Conflict of territorial jurisdiction in labor litigation against state budget-funded courts: binding effect of plaintiff's option under mandatory competence rules

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 4 octombrie 2023 pe rolul Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/117/2023, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Cluj, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- obligarea pârâtei - Președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite, la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale stabilite prin decizia nr. 327/C.R.U. din 31.07.2023;

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Cluj, în calitate de ordonator secundar de credite, la plata integrală, printr-o singură operațiune financiară, a sumelor de bani reprezentând drepturi salariale restante, începând cu data de 01.01.2018 și în continuare, pe viitor, ce au fost stabilite prin decizia evocată;

- obligarea pârâtului Tribunalul Cluj, în calitate de ordonator terțiar de credite, la plata integrală, printr-o singură operațiune financiară, a sumelor de bani reprezentând drepturi salariale restante;

- actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind neacordarea drepturilor salariale restante, calculate începând cu data scadenței plății sumei ce ar fi trebuit să fie achitate reclamantei, până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției, art. 39 din O.U.G. nr. 114/2018, art. 166 alin. (4) din C. muncii, art. 1.535 alin. (1) și (2) C. civ. și O.G. nr. 13/2011.

Reclamanta a depus o cerere de modificare a acțiunii, prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată și pârâții Casa Județeană de Pensii Cluj și Guvernul României.

Prin sentința civilă nr. 762 din 20 martie 2024, Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de pârâții Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

În motivare, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1), alin. (3) și alin. (2 ind. 1) C. proc. civ., având în vedere calitatea de pârâți a Tribunalului Cluj și a Curții de Apel Cluj și, față de opțiunea reclamantei manifestată în cuprinsul cererii de chemare în judecată, a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Mureș, aflat în circumscripția unei curți de apel învecinate.

2. Cauza a fost înregistrată la 16 aprilie 2024 pe rolul Tribunalului Mureș – Secția civilă, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 6261 din 29 octombrie 2024, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția civilă, în dosarul nr. x/117/2023, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, instanța a constatat că Tribunalul Cluj este competent să soluționeze conflictul individual de muncă potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) și alin. (2) din C. muncii.

Totodată, tribunalul a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) raportat la art. 127 alin. (3) C. proc. civ. pe considerentul că reclamanta, la data sesizării instanței, nu avea calitatea de grefier.

În continuare, instanța a motivat că față de calitatea de pârât a Tribunalului Cluj sunt aplicabile și dispozițiile art. 127 alin. (2) raportat la art. 127 alin. (2 ind. 1) C. proc. civ. și având în vedere opțiunea reclamantei care a introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Cluj, această instanță a devenit competentă să soluționeze litigiul.

3. Dosarul a fost înregistrat la 16 decembrie 2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția a II-a Civilă, sub același număr.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Cluj și Tribunalul Mureș, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.

Instanța a fost învestită cu soluționarea unui conflict individual de muncă, prin care reclamanta, în calitate de grefier pensionar, a solicitat plata unor drepturi salariale restante în contradictoriu cu Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj, Președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Casa Județeană de Pensii Cluj și Guvernul României.

Înalta Curte constată că, în cauză, relevante sunt calitatea de pârât a Tribunalului Cluj, care potrivit art. 269 din C. muncii este competent să soluționeze cauza, raportat la domiciliul reclamantei, precum și opțiunea acesteia din urmă privind instanța sesizată.

Totodată, potrivit normelor de competență facultativă prevăzute la art. 127 alin. (2) și alin. (2 ind. 1) C. proc. civ., reclamanta are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii.

Prin urmare, reclamanta poate să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă, competentă să soluționeze cauza potrivit regulii generale, fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate curții de apel, aplicând dispozițiile speciale prevăzute în Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv reclamantei, astfel că, odată ce și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea chiar la instanța competentă să soluționeze litigiul potrivit normelor generale, aceasta a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, neavând posibilitatea de a cenzura procedural acest drept de opțiune.

În prezenta cauză, reclamanta a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Cluj, instanță pârâtă și competentă, potrivit legii, să soluționeze cauza, exprimându-și opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2 ind. 1) C. proc. civ., privind competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată, această opțiune neputând fi cenzurată de instanță.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2025.