Territorial jurisdiction for union-led labor claims: exclusive competence of the court at the union's seat

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna – Secția Civilă la 24 iulie 2023 sub nr. x/119/2023, reclamantul Sindicatul A, în numele și pentru membrii de sindicat B, C, D, E, F, G și H, în contradictoriu cu pârâtul Sanatoriul I, a solicitat instanței să dispună: obligarea pârâtului la achitarea contravalorii voucherelor de vacanță neacordate, aferente anului 2022, în valoare de 1450 lei pentru fiecare angajat; obligarea instituției pârâte la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data scadenței obligației de acordare aferentă fiecărui an, până la acordarea efectiva a valorii voucherelor de vacanță, precum și actualizarea valorii acestora cu indicele de inflație de la data scadenței obligației de acordare și până la data acordării efective.

Prin sentința civilă nr. 952 din 7 decembrie 2023, Tribunalul Covasna - Secția Civilă a admis excepția de disjungere și a dispus formarea unui nou dosar privind pe membrii de sindicat B și G reprezentați de partea reclamantă Sindicatul A.

A admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Covasna, invocată de către instanță din oficiu și, în consecință:

A declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul Sindicatul A, în numele și pentru membrii de sindicat C, D, E, F și H, în contradictoriu cu Sanatoriul I, în favoarea Tribunalului Prahova, reținându-se că în speță, membrii de sindicat reprezentați de partea reclamantă domiciliază în orașele Bușteni și Comarnic, context în care, cauza trebuie să se judece de către Tribunalul Prahova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția I Civilă, sub același nr. de dosar, la data de 30 ianuarie 2024.

Prin sentința civilă nr. 1115 din 26 septembrie 2024, Tribunalul Prahova - Secția I Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Covasna, reținând că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Covasna – Secția Civilă și Tribunalul Prahova – Secția I Civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 9 octombrie 2024, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna - Secția Civilă.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamant, Înalta Curte reține că, potrivit art. 269 C. muncii, astfel cum era în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, potrivit principiului tempus regit actum:

(1) Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă și conflictele colective de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal.

(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

(3) Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

Această normă legală stabilește astfel o competentă teritorială exclusivă, de strictă interpretare și de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga.

Conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., „necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura”.

În cauză, se constată că reclamantul are sediul în oraș Sf. Gheorghe, str. (…), județ Covasna, în circumscripția Tribunalului Covasna, context în care, competența teritorială aparține Tribunalului Covasna, conform art. 269 C. muncii.

Totodată, se reține că prin decizia nr. 1/2013 din 21/01/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-au admis recursurile în interesul legii declarate de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință:

„În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. 2) din C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant”.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Covasna - Secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna - Secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2024.