Robbery conviction and nine-year sentence upheld; appeal against criminal conviction and sentencing dismissed as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, affirming the lower courts' judgment that resulted in a nine-year imprisonment for robbery and the confiscation of a knife. The dispute centered on the defendant's claim that the acts constituted simple theft rather than robbery, as he denied threatening or striking the victim, and sought a reduced sentence citing minors in his care and lack of a found weapon. The court upheld the initial classification under Article 211 and Article 37 of the Penal Code, finding the defendant's alibi contradicted by the victim's testimony and the discovery of the knife upon police arrest, and ruled that the sentence was proportionate under Articles 52 and 72 of the Penal Code, with the final order also deducting pre-trial detention time and imposing judicial costs on the defendant under Article 38515 of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 37 lit. b) C. pen, art. 118 C. pen, art. 116 C. pen, art. 72 C. pen, art. 3859 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Robbery conviction and nine-year sentence upheld; appeal against criminal conviction and sentencing dismissed as unfounded: Totodată, pedeapsa se constată a fi fost judicios proporționalizată, conform criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., în măsură a asigura realizarea scopului și funcțiilor prevăzute în art. 52 din același cod.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1012 din 19 august 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul S.D. la 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 lit. b) și c) și alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 118 C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului ridicat conform procesului verbal din 21 ianuarie 2004.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 116 C. pen., a interzis inculpatului dreptul de a se afla în municipiul București timp de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
S-a reținut, că, în seara zilei de 21 ianuarie 2004, amenințând-o cu un cuțit și lovind-o peste față, inculpatul a sustras părții vătămate N.Șt. un telefon mobil pe care aceasta îl purta în jachetă.
Susținând că faptei i-a fost dată o greșită încadrare juridică, cu referire la împrejurarea că nu ar fi amenințat și lovit partea vătămată cu cuțitul, inculpatul a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 719 din 6 octombrie 2004, a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, vinovăția inculpatului, a dat încadrarea juridică legală faptei comise și a aplicat o pedeapsă judicios individualizată.
Reiterând critica formulată în apel și susținut că pedeapsa nu este just individualizată, inculpatul a declarat recurs împotriva acestei din urmă decizii. În ședință publică, prin apărător, acesta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, ținându-se cont că a recunoscut și regretat fapta comisă, are doi copii minori, iar asupra lui nu s-a găsit nici un cuțit.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
Din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul a amenințat partea vătămată cu un cuțit și a lovit-o peste față, pentru a-i sustrage telefonul mobil.
Susținerea acestuia în sensul că nu a amenințat victima cu cuțitul și că nu a avut nici un cuțit, este infirmată de declarația părții vătămate și de împrejurarea că în momentul imobilizării de către o patrulă de poliție, lângă inculpat a fost găsit un cuțit.
Ca atare, situația de fapt a fost corect stabilită, corespunzător probatoriului administrat în cauză.
În raport de cele arătate este infirmată și susținerea inculpatului în sensul unei conduite procesuale corecte, de recunoaștere a faptei comise.
Totodată, pedeapsa se constată a fi fost judicios proporționalizată, conform criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., în măsură a asigura realizarea scopului și funcțiilor prevăzute în art. 52 din același cod.
Singur faptul, necontestat, că inculpatul are doi copii minori, nu justifică reducerea pedepsei, în raport de pericolul social concret al faptei comise.
Așa fiind, recursul se constată a fi nefondat sub aspectul criticilor formulate de inculpat.
În fine, examinând cauza în raport de dispozițiile art. 3859 C. proc. pen., nici alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul S.D., ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 719 din 6 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 21 ianuarie 2004 la 14 ianuarie 2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2005.