nulităţii absolute a clauzei prevăzute la art. 2 din contractul de credit nr. x din data de 16 iunie 2005 vizând comisionul de întocmire a dosarului de credit de 6% din valoarea creditului – 84 de euro, constatarea caracterului abuziv şi a nulităţii absolute a clauzei prevăzute la art. 3 din acelaşi contract vizând dobânda de 10,50% pe an şi indexarea procentului de dobândă în conformitate cu costul resurselor de creditare, solicitând totodată obligarea la restituirea sumei de 84 de euro cu dobânda legală penalizatoare de la momentul achitării şi până la data restituirii efective, precum şi a tuturor sumelor achitate peste dobânda de 10,50%, cu dobânda legală penalizatoare.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 1119 din 20 martie 2024, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu-Severin.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în cauză, raportat la obiectul dosarului, operează o competenţă teritorială alternativă – fie cea de la domiciliul pârâtului, instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., fie cea reglementată de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Cum în cauză reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, în circumscripţia căreia se află domiciliul procesual ales al acestuia şi nu domiciliul ori locuinţa în fapt a reclamantului, fiind evident că nu a înţeles să sesizeze instanţa de drept comun, Judecătoria Cluj-Napoca a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu-Severin, în circumscripţia căreia se află domiciliul reclamantului.

Prin sentinţa civilă nr. 2964 din 15 octombrie 2024, Judecătoria Drobeta-Turnu-Severin a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, reţinând că în cauză, Judecătoria Cluj-Napoca a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale invocate de pârâtă prin întâmpinare la cel de-al doilea termen de judecată, ulterior verificării şi stabilirii competenţei la primul termen de judecată, ceea ce contravine art. 132 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum rezultă şi din Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 31/2019.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Drobeta-Turnu-Severin a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă, fiind înregistrat pe rolul secţiei I civile la 12 decembrie 2024.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că cele două instanţe aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare, prima reţinând că art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. instituie un drept de opţiune în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului, iar nu de la domiciliul său procesual ales, în vreme ce cea de-a doua a reţinut că Judecătoria Cluj-Napoca a procedat la analizarea excepţiei necompetenţei teritoriale cu încălcarea prevederilor art. 132 alin. (2) C. proc. civ., după ce, la primul termen de judecată îşi verificase competenţa şi acordase termen pentru administrarea probatoriului.

Din analiza dosarului Judecătoriei Cluj-Napoca, prima instanţă învestită, reiese că la primul termen de judecată din data de 18 octombrie 2023, instanţa a procedat la efectuarea verificărilor impuse în mod imperativ de dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. şi a constatat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, acordând termen în vederea administrării probei cu interogatoriul reclamantului.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 20 martie 2024, Judecătoria Cluj-Napoca a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale invocate prin întâmpinare de către pârâtă şi reiterată prin notele scrise depuse la dosar în data de 13 martie 2024 şi, admiţând excepţia, a dispus declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu-Severin.

Referitor la regimul juridic al invocării excepţiei de necompetenţă, Înalta Curte observă că legiuitorul a stabilit o limită temporală pentru invocarea excepţiei de necompetenţă, şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, respectiv termenul la care părţile, legal citate, pot pune şi concluzii – limită care în cauză a fost depăşită.

Expresia "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii" semnifică acel termen de judecată la care atât părţile, cât şi instanţa pot, în concret, să invoce excepţia de necompetenţă, fără a fi afectat de incidente de ordin procedural ce ar putea conduce la amânarea ori suspendarea cauzei şi care ar avea prioritate în economia procedurală a cauzei, lipsind, astfel, de eficacitate posibilitatea părţilor şi a instanţei de a invoca excepţia.

Înalta Curte reţine că la termenul de judecată din data de18 octombrie 2023, părţile erau legal citate şi puteau pune concluzii, iar instanţa nu a pus în discuţie şi nu s-a pronunţat asupra excepţiei necompetenţei teritoriale invocate prin întâmpinare de către pârâtă, ci dimpotrivă, a reţinut că este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza.

Or, dacă necompetenţa – deşi legal invocată de pârâtă prin întâmpinare, nu a fost pusă în discuţie la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, ci mai mult, instanţa a pronunţat încheierea prevăzută de art. 131 alin. (1) C. proc. civ. reţinându-şi propria competenţă, aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

În cauză se aplică cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii, în paragrafele 53 şi 54:

"53. Invocarea excepţiei de necompetenţă materială procesuală de soluţionare a cauzei după acest moment nu mai este posibilă, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea. În situaţia în care prima instanţă invocă excepţia necompetenţei sale după momentul procesual reglementat expres de art. 131 din C. proc. civ., instanţa ulterior învestită îşi poate declina competenţa în favoarea primei instanţe cu motivarea că această instanţă a devenit competentă să soluţioneze cauza, ca urmare a pronunţării unei încheieri interlocutorii prin care a reţinut că este competentă material.

54. De asemenea, chiar şi în situaţia în care nu există o încheiere interlocutorie prin care s-a reţinut competenţa, de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ.., efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă reprezintă stabilirea competenţei în favoarea instanţei sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat. Aceeaşi soluţie se impune şi în cazul repartizării la secţii sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenţei materiale procesuale."

Aşa fiind, în concordanţă cu cele statuate în decizia nr. 31/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, efectul neinvocării excepţiei necompetenţei teritoriale in limine litis este acela al definitivării competenţei instanţei pe rolul căreia se află cererea de chemare în judecată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., operând, totodată, o prorogare legală de competenţă sui-generis în favoarea instanţei iniţial necompetente.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj-Napoca, este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2025.