Territorial Competence for Public Procurement Guarantees: Statutory Transition from OUG 34/2006 to Law 101/2016

Camera de Consiliu

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, la 13.06.2024, sub dosar nr. x/30/2024, reclamanta S.C. A S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei Comuna Roșia de Amaradia să comunice acordul pentru deblocarea și restituirea sumei de 22.936,85 lei, reprezentând garanție pentru bună execuție, din contul (...), sub sancțiunea suportării unor daune cominatorii în valoare de 400 de lei pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data rămânerii executorii a deciziei judecătorești; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor aferente soluționării acestui litigiu.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 754 din 25 septembrie 2024, Tribunalul Timiș-Secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Gorj-Secția de contencios administrativ și fiscal.

În justificarea soluției pronunțate, Tribunalul Timiș a reținut, raportat la data încheierii contractului, că acesta este guvernat de prevederilor OUG nr. 34/2006.

Or, conform art. 286 alin. (1) din OUG nr. 34/2006, competența în primă instanță aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, respectiv Tribunalului Gorj.

2.2. Prin sentința civilă nr. 766 din 26 noiembrie 2024, Tribunalul Gorj-Secția de contencios administrativ și fiscal a admis, la rându-i, excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța hotărârea indicată mai sus, Tribunalul Gorj, raportat la data sesizării instanței de judecată, respectiv 13 iunie 2024, a avut în vedere dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, care prevăd o competența teritorială alternativă, respectiv în favoarea tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția căruia are sediul social/domiciliul reclamantul.

Or, în condițiile în care reclamanta și-a manifestat voința în sensul investirii Tribunalului Timiș-Secția Contencios Administrativ și Fiscal, ca instanță competentă din punct de vedere teritorial, raportat la sediul reclamantei care se află pe raza Județului Timiș, tribunalul Gorj a apreciat că, în cauza de față, competența de soluționare aparține Tribunalului Timiș-Secția Contencios Administrativ și Fiscal, chiar dacă respectivul contract având ca obiect ”Alimentare cu apa în sistem centralizat în localitatea Ruget, comuna Roșia de Amaradia, județul Gorj”, a fost încheiat sub imperiul OUG nr. 34/2006.

3. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, față de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Avându-se în vedere data formulării acțiunii, 13.06.2024, Înalta Curte reține că legea incidentă soluționării cauzei este Legea nr. 101/2016, și nu OUG nr. 34/2006.

Astfel, conform art. 69 din Legea nr. 101/2016,

„Art. 69 - (1) Contestațiile/Cererile/Plângerile aflate în curs de soluționare la Consiliu/instanța de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să fie soluționate în condițiile și cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost depuse.

(2) Dispozițiile prezentei legi se aplică numai contestațiilor, cererilor, plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare.

(3) Contestațiile depuse, în condițiile legii, la poștă, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân supuse soluționării conform legii în vigoare la data la care au fost depuse, chiar dacă sunt înregistrate la Consiliu/instanța de judecată după această dată.

(4) Termenele procedurale aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii în vigoare la data la care au început să curgă.”

Prin urmare, sub aspectul instanței competente a soluționa litigiul izvorât din executarea contractului de achiziție publică, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 101/2016, respectiv art. 53 alin. (1) conform cărora:

„Art. 53 - (1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice, în termen de 45 de zile.”

Deci, legea a instituit o competență teritorială alternativă astfel că reclamanta A S.R.L. avea alegerea între două instanțe deopotrivă competente.

Cu referire la competența teritorială alternativă, în doctrină și jurisprudență, s-a reținut, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, că, odată ce, prin introducerea cererii, partea și-a exercitat dreptul de a opta pentru una dintre instanțele competente teritorial potrivit legii, nici reclamantul nu mai poate reveni asupra opțiunii sale și nici instanța nu poate să își decline competența, care dobândește caracter exclusiv.

Or, reclamanta a înțeles să se adreseze instanței de la sediul ei, aflat în circumscripția teritorială a Tribunalului Timiș, astfel că această instanță nu mai putea să pună în discuție și să admită excepția necompetenței teritoriale, contra dreptului de opțiune al reclamantei.

4. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș–Secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A S.R.L. și pe pârâta Comuna Rosia de Amaradia, în favoarea Tribunalului Timiș–Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.