Appeal inadmissibility against non-sentence decision in annulment contest for procedural defects in summons.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal’s decision and maintaining the lower court’s dismissal of the prior appeal, while ordering the appellant to pay 500,000 lei in judicial costs to the state. The dispute concerned a challenge to a criminal decision issued upon an annulment contest (contestație în anulare) based on procedural defects in summons under Article 386 lit. a) of the Code of Criminal Procedure, where the appellant argued the ruling should have been a sentence and that the appeal was barred under Article 392 of the Code of Criminal Procedure. The Court held that decisions resolving annulment contests based on Article 386 lit. a) are procedural and not subject to appeal, as only sentences are appealable, and determined that the specific reference to Article 392 applies exclusively to annulment contests based on double jeopardy (Article 386 lit. d) and only when the court issues a sentence; consequently, the appeal was inadmissible because it targeted a final decision, pursuant to Article 38515(1)(a) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 386 lit. a) C. proc. pen, art. 386 lit. d) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Appeal inadmissibility against non-sentence decision in annulment contest for procedural defects in summons: The dispute concerned a challenge to a criminal decision issued upon an annulment contest (contestație în anulare) based on procedural defects in summons under Article 386 lit. a) of the Code of Criminal Procedure, where the appellant argued the ruling should have been a sentence and that the appeal was barred under Article 392 of the Code of Criminal Procedure. The Court held that decisions resolving annulment contests based on Article 386 lit. a) are procedural and not subject to appeal, as only sentences are appealable, and determined that the specific reference to Article 392 applies exclusively to annulment contests based on double jeopardy (Article 386 lit. d) and only when the court issues a sentence; consequently, the appeal was inadmissible because it targeted a final decision, pursuant to Article 38515(1)(a) of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as inadmissible because it was directed against a final decision.
Provision governing the obligation of the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 176 din 20 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a respins recursul declarat de petentul B.A., împotriva deciziei penale nr. 4 din 13 ianuarie 2004 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosarul nr. 241/2004 și a fost obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul B.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și pe fond admiterea contestației în anulare.
Recursul este inadmisibil.
Contestația în anulare, formulată în baza prevederilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., temei indicat de contestator în cuprinsul contestației sale, prin care se susține că procedura de citare la judecarea cauzei în recurs nu a fost corect îndeplinită se soluționează printr-o decizie penală, așa cum de altfel corect s-a procedat în cauză.
Ca urmare hotărârea pronunțată nu este supusă recursului, deoarece, numai sentințele pot fi atacate cu recurs.
Așa fiind în mod corect Curtea de Apel Ploiești, a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestator.
Prevederile art. 392 alin. ultim C. proc. pen., la care face referire contestatorul au aplicabilitate numai în cazul contestației în anulare bazată, pe dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen. (când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă) și numai atunci când instanța se pronunță asupra unei asemenea contestații printr-o sentință, ceea ce nu este cazul în speță.
Ca urmare contestatorul nu avea deschisă calea de atac împotriva deciziei pronunțate în contestația în anulare.
Pe de altă parte recursul declarat de contestator, împotriva deciziei Curții de Apel Ploiești este și el inadmisibil pentru că apare ca fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive.
Așa fiind Înalta Curte urmează a respinge recursul în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de condamnatul B.A., împotriva deciziei penale nr. 176 din 20 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, ca inadmisibil.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2004.