Judicial Bond Restitution to Legal Person: Identity of Entity Prevails Over Successive Legal Representatives

Cerere de restituire a cauţiunii formulată de societate prin lichidatorul judiciar. Titularul dreptului de a solicita restituirea

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Proceduri speciale. Cauţiunea judiciară

Index alfabetic: Restituirea cauţiunii

Persoană juridică

Lichidator judiciar

Lege aplicabilă

Arătarea titularului dreptului

C. proc. civ., art. 24, art. 1064 alin. (1)

C. proc. civ. 1865, art. 723 ind. 1 alin. (3)

Din perspectiva prevederilor art. 7231 C. proc. civ. 1865, suma consemnată cu titlu de cauțiune se va restitui persoanei care a depus-o, fără nicio distincție pentru ipoteza persoanei juridice, astfel încât titular al consemnării și al dreptului de a cere restituirea nu poate fi decât persoana juridică însăși.

În acest context, nu prezintă relevanță identitatea persoanei care a îndeplinit calitatea de reprezentant legal al societății la momentul depunerii cauţiunii și nici împrejurarea că această calitate poate aparţine unei alte persoane la data formulării cererii de restituire, ci este esențial să se stabilească identitatea dintre titularul cauțiunii consemnate și cel al cererii de restituire a garanţiei, întrucât calitatea de reprezentant al aceleiaşi persoane juridice poate fi deținută succesiv, în timp, de titulari diferiţi.

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, decizia nr. 1620 din 25 septembrie 2024

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți la 28.03.2024, petenta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar Consorțiul de Practicieni B. Filiala Prahova S.P.R.L. și Cabinet Individual de Insolvență C., în contradictoriu cu intimata S.C. D. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună restituirea cauțiunii în valoare de 24.104 lei, consemnată de petentă în dosarul nr. x/36/2013, soluționat de Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea nr. 55/02.12.2023.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1.064 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 21/LP/08.05.2024, Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți a respins cererea petentei.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că suma a cărei restituire o solicită petenta a fost consemnată cu titlu de cauțiune, la 25.11.2013, de S.C. A. S.A., prin reprezentantul legal al acesteia, în dosarul nr. x/36/2013 al Curții de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, având ca obiect „cererea de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 2909/24.10.2013 a Tribunalului Constanța, Secția a II-a civilă”.

Totodată, constatând împrejurarea că, la 18.03.2016, s-a deschis procedura generală de insolvență a S.C. A. S.A., iar la 27.09.2019, s-a hotărât intrarea în faliment și numirea lichidatorului care a formulat, în numele societății, cererea de restituire a cauțiunii, curtea de apel a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1.064 C. proc. civ. și că cererea de restituire a cauțiunii va fi respinsă, întrucât reprezentantul petentei de la momentul consemnării cauțiunii nu este același cu cel de la data formulării cererii de restituire.

Împotriva aceste sentințe civile, petenta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar Consorțiul de Practicieni B. Filiala Prahova S.P.R.L. și Cabinet Individual de Insolvență C., a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin cererea de recurs, a arătat că hotărârea atacată este nelegală, întrucât persoana care a formulat cererea de restituire a cauțiunii este aceeași cu cea care a făcut consemnarea, respectiv S.C. A. S.A., fiind fără relevanță persoana care avea calitatea de reprezentant al societății.

A arătat că, odată cu deschiderea procedurii de faliment, potrivit art. 54 din Legea nr. 85/2014, mandatul administratorului statutar încetează, iar în cauză, prin încheierea din 18.03.2016, pronunțată în dosarul nr. x/88/2014, Tribunalul Tulcea a dispus deschiderea acestei proceduri împotriva S.C. A. S.A., fiind numit lichidator judiciar Consorțiul de Practicieni B. Filiala Prahova S.P.R.L. și Cabinet Individual de Insolvență C., desemnat să conducă activitatea debitoarei și să exercite atribuțiile stabilite de lege.

A menționat că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2014, lichidatorul judiciar a formulat cerere de restituire a cauțiunii în cuantum de 24.104 lei, pe care societatea o consemnase pe seama și la dispoziția instanței în dosarul nr. x/36/2013, fiind incontestabilă legitimarea procesuală activă a reprezentantului său.

Analizând actele dosarului, precum și decizia atacată, în limita controlului de legalitate, Înalta Curte reține următoarele:

Pentru soluționarea cererii de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 2909/24.10.2013 a Tribunalului Constanța, Secția a II-a civilă, petenta S.C. A. S.A. a consemnat, pe seama și la dispoziția Curții de Apel Constanța, în dosarul nr. x/36/2013, o cauțiune în valoare de 24.104 lei, cu recipisa nr. 453930/1/25.11.2013, emisă de C.E.C. Bank S.A. - Sucursala Tulcea.

Prin încheierea nr. 55/02.12.2013, Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare, iar, prin adresa din 18.03.2024, a adus la cunoștința petentei posibilitatea de a solicita, prin parcurgerea etapelor procedurale legale, restituirea cauțiunii.

În consecință, petenta S.C. A. S.A., prin lichidatorul judiciar numit de Tribunalul Tulcea în cadrul procedurii falimentului, a formulat cererea de restituire a cauțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 1.064 C. proc. civ.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte va stabili cadrul legal al procesului, în raport cu data începerii acestuia și cu prevederile art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora ,,Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”.

În cauză, procesul a început la 01.04.2010, dată la care a fost înregistrată, pe rolul Tribunalului Constanța, Secția a II-a civilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. D. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., obiect al dosarului nr. x/118/2010, soluționat de acest tribunal prin sentința civilă nr. 2909/24.10.2013, pentru a cărei suspendare provizorie a executării silite a fost consemnată de către petentă cauțiunea în valoare de 24.104 lei, în dosarul nr. x/36/2013; astfel, procesul a fost judecat pe temeiul prevederilor Codului de procedură civilă de la 1865.

Cum stabilirea cauțiunii vizează fondul pretențiilor, iar nu cererea de suspendare provizorie a executării efectelor sentinței primei instanțe, aceasta din urmă fiind doar actul care determină în sarcina părții obligația de consemnare a cauțiunii, și nicidecum cel în legătură cu care aceasta din urmă se stabilește, rezultă, cu evidenţă, faptul că cererea de restituire a sumei achitate cu acest titlu va fi supusă normelor de procedură care au guvernat litigiul dintre părți, fiind fără relevanță data la care această cerere a fost formulată.

În consecință, deși petenta a indicat ca temei de drept al cererii de restituire a cauțiunii art. 1.064 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă, temeiul legal al cererii este în realitate art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, astfel încât demersul său judiciar trebuia cenzurat și va fi examinat prin prisma normelor legii anterioare de procedură civilă.

Astfel, prin memoriul de recurs, autoarea căii de atac a formulat critici vizând statuările curții de apel asupra persoanei îndreptățite la restituirea cauțiunii, potrivit cărora ar trebui să existe identitate între persoana care deținea calitatea de reprezentant al petentei la data consemnării și, respectiv, cea de la data formulării cererii de restituire; în opinia societății recurente, au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează calitatea lichidatorului judiciar de reprezentant al societăţii, precum și cele circumscrise titularului cererii de restituire a cauțiunii.

Criticile recurentei sunt fondate, fiind susceptibile de a fi încadrate în cazul de nelegalitate reglementat de prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, referitoare la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din același cod.

Din perspectiva considerentelor reţinute anterior privind legea aplicabilă prezentei cauze, Înalta Curte notează că, potrivit art. 7231 C. proc. civ. de la 1865, ,,Cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. (...)”.

Așadar, norma de drept procesual evocată stabilește, în mod neechivoc, faptul că suma consemnată cu titlu de cauțiune se va restitui persoanei care a depus-o, fără nicio distincție pentru ipoteza persoanei juridice, astfel încât titular al consemnării și al dreptului de a cere restituirea nu poate fi decât persoana juridică însăși.

În acest context, nu prezintă relevanță identitatea persoanei care a îndeplinit calitatea de reprezentant legal al societății la momentul depunerii cauţiunii și nici împrejurarea că această calitate poate aparţine unei alte persoane la data formulării cererii de restituire, ci este esențial să se stabilească identitatea dintre titularul cauțiunii consemnate și cel al cererii de restituire a garanţiei, întrucât calitatea de reprezentant al aceleiaşi persoane juridice poate fi deținută succesiv, în timp, de titulari diferiţi.

De aceea, este excesivă și lipsită de temei legal interpretarea curții de apel, potrivit căreia cererea de restituire a cauțiunii este supusă, în cazul societății petente, condiției ca numai persoana care a reprezentat legal societatea la data consemnării cauțiunii să poată pretinde restituirea acesteia.

În consecință, întrucât încălcarea normelor de drept privind procedura de restituire a cauțiunii a generat o vătămare recurentei, prin pronunțarea unei soluții nefavorabile, care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) și al art. 313 C. proc. civ. de la 1865, a admis recursul, a casat sentința atacată, iar cauza a fost trimisă aceleiași instanțe pentru o nouă judecată, cu respectarea dezlegărilor date prin prezenta decizie.