Ineffectiveness of first-instance request for default judgment at appellate stage requiring suspension of trial
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal’s decision to suspend the trial of a civil complaint against the state. The dispute centered on a procedural incident where, at the appellate hearing, neither party appeared and had not requested a default judgment before that specific court. The Court held that under Article 411(2) of the Civil Procedure Code, a request for a default judgment is effective only at the court where it is filed; therefore, a prior request made at the first-instance court does not extend to appellate proceedings. Because the appellant failed to reiterate the request for default judgment before the appellate court and the lower court had not suspended proceedings due to missing files, the appellate court was mandated by the imperative nature of Article 411(1)(2) of the Civil Procedure Code to suspend the trial based on the parties' non-appearance, rendering the appellant's argument that the lack of the original case file prevented judgment irrelevant to the statutory obligation to suspend.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (2) C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 242 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 157 C. proc. civ, art. 10 alin. (1) C. proc. civ; Ineffectiveness of first-instance request for default judgment at appellate stage requiring suspension of trial: Recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., însă, faţă de dezvoltarea criticilor din memoriul de recurs, prin care se invocă încălcarea unor norme de procedură, se constată că acestea pot fi circumscrise doar punctului 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Omisiunea solicitării judecării în lipsă a cauzei în fiecare fază procesuală. Legala suspendare a judecăţii pentru lipsa părților
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Procedura în fața primei instanțe. Unele incidente procedurale
Index alfabetic: Suspendarea judecăţii în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă
Cerere de judecare în lipsă
C. proc. civ., art. 10 alin. (1), art. 157, art. 411 alin. (1) pct. 2, alin. (2)
În conformitate cu art. 411 alin. (2) C. proc. civ., „Cererea de judecată în lipsă produce efecte numai la instanţa în faţa căreia a fost formulată.”
Așadar, cererea de judecată în lipsă formulată înaintea primei instanţe nu are eficienţă şi la judecata în căile de atac, astfel încât ea trebuie reiterată în faţa instanţei sesizate cu judecata acesteia, în caz contrar, neprezentarea părţilor, deşi legal citate, atrage suspendarea judecăţii.
I.C.C.J., Secția a II-a civilă, decizia nr. 381 din 25 februarie 2025
La data de 4 ianuarie 2024, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a V-a civilă a fost înregistrat, sub dosarul nr. x/2/2022/a1, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii civile din data de 15.06.2023 pronunțate de Tribunalul Bucureşti, Secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului.
Prin încheierea de şedinţă din 5 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2/2022/a1, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a civilă a dispus suspendarea judecăţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părţilor la strigarea pricinii şi faptul că acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Recurenta-reclamantă A. a declarat recurs împotriva acestei încheieri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia.
În motivarea cererii formulate, recurenta a susţinut că, la 09.06.2022, a introdus pe rolul Curţii de Apel Bucureşti o cerere de despăgubiri, ca urmare a deciziei I.C.C.J. nr. 2370/08.05.2019 dată în dosarul nr. x/2015.
La termenul din 26.01.2023, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenței materiale și a declinat competența de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, Secţia de litigii cu profesionişti.
La Tribunalul Bucureşti, dosarul nr. x/2/2022 a fost înregistrat în data de 03.04.2023, iar în şedinţa din 15.06.2023, Tribunalul Bucureşti a hotărât suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 242 C. proc. civ.
Împotriva încheierii din 15.06.2023, recurenta a arătat că a declarat recurs, în urma căruia Tribunalul Bucureşti a disjuns cauza și a format din aceasta cerere de recurs în dosarul nr. x/2/2022/al, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 04.01.2024.
La 05.03.2024, a susținut recurenta, Curtea de Apel Bucureşti a hotărât suspendarea cauzei pe motiv că sunt întrunite prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., aceasta în condiţiile în care instanţa nu a avut la dispoziţie dosarul nr. x/2/2022, ci doar simpla sa cerere de recurs.
În acest fel, instanţa nu a avut posibilitatea să vadă că atât în cererea introductivă de despăgubiri din 07.06.2022, cât și în precizările „din 22.01.2022”, ambele depuse la Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2/2022, este inserată menţiunea ca judecarea cauzei să se facă în lipsa recurentei.
Cu atât mai mult, a mai arătat recurenta, dacă instanţa era de bună-credință, în citaţia emisă în data de 13.02.2024, trebuia să îi solicite să precizeze dacă dorește judecarea cauzei în lipsă, or, în această citaţie i se comunică faptul că „prin înmânarea citaţiei... este prezumat că cel citat are în cunoştinţă și termenele ulterioare aceluia pentru care citaţia a fost înmânată.”
A conchis recurenta că, în speță, cauza pentru care cererea sa de recurs nu a putut fi judecată nu este aceea că aceasta nu a făcut precizarea de judecare a cauzei în lipsă, ci lipsa dosarului nr. x/2/2022 aflat la Tribunalul Bucureşti, de unde trebuia solicitat de către Curtea de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti nu putea soluţiona recursul împotriva încheierii din 15.06.2023, întrucât încheierea se afla la Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2/2022, iar aceasta nu a fost depusă odată cu cererea de recurs, ştiind că pentru soluţionarea recursului va fi solicitat și dosarul nr. x/2/2022 absolut necesar.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat în raport de considerentele ce succed:
Recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., însă, faţă de dezvoltarea criticilor din memoriul de recurs, prin care se invocă încălcarea unor norme de procedură, se constată că acestea pot fi circumscrise doar punctului 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte reține că, la termenul de judecată din 5 martie 2024, curtea de apel a dispus suspendarea judecăţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părţilor la strigarea pricinii şi faptul că acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., „Judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţile legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.”
Din interpretarea normei enunţate reiese că dispoziţiile pe care le reglementează au caracter imperativ, instanţa fiind obligată să suspende judecata ori de câte ori constată lipsa părţilor legal citate, precum şi faptul că acestea nu au solicitat soluţionarea cauzei şi în absenţa lor.
Raţiunea instituirii acestei măsuri de către legiuitor a fost în considerarea respectării dreptului la apărare al părţilor şi al principiului contradictorialităţii procesului civil.
De asemenea, Înalta Curte reține că, în conformitate cu art. 411 alin. (2) C. proc. civ., „Cererea de judecată în lipsă produce efecte numai la instanţa în faţa căreia a fost formulată.”
Așadar, în raport de textul legal anterior redat, cererea de judecată în lipsă formulată înaintea primei instanţe nu are eficienţă şi la judecata în căile de atac, astfel încât ea trebuie reiterată în faţa instanţei sesizate cu judecata acesteia, în caz contrar, neprezentarea părţilor, deşi legal citate, atrage suspendarea judecăţii.
În cauza dedusă judecăţii, din înscrisurile aflate în dosarul Curţii de Apel București nr. x/2/2022/a1 rezultă că niciuna din părţi nu s-a prezentat la termenul de judecată din 5 martie 2024 şi nici nu a formulat vreun act de procedură în care să se menţioneze că solicită judecata cauzei şi în lipsă.
În acest context, susţinerea recurentei relativ la faptul că a solicitat judecata cauzei în lipsă prin cererile depuse la Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2/2022 nu poate fi primită, întrucât o asemenea solicitare nu a fost formulată în faţa Curţii de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2/2022/a1 (instanţa învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii din 15.06.2023 pronunțate de Tribunalul Bucureşti), așa cum impun dispozițiile art. 411 alin. (2) C. proc. civ.
Nici susţinerea recurentei în sensul că, dacă instanţa era de bună-credință, în citaţia emisă în data de 13.02.2024, trebuia să îi solicite să precizeze dacă dorește judecarea cauzei în lipsă, nu poate fi primită, având în vedere dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. raportat art. 411 alin. (2) C. proc. civ., principiul nemo censetur ignorare legem (nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii), precum și faptul că elementele obligatorii ce trebuie inserate în citație sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 157 C. proc. civ.
Totodată, critica recurentei prin care se invocă lipsa dosarului nr. x/2/2022 aflat la Tribunalul Bucureşti nu are relevanță, atâta vreme cât solicitarea de judecare a cauzei în lipsă trebuie făcută pentru fiecare etapă procesuală, așa cum impun dispozițiile art. 411 alin. (2) C. proc. civ., iar această solicitare nu a fost formulată în fața instanței învestite cu soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii civile din 15.06.2023 pronunțate de Tribunalul Bucureşti.
În egală măsură, critica recurentei potrivit căreia nu se putea soluţiona recursul împotriva încheierii din 15.06.2023, întrucât încheierea se afla la Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2/2022, iar aceasta nu a fost depusă odată cu cererea de recurs, nu este fondată, câtă vreme norma juridică prevăzută la art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este de ordine publică, iar, dacă sunt întrunite cerinţele acestui text instanţa are obligaţia de a suspenda judecata fără a mai efectua vreun alt act de procedură.
Sub un ultim aspect, Înalta Curte arată că, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părţile au obligaţia de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să îşi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind finalizarea acestuia.
Având în vedere cele reţinute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 5 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a civilă.