Tardiness of revision petition: One-month deadline runs from judgment pronouncement, not notification, for contradictory decisions

Şedinţa publică din data de 29 mai 2024

Deliberând supra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti în data de 06 septembrie 2022, A. a solicitat, în contradictoriu cu B., revizuirea deciziei civile nr. 383 din 10.05.2022, pronunţate în dosarul nr. x/2021 de Curtea de apel Bucureşti – secţia a III-a Civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând, pe de-o parte, că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut iar, pe de altă parte, că decizia atacată este potrivnică încheierii din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin decizia nr. 500 din 18 februarie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Prima hotărâre: prin încheierea din 28 noiembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins cererea petentei B. de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor ţinut de Judecătoria Sectorului 1 a menţiunii potrivit căreia petenta a fost înfiinţată şi recunoscută ca persoană juridică română de utilitate publică prin Decretul nr. 267/1949 şi funcţionează în temeiul Decretului-lege nr. 27/1990 şi propriului statut.

Cea de-a doua hotărâre: prin decizia civilă nr. 383 din 10.05.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021 (având ca obiect cererea de declarare a nulităţii juridice absolute a Asociaţiei "B."), Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a Civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă A., împotriva deciziei civile nr. 2103A/23.09.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a Civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii – pârâţi B. şi Statul Român prin ANAF Sector 1 Bucureşti, şi a obligat pe recurenta-reclamantă să achite intimatei-pârâte B. suma de 5863,96 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. A respins, ca neîntemeiată, cererea recurentei-reclamante având ca obiect cheltuieli de judecată în recurs.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 140R/2023 din 14 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire formulate şi a constat nulă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 383/10.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III a Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2021.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 140R/2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs revizuenta A..

Prevalându-se de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând faptul că instanţa a respins în mod neîntemeiat cererea sa de revizuire a hotărârii nr. 383/10.05.2022, formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Menţionează că data comunicării hotărârii a cărei revizuire a solicitat-o este 22 august 2022, astfel cum reiese din adresa Curţii de Apel Bucureşti emisă la 06 martie 2023, precum şi că cererea de revizuire a fost formulată în data de 06 septembrie 2022, deci cu respectarea termenului de revizuire prevăzut pentru motivul de revizuire reglementat prin art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La data de 01 februarie 2024, recurenta a transmis la dosar notă precizatoare la motivele de recurs, prin care solicită constatarea nulităţii tuturor actelor de procedură întocmite de intimata B. în toate fazele procesuale ale cauzei.

Totodată, la 22 mai 2024, recurenta a transmis la dosar note scrise, prin care a invocat excepţia nulităţii absolute a reprezentării intimatei B. de către dl. C..

4. Apărările formulate în cauză

La 06 octombrie 2023, intimata B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele prevăzute la dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului şi intimatului Statul Român, prin ANAF Sector 1 Bucureşti, la 17 şi 18.10.2023, conform dovezilor aflate la dosar, fiind formulat răspuns la întâmpinare de către recurenta-revizuentă, în data de 26.10.2023.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 17 aprilie 2024, completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata B. prin întâmpinare, şi a admis în principiu recursul declarat în cauză, fixând termen de judecată la data de 29 mai 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, în ceea ce priveşte motivele completatoare de recurs, din 01 februarie 2024 şi 22 mai 2024, acestea fiind formulate cu depăşirea termenului de recurs, care s-a împlinit la 11 aprilie 2023, astfel cum acest aspect a fost reţinut prin încheierea de admitere în principiu a recursului din 17 aprilie 2024, acestea urmează a fi lăsate nesoluţionate.

Cât priveşte susţinerea recurentei în sensul că motivele invocate peste termen ar fi unele de ordine publică, Înalta Curte constată că doar instanţa are prerogativa de a invoca în recurs, din oficiu, motive de casare care sunt de ordine publică, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, acest drept nerevenind şi recurentei. Or, în speţă, Înalta Curte nu a identificat nici un motiv de ordine publică, astfel că urmează a analiza doar criticile din recurs formulate în termen, şi care sunt îndreptate împotriva soluţiei de respingere, ca tardive, a cererii de revizuire formulate de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 383/2022, pronunţate în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a Civilă.

Ca atare, instanţa supremă va analiza legalitatea deciziei prin prisma criticilor aduse prin cererea de recurs ce vizează respingerea ca tardivă a cererii de revizuire, încadrabile în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (5) din C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că, prin hotărârea recurată, curtea de apel a reţinut că termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a început să curgă la data de 10 mai 2022, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din acelaşi Cod, când a fost pronunţată decizia civilă nr. 383 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a Civilă, în dosarul nr. x/2021. Totodată, a reţinut că termenul legal pentru declararea căii de atac s-a împlinit la 10 iunie 2022, în timp ce revizuirea a fost depusă prin reprezentant legal şi înregistrată la instanţă în data de 06 septembrie 2022.

Prin cererea de recurs, recurenta-revizuentă a criticat soluţia dată de curtea de apel, susţinând că termenul de o lună prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a început să curgă de la data comunicării hotărârii nr. 383/10.05.2022, respectiv de la data de 22 august 2022.

Ca atare, ceea ce contestă recurenta-revizuentă este aplicarea greşită a normelor procedurale ce reglementează termenul de declarare a cererii de revizuire, prin raportare la data comunicării hotărârii.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire este o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi Cod, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a exercita calea de atac.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii iar, potrivit dispoziţiilor alin. (2), hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, de la data pronunţării.

Ultima hotărâre, în cauza pendinte, este decizia atacată cu revizuire, respectiv decizia civilă nr. 383 din 10 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2021, care a devenit definitivă la data pronunţării sale, în considerarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., anterior citate, fiind o hotărâre dată în recurs, nesupusă căilor de atac.

Cum hotărârea a fost pronunţată la data de 10 mai 2022, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ, pentru formularea cererii de revizuire, în cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, s-a împlinit la 10 iunie 2022.

În ceea ce priveşte data formulării cererii de revizuire, instanţa de revizuire a reţinut că, în speţă, calea de atac a fost depusă prin reprezentant legal la instanţă la data de 06 septembrie 2022, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege.

Ca atare, cum din actele dosarului rezultă că cererea de revizuire a fost formulată după împlinirea termenului prevăzut de lege, iar potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, soluţia curţii de apel, de admitere a excepţiei tardivităţii căii de atac şi de anulare a cererii de revizuire pentru tardivitate, este una corectă, neputându-se reţine incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Susţinerile recurentei în sensul curgerii termenului de revizuire de la comunicarea hotărârii a cărei anulare se solicită nu pot fi primite. Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă. De aceea, în cadrul judecării acesteia, nu este permisă soluţionarea fondului pricinii. Învestită cu o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate. Or, în verificarea existenţei triplei identităţi menţionate, nu este necesar ca instanţa care soluţionează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanţele şi-au fondat soluţiile pronunţate, ci soluţia pronunţată şi impusă prin dispozitivul hotărârilor.

În acest sens, este şi decizia nr. 545/2022 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 110 din 8 februarie 2023, referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care a reţinut următoarele:

"20. În acord cu jurisprudenţa sa în materie,.... hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate. (...)

24. Aşadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă, se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepţia actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din acest act normativ, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, aşa cum s-a arătat mai sus, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie. Este adevărat că art. 461 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea.

25. În consecinţă, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunţarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi dreptul la apărare şi nici nu contravine dispoziţiilor art. 129 din Constituţie referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită."

Drept urmare, având în vedere că nu se poate reţine în sarcina curţii de apel o încălcare a normelor procedurale, respectiv a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 şi art. 186 din C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu art. 513 din C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 140 R/2023 din 14 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.

De asemenea, reţinând culpa procesuală a recurentei-revizuente, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va obliga la plata sumei de 5907 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata intimata B..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 140 R/2023 din 14 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-revizuentă la plata către intimata B. a sumei de 5907 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2024.