Mootness of delay objection for judicial procrastination after pending judgment is issued and communicated
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition regarding the delay of proceedings as having no object, meaning the procedural request failed and the underlying judgment of July 4, 2024, which had reinstated the government's appeal and dismissed part of the claim, remained in force. The dispute arose from a social health insurance contribution case where the petitioners filed a procedural objection under Article 522 of the Code of Civil Procedure, alleging that the July 2024 decision had not been drafted or communicated to the parties, thereby causing an unjustified delay. The decisive legal basis was the requirement that a procedural claim must have a subsisting object to be admissible; since the court established that the judgment had been drafted and dispatched on January 21, 2025—shortly before the court's decision on February 3, 2025—the petitioners' demand for drafting and communication was rendered moot, leading to the dismissal of the complaint for lack of a valid procedural object.
Legislator headnote
AI generatedart. 522 C. proc. civ, art. 30 alin. (1) C. proc. civ, art. 522 alin. (1) C. proc. civ; Mootness of delay objection for judicial procrastination after pending judgment is issued and communicated: De asemenea, art. 522 alin. (1) C. proc. civ. prevede că ,,Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.” La alin. (2) al aceluiași art. sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestația, vizând, în esență, pasivitatea instanței de judecată, care nu utilizează mijloacele pe care le are la dispoziție pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare sau nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației privind tergiversarea procesului, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
Prin Decizia nr. 3679 din 4 iulie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității recursurilor, a admis recursurile declarate de Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva Sentinței nr. 602/2023 din 24 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal. A casat în parte sentința atacată, în sensul că a respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata către reclamanți a unei despăgubiri egale cu sumele reținute ca și contribuții de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din OUG nr. 130/2021 și nerestituite în baza OUG nr. 4/2023, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Contestația privind tergiversarea procesului
La 20 ianuarie 2025, s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe contestația privind tergiversarea procesului, prin care petenții au arătat că decizia anterior menționată nu a fost redactată și nici comunicată părților.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 522 C. proc. civ..
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Asupra excepției lipsei obiectului prezentei contestații la tergiversare, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. civ. „Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente”, iar în temeiul art. 32 alin. (1) lit. c C. proc. civ., „Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenție.”
Prin urmare, una dintre condițiile necesare pentru exercitarea dreptului la acțiune este cea privind existența unei pretenții, care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei.
De asemenea, art. 522 alin. (1) C. proc. civ. prevede că ,,Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.” La alin. (2) al aceluiași art. sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestația, vizând, în esență, pasivitatea instanței de judecată, care nu utilizează mijloacele pe care le are la dispoziție pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare sau nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.
Textele de lege anterior amintite reglementează contestația privind tergiversarea procesului ca pe un mijloc procedural specific destinat a înlătura dificultățile ivite în soluționarea cauzelor civile într-un termen optim și previzibil.
Rațiunea reglementării contestației la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părții la o procedură echitabilă, eficientă, desfășurată cu celeritate, prin sancționarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori, astfel că, în ipoteza admiterii contestației, completul de judecată dispune măsurile necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății.
În prezenta cauză, pe calea contestației la tergiversare, petenții au solicitat redactarea și comunicarea Deciziei nr. 3679 din 4 iulie 2024, ipoteză care se încadrează în dispozițiile art. 522 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 C. proc. civ..
Înalta Curte reține însă că Decizia nr. 3679 din 4 iulie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/54/2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, a fost redactată și expediată în vederea comunicării către părți la 21 ianuarie 2025.
Astfel, întrucât obiectul demersului judiciar al petenților nu mai subzistă la data soluționării contestației de față, hotărârea fiind comunicată părților, Înalta Curte urmează să respingă contestația ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge, ca rămasă fără obiect, contestația privind tergiversarea procesului formulată de petenții A și B în legătură cu dosarul nr. x/54/2023 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2025.