Effect of Supplementary Settlement Agreement on Suspension of Peremption Term
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the extraordinary appeal filed by the appellant company, thereby upholding the lower court's decision to declare the appeal proceedings prescribed. The dispute concerned whether the six-month period for procedural prescription under Article 416 of the Civil Procedure Code was interrupted during a voluntary suspension of proceedings granted based on a settlement agreement between the parties. The court held that the filing of a supplementary agreement regarding the installment payment schedule did not constitute a procedural act performed for the purpose of the trial, as required by Article 417 of the Civil Procedure Code to interrupt the prescription period, and since no party filed a motion to resume the trial within the deadline, the original prescription date of June 8, 2024, remained valid, resulting in the definitive preservation of the initial ruling on the prescribed appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ, art. 417 alin. (1) C. proc. civ, art. 417 C. proc. civ; Effect of Supplementary Settlement Agreement on Suspension of Peremption Term: În prealabil, Înalta Curte reține că motivele invocate prin cererea de recurs sunt susceptibile de încadrare în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că s-a susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. care reglementează instituția perimării, iar recurenta, în principal, a criticat aplicarea acestei sancțiuni.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra cauzei prezente, reține următoarele:
Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual
Prin decizia civilă nr. 1776 din 10 octombrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/118/2022, s-a constatat perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă A S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 69 din 3 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.
Calea de atac a recursului
Împotriva deciziei menționate, recurenta A S.R.L. a declarat recurs înregistrat pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/1/2024.
Prin memoriul de recurs, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și, după rejudecare, respingerea excepției perimării recursului și menținerea soluției de suspendare a cauzei până la data finalizării graficului de eșalonare a datoriei din actul adițional nr. 3 din 27.08.2024, astfel cum părțile s-au înțeles, respectiv până la data de 30.09.2025.
Arată că în speță nu a intervenit perimarea. Consideră că în cauză nu curge termenul de perimare având în vedere că între părți era în vigoare contractul de tranzacție nr. 34211 din 10.08.2023, iar, ulterior acestuia, a fost încheiat actul adițional nr. 3 din 27.08.2024 care a prelungit termenul de plată eșalonată a debitului prevăzut în contractul de tranzacție.
Mai arată recurenta că a comunicat instanței de perimare înainte de termenul de judecată din 10 octombrie 2024 situația juridică dintre părți, astfel că, în mod greșit, s-a constatat perimat recursul.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
3. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În prealabil, Înalta Curte reține că motivele invocate prin cererea de recurs sunt susceptibile de încadrare în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că s-a susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. care reglementează instituția perimării, iar recurenta, în principal, a criticat aplicarea acestei sancțiuni.
Așadar, în argumentarea căii de atac exercitate, recurenta a susținut că, în cauză, nu a intervenit perimarea, arătând că a depus la dosar actul încheiat între părți și care justifică menținerea măsurii suspendării cauzei, astfel că, în opinia recurentei nu curge termenul de perimare.
Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.
Rezultă astfel că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.
Se reține că, în cauză, prin încheierea de ședință din 7 decembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/118/2022 de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus suspendarea soluționării recursului exercitat de recurenta A S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 69 din 3 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere acordul părților exprimat în tranzacțiile depuse la dosar.
În acest context, prin decizia recurată s-a arătat că pricina a rămas în nelucrare din culpa părților mai mult de 6 luni și că, de la data suspendării judecății cererii de recurs, nu a intervenit nicio cauză de suspendare sau întrerupere a cursului termenului de perimare, astfel că la termenul din 10 octombrie 2024 instanța a constatat îndeplinite condițiile pentru aplicarea sancțiunii procedurale a perimării, în temeiul dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.
Înalta Curte reține că depunerea la dosar la data de 7 octombrie 2024 a unui act adițional la contractul de tranzacție privind plata eșalonată încheiat între părți, care a constituit temeiul cererii părților de suspendare voluntară a cauzei, nu are ca afect întreruperea curgerii termenului de perimare, având în vedere că, în raport de prevederile art. 417 alin. (1) C. proc. civ., ca să aibă efect întreruptiv al termenului amintit actul procesual trebuie făcut în vederea judecării procesului.
Mai mult, dat fiind că ultimul act de procedură îndeplinit fusese de la data de 7 decembrie 2023, perimarea a intervenit de la data de 8 iunie 2024.
Cum în cauză nu a fost formulată de către oricare dintre părți o cerere care să arate intenția de a continua judecata, în mod judicios instanța de perimare a constatat că, de la data suspendării judecății (7 decembrie 2023) și până la data împlinirii termenului de perimare (8 iunie 2024), partea interesată nu a efectuat niciun act procedural în virtutea căruia cursul perimării ar fi putut fi întrerupt, astfel cum impun dispozițiile imperative ale art. 417 C. proc. civ.
În consecință, Înalta Curte reține că instanța a aplicat normele legale incidente în cauză, constatând, în mod corect, că cererea de recurs s-a perimat.
În raport de considerentele prezentate, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată nefondate criticile aduse de recurenta A S.R.L., urmând a dispune respingerea recursului împotriva deciziei civile nr. 1776 din 10 octombrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/118/2022, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A S.R.L. împotriva deciziei nr. 1776 din 10 octombrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/118/2022.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 10 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ.