Material error vs. legal mischaracterization of appeal type as a ground for cancellation

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin decizia civilă nr. 2670 din 14 decembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de constestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 92/R din 8 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 2670 din 14 decembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A..

În dezvoltarea motivului de contestaţie în anulare, contestatorul a arătat că decizia atacată este rezultatul unei erori materiale, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a confundat calea de atac formulată. În acest sens, contestatorul a arătat că împotriva deciziei civile nr. 92/R din 8 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a formulat apel, şi nu recurs, cum s-a arătat în decizie.

3. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 20 februarie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluţia din 26 februarie 2022, s-a stabilit termen pentru analiza contestaţiei în anulare la 17 aprilie 2024.

La acest termen de judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a rămas în pronunţare asupra contestaţiei în anulare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând contestaţia în anulare, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin prezenta cale extraordinară de atac, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2670 din 14 decembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, invocând, drept temei de drept al contestaţiei, dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În sensul acestor dispoziţii legale, noţiunea de eroare materială reprezintă o greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluţia respectivă.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepţie, noţiunea de eroare materială nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale, nu pot fi valorificate greşeli de judecată, precum cele relative la modalitatea de interpretare a dispoziţiilor legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Dimpotrivă, prin consacrarea acestui motiv de contestaţie în anulare se urmăreşte doar îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecăţii (cum ar fi: respingerea în mod greşit a recursului ca tardiv declarat, anularea în mod greşit a recursului ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant).

Verificarea unei astfel de erori materiale nu trebuie să implice, aşadar, reexaminarea fondului cauzei, reaprecierea probelor sau interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii legale, deoarece contestaţia în anulare tinde la desfiinţarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, iar prin aceste dispoziţii legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziţia părţilor calea recursului la recurs.

În speţă, din conţinutul deciziei contestate nu rezultă existenţa unor astfel de greşeli materiale care să ducă la anularea acesteia, iar criticile formulate de către contestator prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac, nu relevă o greşeală materială a instanţei de judecată, în sensul prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor legale invocate, greşeala materială reprezintă o eroare procedurală evidentă, de natură formală, care a determinat o soluţie eronată. Însă, ceea ce critică, în realitate, contestatorul este calificarea dată de către instanţa de judecată căii de atac formulate, prin determinarea naturii exacte a cererii, în funcţie de obiectul, motivele invocate şi prevederile legale incidente, ceea ce reprezintă o critică de fond.

Calificarea unei căi de atac este un proces juridic necesar pentru a asigura aplicarea corectă a normelor legale şi respectarea competenţelor instanţelor, iar potrivit art. 22 C. proc. civ., judecătorul are obligaţia să asigure desfăşurarea procesului conform legii, ceea ce presupune inclusiv determinarea naturii juridice exacte a cererilor formulate de părţi, indiferent de denumirea dată acestora de către părţi.

Drept urmare, calificarea căii de atac formulate de parte este rezultatul modului în care instanţa de recurs a înţeles să interpreteze şi aplice dispoziţiile legale privitoare la căile de atac prevăzute de lege şi la legalitatea acestora, iar această interpretare este o apreciere juridică, neputând fi calificată drept eroare materială.

Altfel spus, când instanţa de judecată, cunoscând actele şi lucrările dosarului, realizează o apreciere, o interpretare proprie a normelor legale incidente în speţă, nu poate fi vorba de o greşeală materială în sensul textului legal invocat, ci eventual o greşeală de judecată. Or, chiar şi în această ipoteză, prin intermediul contestaţiei în anulare, nu se poate tinde la anularea unei hotărâri pentru că judecata nu a fost bine făcută.

Pentru considerentele expuse, constatând că, în cauză, criticile deduse judecăţii nu se circumscriu motivului de contestaţie în anulare reglementat de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune respingerea contestaţiei în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2670 din 14 decembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.