Paternity recognition jurisdiction: negative conflict resolved by affirming exclusive competence of the court of the defendant's domicile

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2025

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia civilă la 11 ianuarie 2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. să se constate că este tatăl minorului C..

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 2445 din 5 martie 2024, Judecătoria Buftea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Bârlad, reţinând că minorul a cărui paternitate se solicită a fi stabilită domiciliază, începând cu luna decembrie 2021, împreună cu bunicii materni în comuna Viişoara, judeţul Vaslui, potrivit anchetelor sociale efectuate în cauză, aspect confirmat şi de adeverinţa potrivit căreia minorul este înscris la grădiniţă în jud. Vaslui.

În acord cu dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. – care stabilesc competenţa de soluţionare a cererilor privind ocrotirea persoanei fizice în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază ori are reşedinţa persoana ocrotită, prin raportare la dispoziţiile art. 106 şi art. 483 C. civ. care stabilesc că ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, iar exercitarea autorităţii părinteşti constituie o măsură de ocrotire a minorului prin părinţi, precum şi dispoziţiile Legii nr. 272/2004 de unde rezultă că orice măsură reglementată în legătură cu un minor constituie o măsură de protecţie specială, având în vedere că stabilirea filiaţiei copilului constituie o măsură de ocrotire a persoanei fizice prin intermediul părinţilor săi, faţă de domiciliul minorului instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Prin sentinţa nr. 2561 din 24 septembrie 2024, Judecătoria Bârlad a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Buftea, reţinând că, stabilirea filiaţiei copilului nu reprezintă o măsură de ocrotire a minorului aptă să atragă competenţa de soluţionare a cauzei potrivit art. 114 C. proc. civ., ci aceasta atrage competenţa alternativă, instituită de art. 113 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. sau 107 alin. (1) din acelaşi cod – fie la domiciliul reclamantului, fie al pârâtului – ambii având, la data introducerii cererii de chemare în judecată, domiciliul în jud. Ilfov, potrivit informaţiilor DEPAB, coroborate cu ancheta socială.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Bârlad a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă, fiind înregistrat pe rolul secţiei I civile la 1 noiembrie 2024.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cele două instanţe aflate în conflict au apreciat diferit natura cererii de chemare în judecată formulată de reclamant vizând stabilirea paternităţii minorului născut în afara căsătoriei, Judecătoria Buftea reţinând că aceasta ar fi o măsură de ocrotire a persoanei fizice prin intermediul părinţilor săi, în vreme ce Judecătoria Bârlad a opinat că stabilirea filiaţiei copilului nu reprezintă o măsură de ocrotire a minorului aptă să atragă competenţa de soluţionare a cauzei potrivit art. 114 C. proc. civ., ci competenţa alternativă, instituită de art. 113 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. sau 107 alin. (1) din acelaşi cod.

Înalta Curte reţine că, în speţă, prin cererea introductivă de instanţă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 11 ianuarie 2023, reclamantul A. a formulat cererea de recunoaştere a paternităţii minorului născut în afara căsătoriei, indicând, în calitate de pârât, pe mama minorului.

În privinţa normelor legale care reglementează acţiunea pendinte, se constată că acestea sunt reprezentate de dispoziţiile art. 415 alin. (2) din C. civ., situate în Secţiunea I, Capitolul II din Titlul III al Cărţii a II a, cu denumirea marginală "Stabilirea filiaţiei". Prin urmare, prin voinţa legiuitorului şi din interpretarea sistematică a prevederilor legale, rezultă că acţiunea în recunoaşterea paternităţii intră în categoria acţiunilor privind stabilirea filiaţiei.

Art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că " În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: 1. instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei; (...)."

Aşadar, norma procesual civilă care reglementează competenţa teritorială în materia acţiunii în tăgada paternităţii este reprezentată de art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. consacră un drept de opţiune al reclamantului în materia stabilirii filiaţiei, stabilind că cererile se adresează exclusiv uneia din cele două instanţe determinate de legiuitor, cea de la domiciliul pârâtului (art. 107 C. proc. civ.) sau cea de la domiciliul reclamantului, prevăzută alternativ, aceste dispoziţii legale instituind un drept de opţiune în favoarea reclamantului.

Potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ. părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Reiese, din aceste dispoziţii legale, că părţile pot deroga de la normele de competenţă teritorială doar în pricinile privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care pot dispune, ceea ce înseamnă că doar în asemenea situaţii normele de competenţă teritorială sunt de ordine privată.

Per a contrario, în celelalte cereri normele de competenţă teritorială sunt de ordine publică, deci imperative.

Rezultă, aşadar, că, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, reclamantul are un drept de opţiune între judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are el domiciliul şi cea în a cărei circumscripţie se află domiciliul pârâtului, opţiune pe care acesta a exercitat-o la momentul promovării cererii de chemare în judecată.

Astfel cum reiese din baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, mama minorului, pârâta B. figurează, începând cu data de 1 octombrie 2020 până în 28 martie 2023 cu domiciliul în judeţ Ilfov, împrejurarea schimbării domiciliului acesteia pe parcursul litigiului (începând cu 11 ianuarie 2023) fiind nerelevantă sub aspectul determinării competenţei în raport de prevederile art. 107 alin. (2) C. proc. civ.. În consecinţă, întrucât la data promovării cererii de chemare în judecată pârâta avea domiciliul în circumscripţia Judecătoriei Buftea, precum şi în raport de împrejurarea că reclamantul şi-a manifestat dreptul de opţiune reglementat de lege, în sensul de a învesti instanţa de la domiciliul pârâtei, în speţă Judecătoria Buftea, în acord cu dispoziţiile legale anterior menţionate, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine acestei instanţe.

Odată aleasă competenţa de soluţionare a cauzei de către reclamant, conform prevederilor art. 116 C. proc. civ., aceasta dobândeşte caracter definitiv, nemaifiind posibilă declinarea competenţei de soluţionare a pricinii în favoarea unei alte instanţe.

În al doilea rând, în raport de regimul invocării excepţiei de necompetenţă, în acord cu dispoziţiile art. 130 alin. (1) C. proc. civ., se observă că legiuitorul a stabilit o limită temporală pentru invocarea acesteia, şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, adică termenul la care părţile, legal citate, pot pune şi concluzii, termen ce nu a fost respectat de Judecătoria Buftea, care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi a declinat competenţa la cel de-al treilea termen de judecată.

Dacă necompetenţa nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate ori, în condiţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepţional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei - aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

Astfel cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii, chiar şi în situaţia în care nu există o încheiere interlocutorie prin care s-a reţinut competenţa - cum este cazul în prezentul dosar -, de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă reprezintă stabilirea competenţei în favoarea instanţei sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat.

Or, în cauza dedusă judecăţii, la primul termen de judecată, din 27 iunie 2023, la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii, instanţa nu a procedat la verificarea competenţei acesteia, iar la termenul din 21 noiembrie 2023 Judecătoria Buftea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei generale a instanţelor române, în privinţa căreia a dispus prorogarea pentru efectuarea unor verificări suplimentare, pentru ca la termenul din 5 martie 2024 să invoce excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că termenul pentru invocarea acesteia era depăşit.

Prin urmare, întrucât reclamantul a ales să sesizeze Judecătoria Buftea, instanţă deopotrivă competentă în raport cu prevederile art. 107 alin. (1) coroborate cu art. 116 C. proc. civ., în temeiul art. 135 din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a stabili că aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2025.