Land ownership nullity action dismissed as lacking interest due to prior definitive judgment on title priority

Şedinţa publică din data de 15 mai 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, la data de 13 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A., în calitate de soţ supravieţuitor al lui B., C., în calitate de fiică şi B., în contradictoriu cu D. şi E., au solicitat să se dispună nulitatea absolută parţială a dispoziţiei nr. 638/10.10.2011 emise de Primarul Comunei Băleşti şi nulitatea absolută totală a protocolului de predare din 11.10.2011, privind terenul ce avea să le revină pârâtelor în calitate de moştenitoare ale tatălui lor, F., situat în comuna Băleşti, sat Corneşti, pct. "La moară", în suprafaţă de 0,92 ha, ce se suprapune cu terenul ce îi revenea, ca moştenire, lui B., ce a primit în acest sens titlu de proprietate şi proces-verbal de punere în posesie.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 162 din 08 iulie 2021, pronunţată de către Tribunalul Gorj, a fost admisă excepţia tardivităţii cererii având ca obiect constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei nr. 638/10/2011, formulată de reclamanţii A., în calitate de soţ supravieţuitor al lui B., C., în calitate de fiică şi B., în contradictoriu cu pârâţii E. şi D., şi Primarul comunei Băleşti, şi, în consecinţă, a fost respinsă această cerere, ca tardiv introdusă; a fost respinsă cererea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a protocolului de predare din 11.10.2011, formulată de reclamanţi împotriva pârâţilor, ca neîntemeiată; au fost obligaţi reclamanţii, în solidar, să achite pârâţilor suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel apelanţii reclamanţi A., C., B., criticând-o ca nefiind legală şi temeinică.

3. Hotărârea pronunţată în apel, în primul ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 304 din 18 noiembrie 2021, pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, a fost admis apelul declarat de apelanţii reclamanţi A., C. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 162/08.07.2021 pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimaţii D. şi E. şi Primarul Comunei Băleşti. A fost anulată sentinţa apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.

La data de 13 ianuarie 2022, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj, secţia I civilă, sub nr. x/2021*.

4. Hotărârea pronunţată în primă instanţă, în rejudecare

Prin sentinţa civilă nr. 308 din 24 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii A., C. şi B., în contradictoriu cu pârâţii D. şi E. şi Primarul Comunei Băleşti, ca neîntemeiată. S-a respins cererea reclamanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată. S-a luat act că pârâtele D. şi E. şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

5. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 196/2023 din 23 mai 2023, pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, a fost admis apelul declarat de apelanţii reclamanţi A., C. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 308 din 24 noiembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Gorj – secţia I Civilă, în contradictoriu cu intimaţii D. şi E. şi Primarul Comunei Băleşti. A schimbat sentinţa civilă nr. 308 din 24 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Gorj – secţia I Civilă, în dosarul nr. x/2021, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanţii C., A. şi B., ca lipsită de interes. A respins cererea apelanţilor reclamanţi C., A. şi B. de acordare a cheltuielilor de judecată.

6. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 196/2023 din 23 mai 2023 pronunţate de către Curtea de Apel Craiova au declarat recurs reclamanţii A., C. şi B..

Prin memoriul de recurs, recurenţii au solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei atacate pentru ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6) şi 8) din C. proc. civ.

Prin prima critică formulată, recurenţii au susţinut că instanţa de apel a ridicat din oficiu, în mod eronat, excepţia lipsei interesului în promovarea acţiunii, raportat la hotărârile pronunţate anterior între părţile litigante de Judecătoria Târgu-Jiu şi Curtea de Apel Gorj, în dosarul nr. x/2017, deşi aceste hotărâri trebuiau avute în vedere ca o apărare de fond şi nu ca o excepţie.

Totodată, au arătat recurenţii că, deşi a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes, instanţa de apel nu a menţionat, în dispozitivul deciziei, dacă admite excepţia, reieşind din dispozitiv că litigiul a fost analizat şi soluţionat pe fond.

Prin ultima critică formulată, recurenţii au susţinut că, prin admiterea apelului declarat de aceştia şi respingerea cererii de chemare în judecată, le-a fost agravată situaţia în propria cale de atac.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatele-pârâte D. şi E. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de lege, susţinând că motivele invocate sunt critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în raport cu actele şi lucrările dosarului, criticile şi apărările formulate şi cu prevederile art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge, pentru considerentele ce succed.

Prealabil examinării propriu-zise a criticilor formulate, Înalta Curte are în vedere că obiectul litigiului pendinte, astfel cum a fost supus judecăţii prin elementele cererii introductive şi analizat de către instanţele de fond, îl constituie solicitarea reclamanţilor de a se dispune nulitatea absolută parţială a dispoziţiei nr. 638/10.10.2011 emisă de Primarul Comunei Băleşti şi nulitatea absolută totală a protocolului de predare din 11.10.2011 privind terenul ce avea să le revină pârâtelor, în calitate de moştenitoare ale tatălui lor, F., situat în comuna Băleşti, sat Corneşti, pct. "La moară", în suprafaţă de 0,92 ha, ce se suprapune cu terenul ce îi revenea ca moştenire lui B..

Prima instanţă, rejudecând cauza (după anularea de către Curtea de Apel Craiova a primei sentinţe pronunţate de tribunal), a respins cererea formulată de reclamanţi, ca neîntemeiată. În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, având în vedere că atât reclamanţii, cât şi pârâţii deţin acte de proprietate asupra terenului în litigiu, soluţia procesuală adecvată este formularea unei acţiuni în revendicare sau a unei cereri pentru constatarea dreptului de proprietate, întrucât, în cadrul acestor acţiuni, instanţa poate analiza şi compara titlurile de proprietate.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În cadrul motivelor de apel formulate, reclamanţii au arătat că a existat o judecată anterioară între părţile litigante, soluţionată de Judecătoria Târgu-Jiu, prin sentinţa civilă nr. 4302/19.06.2019, rămasă definitivă, prin care s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că titlul de proprietate al reclamanţilor asupra terenului ce face obiectul prezentului litigiu este preferabil în raport cu cel deţinut de pârâtele din prezenta cauză, D. şi E..

În acest context, instanţa de apel a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii pendinte şi găsind-o întemeiată, a admis apelul declarat de reclamanţi şi a respins acţiunea, ca lipsită de interes, reţinând că, atâta vreme cât în judecata anterioară s-a stabilit preferabilitatea titlului de proprietate al reclamanţilor, aceştia nu mai justifică interes în promovarea acţiunii pendinte.

Deşi subsumate de către recurenţi dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6) şi 8) din C. proc. civ., criticile concrete formulate prin memoriul de recurs se încadrează în ipoteza de nelegalitate prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 5) din acelaşi cod, aceştia reclamând o presupusă eroare în invocarea excepţiei lipsei de interes în formularea acţiunii, precum şi o pretinsă încălcare de către instanţa de apel a principiului non reformatio in peius.

Criticile astfel formulate sunt nefondate, având în vedere cele urmează.

Cu titlu prealabil, se impune a preciza că recurenţii-reclamanţi nu au formulat critici referitoare la modalitatea în care instanţa de apel a soluţionat excepţia lipsei de interes, ci doar în ceea ce priveşte o presupusă invocare eronată a acestei excepţii de către curtea de apel. În susţinerea acestei critici, recurenţii au menţionat că aspectele dezvoltate în memoriul de apel, care fac referire la litigiul anterior desfăşurat între părţi, au fost invocate ca apărări de fond şi, în consecinţă, ar fi trebuit analizate de instanţa de apel din această perspectivă, iar nu sub forma unei excepţii a lipsei de interes.

Conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una dintre condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea a interesului de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie, şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul, în sens procesual, reprezintă utilitatea sau necesitatea protejării unui drept sau a unei situaţii juridice prin intermediul justiţiei. Întrucât este o condiţie fundamentală pentru exercitarea acţiunii civile, lipsa interesului constituie un obstacol procesual absolut, ceea ce face ca excepţia lipsei de interes să aibă caracter absolut şi peremptoriu, instanţa având posibilitatea de a o analiza din oficiu în orice etapă procesuală, indiferent dacă acest aspect a fost invocat de părţi sau nu.

În acest sens, sunt prevederile art. 247 alin. (1) din C. proc. civ., care stipulează că excepţiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Drept urmare, având în vedere că interesul reclamanţilor de a promova acţiunea pendinte a fost afectat de existenţa unei hotărâri definitive anterioare, care a consfinţit preferabilitatea titlului lor de proprietate, această împrejurare, evidenţiată de recurenţi în memoriul de apel, justifica pe deplin invocarea excepţiei lipsei de interes, deoarece drepturile deja recunoscute prin hotărârea anterioară nu mai necesită o nouă protecţie juridică.

Cum lipsa interesului constituie un impediment procesual absolut, care trebuie analizat înainte de cercetarea fondului, aspectele invocate de recurenţi în memoriul de apel, referitoare la litigiul anterior şi la preferabilitatea titlului lor de proprietate, nu puteau fi calificate drept simple apărări de fond şi analizate ca atare, fiind în mod corect examinate prin prisma excepţiei lipsei de interes.

În acest context, procedând la judecata apelului şi conformându-se dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa este obligată să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea fondului cauzei (norme aplicabile în apel în raport de art. 482 din acelaşi cod), în mod legal, curtea a examinat cu prioritate excepţia lipsei de interes pe care, considerând-o întemeiată, a admis-o şi a dispus respingerea acţiunii reclamanţilor ca fiind lipsită de interes.

Contrar celor susţinute de recurenţi, din dispozitivul deciziei recurate rezultă în mod clar soluţia dată excepţiei invocate din oficiu, fiind menţionat, în mod expres, că acţiunea acestora a fost respinsă ca fiind lipsită de interes. Lipsa menţionării exprese a admiterii excepţiei nu constituie o neregularitate procedurală care să atragă anularea hotărârii, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., atâta timp cât din dispozitiv reiese că excepţia a fost admisă, iar acţiunea a fost respinsă, ca lipsită de interes.

Nefondată este şi critica privind încălcarea de către curtea de apel a principiului non reformatio în peius, având în vedere consideraţiile ce succed.

Potrivit art. 476 alin. (1) din C. proc. civ., apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt cât şi în drept.

Aşadar, dacă este exercitat în termen, apelul provoacă o nouă judecată asupra fondului litigiului, în sensul că instanţa de control judiciar va reanaliza toate problemele de fapt şi de drept care au făcut obiectul dezbaterilor la prima instanţă. În apel, instanţa verifică soluţia atacată, atât sub aspectul temeiniciei, cât şi sub aspectul legalităţii, statuând dacă situaţia de fapt reţinută prin hotărâre este concordantă cu probele administrate în cauză şi a fost corespunzător stabilită, respectiv, dacă prima instanţă a identificat, interpretat şi aplicat corect normele de drept material incidente situaţiei de fapt deduse judecăţii.

Pentru că apelul este o cale de atac, partea care îl exercită are obligaţia de a arăta motivele pentru care critică hotărârea instanţei de fond, prin motivele de apel astfel formulate fixându-se limitele în care va avea loc judecata în calea de atac.

Efectul devolutiv al apelului comportă două limitări, reglementate prin dispoziţiile art. 477 şi 478 din C. proc. civ. şi care se exprimă prin adagiile: tantum devolutum quantum apellatum şi tantum devolutum quantum iudicatum.

Pe de altă parte, prevederile art. 481 din C. proc. civ., statuează în sensul că apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de reclamanţi referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 481 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa de apel a soluţionat cauza cu respectarea principiului non reformatio în peius, procedând în mod corect la reanalizarea tuturor problemelor de fapt şi de drept, care au făcut obiectul judecăţii la prima instanţă.

Astfel, câtă vreme, la fond, acţiunea reclamanţilor a fost respinsă, ca neîntemeiată, iar apelul declarat de reclamanţi a vizat hotărârea în ansamblul său, aceştia solicitând, în mod expres, rejudecarea cauzei în fond şi pronunţarea unei noi hotărâri în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, instanţa de apel era nu doar îndreptăţită, ci şi obligată să reevalueze întreaga situaţie de fapt, în raport de probele administrate în cauză precum şi de probele noi administrate în calea de atac, şi să stabilească ea însăşi admisibilitatea cererii formulate, raporturile dintre părţi şi temeinicia pretenţiilor deduse judecăţii în funcţie de acestea şi de normele de drept material aplicabile litigiului.

Analizând cauza, instanţa de apel a reţinut în mod corect că, în raport de prevederile art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 246 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes este o excepţie absolută, prin aceasta fiind invocată încălcarea unor norme de ordine publică, iar sub aspectul momentului procesual până la care poate fi invocată şi al persoanelor care o pot invoca, regimul juridic al acestei excepţii este dat de art. 247 alin. (1) din acelaşi cod, care prevede că excepţiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Cum excepţia lipsei de interes poate fi invocată în orice stare a pricinii, instanţa devolutivă, în mod corect, a procedat la soluţionarea acestei excepţii.

Ca atare, în cauza dedusă prezentei judecăţii, soluţionarea cauzei în apel pe calea unei excepţii, fără ca fondul cererii de chemare în judecată să mai fie analizat, în ipoteza în care prima instanţă respinsese, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată nu constituie o încălcare a principiului non reformatio in pejus, aşa cum susţin recurenţii.

Conformându-se dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa este obligată să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea fondului cauzei (norme aplicabile în apel în raport de art. 482 din acelaşi cod), în mod legal curtea a examinat cu prioritate excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii pe care, considerând-o întemeiată, a admis-o şi a dispus respingerea acţiunii recurentului ca fiind lipsită de interes.

Calea de atac a apelului a fost formulată în mod singular de reclamanţi, a căror cerere a fost respinsă pe fond în primă instanţă. Această soluţie a fost reformată în calea de atac, în urma invocării din oficiu de către instanţă a unei excepţii absolute- excepţia lipsei de interes- în temeiul căreia a fost admisă calea de atac, schimbată hotărârea de primă instanţă şi respinsă acţiunea ca lipsită de interes. Întrucât în primă instanţă acţiunea reclamanţilor a fost respinsă pe fond, iar în apel cauza a fost soluţionată pe excepţie, apelanţilor nu li se agravează situaţia în propria cale de atac, întrucât pretenţiile lor nu au fost soluţionate pe fond pentru a se putea invoca autoritatea de lucru judecat, ci prin invocarea unui incident procedural, astfel încât partea are posibilitatea de a deduce din nou judecăţii pretenţiile formulate, în ipoteza modificării raporturilor juridice litigioase dintre părţi.

Această soluţie nu este de natură să conducă la încălcarea principiului non reformatio în pejus, cum s-a arătat şi anterior, de vreme ce soluţia de admitere a excepţiei a fost adoptată în raport de normele procedurale aplicabile în apel şi de efectul devolutiv al acestei căi de atac, curtea de apel fiind ţinută, conform art. 477 C. proc. civ., de limitele stabilite de apelanţi prin cererea de apel.

Pentru considerente expuse, apreciind că nu sunt întemeiate criticile formulate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii C., B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 196/2023 din data de 23 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.