Validity of summons and proof of impossibility to notify as cumulative prerequisites for quashing appeal

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1571/ P din 3 august 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus, trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatei S.L.S., pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., în fapt reținându-se că, în calitate de notar public, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, aceasta a prejudiciat pe partea vătămată S.G. cu suma de 170.000.000 lei.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea de ședință din 22 noiembrie 2000 (dosar penal nr. 2731/2004), a respins excepția nulității absolute, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., precum și cererea de restituire a cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, formulate de către inculpata S.L.S., cu motivarea că în cursul urmăririi penale, inculpatei i s-au respectat drepturile prevăzute de art. 6 alin. (5) C. proc. pen., iar cererea de restituire a cauzei la procuror nu este justificată fiind formulată fără a se ține seama de dispozițiile art. 333 din același cod.

Recursul declarat de inculpată împotriva acestei încheieri a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia penală nr. 994 din 10 februarie 2005 (dosarul nr. 221/2005) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, reținându-se că, în esență, încheierea, prin care prima instanță a respins cele două excepții invocate de inculpată, nu pot fi atacate separat cu recurs, ci numai odată cu fondul.

Împotriva menționatei decizii, inculpata S.L. a formulat prezenta contestație în anulare, în temeiul art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., susținând, pe de o parte, că pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, procedura de citare nu a fost îndeplinită, conform legii, iar pe de altă parte, că la același termen s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare, fiind internată în spital.

Examinând hotărârea atacată, în raport de actele dosarului, se constată că cele două motive, invocate de petiționară prin contestația în anulare nu sunt fondate.

Astfel, deși inculpata pretinde că pentru termenul de judecată din 10 februarie 2005, trebuia citată în str. Matei Basarab București, unde locuiește efectiv în locuința din str. Traian București, din copia cărții de identitate, aflată la dosar, rezultă că aceasta și-a stabilit domiciliul la adresa indicată la 17 martie 2005, deci după mai mult de o lună de zile după data judecării cauzei în recurs, situație în care procedura de citare a fost îndeplinită conform legii.

Cu privire la cel de al doilea caz de contestație în anulare invocat, deși petiționara a prezentat copia unui act medical, din care rezultă că, în perioada 7 februarie – 10 februarie 2005, a fost internată în spital, aceasta nu a făcut, totuși, dovada că la termenul la care s-a judecat cauza în recurs a fost în imposibilitate de a încunoștința instanța despre împrejurarea respectivă, cele două condiții cerute de art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., fiind cumulative.

Pentru considerentele expuse, contestația în anulare, nefiind fondată, urmează a fi respinsă, ca atare, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.L.S. împotriva deciziei penale nr. 994 din 10 februarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 221/2005.

Obligă contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2005.