Annulment petition for improper summons inadmissible due to valid service by public posting and untimeliness
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for annulment as inadmissible, thereby upholding the final criminal conviction issued by the Supreme Court in 2002. The dispute concerned a convicted individual's challenge to a prior appellate decision, where he alleged that he was not properly summoned to the hearings due to his absence from the country, preventing him from exercising his right of defense. The court held that the petition failed to meet the strict admissibility requirements of Article 386 of the Code of Criminal Procedure because the claimed procedural defect did not fall under the specific ground of improper summons for the appellate hearing itself; rather, the records showed that service by public posting at the local council had been correctly executed in accordance with Article 177(4) of the Code of Criminal Procedure since the defendant's address was unknown, and the filing was also outside the statutory time limit. Consequently, the court ordered the dismissal of the appeal and imposed judicial costs on the petitioner.
Legislator headnote
AI generatedart. 391 C. proc. pen, art. 386 C. proc. pen, art. 386 lit. a) C. proc. pen, art. 177 alin. (4) C. proc. pen; Annulment petition for improper summons inadmissible due to valid service by public posting and untimeliness: The dispute concerned a convicted individual's challenge to a prior appellate decision, where he alleged that he was not properly summoned to the hearings due to his absence from the country, preventing him from exercising his right of defense. The court held that the petition failed to meet the strict admissibility requirements of Article 386 of the Code of Criminal Procedure because the claimed procedural defect did not fall under the specific ground of improper summons for the appellate hearing itself; rather, the records showed that service by public posting at the local council had been correctly executed in accordance with Article 177(4) of the Code of Criminal Procedure since the defendant's address was unknown, and the filing was also outside the statutory time limit. Consequently, the court ordered the dismissal of the appeal and imposed judicial costs on the petitioner.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the appeal inadmissible due to the absence of valid grounds for annulment.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin contestația în anulare introdusă la 16 februarie 2005, petentul M.M. a solicitat desființarea deciziei penale nr. 1595 din 26 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție.
În motivarea contestației s-a susținut că nu a fost citat la nici un termen de judecată și fiind plecat din țară nu și-a putut face apărările necesare.
Examinând, în conformitate cu art. 391 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a averii de contestație în anulare se constată că nu sunt motive din cele enumerate imperativ și limitativ de art. 386 C. proc. pen., că nu sunt depuse acte care să reflecte susținerile petentului, iar contestația nu s-a introdus în termenul prevăzut de lege.
În atare situație, susținerea petentului, privind necitarea sa în cursul procesului penal, nu se încadrează în dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., care prevăd ca un caz de contestație, situația când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
În ce privește procedura de citare pentru termenul la care cauza a fost judecată în recurs se constată că au fost respectate prevederile art. 177 alin. (4) C. proc. pen., petentul fiind citat prin afișare la Consiliul Local al sectorului 1, nefiind cunoscută adresa unde acesta locuia.
În consecință, nefiind respectate condițiile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., contestația în anulare formulată de condamnat este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul M.M. împotriva deciziei penale nr. 1595 din 26 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2637/2001.
Obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2005.