Negative jurisdictional conflict in enforcement objection: application of old vs. new civil procedure code based on enforcement initiation date
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning the case to the Bucharest Sector 1 Court, which prevailed over the Iași Court's claim of competence. The dispute arose from a creditor's objection to execution acts, specifically the attachment of funds held by a third-party debtor, where both courts initially declined jurisdiction: one arguing for the last court that authorized enforcement, and the other for the first. The High Court determined that because the enforcement proceedings were initiated in 2012, the old Code of Civil Procedure (1865) applied rather than the new code, relying on the principle of non-retroactivity and the specific rule that new procedural laws apply only to cases initiated after their entry into force. Under Article 373 of the old Code, jurisdiction is determined by the location of the debtor or the attached goods; since both the principal debtor and the third-party debtor were domiciled in the jurisdiction of the Bucharest Sector 1 Court, that court was established as the competent "execution court" to hear the objection.
Legislator headnote
AI generatedart. 399 C. proc. civ, art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, art. 1 alin. (7) din OUG nr. 113/2006, art. 452 C. proc. civ, art. 36 din Legea nr. 85/2006, art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; Negative jurisdictional conflict in enforcement objection: application of old vs. new civil procedure code based on enforcement initiation date: , au fost invocate dispozițiile art. 399 C. proc. civ. din 1865 (art. 712 noul C. proc. civ.), art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, art. 1 alin. (7) din OUG nr. 113/2006, art. 452 C. proc. civ. din 1865 (art. 781 noul C. proc. civ.), OUG nr. 97/2013, art. 139 din OG nr. 92/2003, art. 452 alin. (2) lit. a C. proc. civ. 1865 (devenit art. 781 alin. (5) lit. a noul C. proc. civ.), art. 36 din Legea nr. 85/2006 (art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014), art. 404 alin. (1) C. proc. civ. 1865 (devenit art. 720 alin. (1) noul C. proc. civ.).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
I.Cicumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 05.03.2024 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, contestatoarea A a solicitat, pe calea contestației la executare, anularea actelor de executare constând în Adresa de înștiințare a înființării popririi din data de 06.02.2024 privind sumele datorate de terțul poprit B și Adresa de înființare a popririi emisă de executorul judecătoresc la aceeași dată (06.02.2024) din cadrul dosarului de executare nr. x/2019 (nr. vechi x/2012), aflat pe rolul BEJ C.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 399 C. proc. civ. din 1865 (art. 712 noul C. proc. civ.), art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, art. 1 alin. (7) din OUG nr. 113/2006, art. 452 C. proc. civ. din 1865 (art. 781 noul C. proc. civ.), OUG nr. 97/2013, art. 139 din OG nr. 92/2003, art. 452 alin. (2) lit. a C. proc. civ. 1865 (devenit art. 781 alin. (5) lit. a noul C. proc. civ.), art. 36 din Legea nr. 85/2006 (art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014), art. 404 alin. (1) C. proc. civ. 1865 (devenit art. 720 alin. (1) noul C. proc. civ.).
Prin sentința nr.6232/26.07.2024, Judecătoria Sectorului 1 București-Secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași-Secția civilă.
A reținut instanța că ultima instanță care a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu vizat de prezenta cauză, în dosarul nr. x/245/2020, este Judecătoria Iași, având în vedere că în cadrul acelui dosar s-a solicitat și s-a încuviințat executarea executării silite prin executare silită imobiliară asupra bunurilor imobile deținute de către debitoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului situate în circumscripția Judecătoriei Iași.
Ca atare, această ultimă încuviințare are relevanță pentru stabilirea competenței, câtă vreme executarea silită va fi efectuată în forma imobiliară în circumscripția Judecătoriei Iași, competența pentru soluționarea contestației la executare stabilindu-se, astfel, prin raportare la ultima instanță de executare care a încuviințat executarea silită imobiliară, în respectarea principiul unicității instanței de executare.
Prin sentința nr. 17542/12.11.2024, Judecătoria Iași-Secția civilă a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București-Secția I civilă, a constatat conflictul negativ, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A reținut instanța că cererea de executare silită (formulată la data de 05.03.2012) a fost adresată BEJ D, din București, sector 4, împotriva debitoarei A (fostă E) care avea sediul în București, sector 1.
Cererea vizând încuviințarea executării silite mobiliare a fost adresată către mai multe instanțe, acestea dispunând încuviințarea executării silite, după cum urmează: Judecătoria Sectorului 1 București (la data de 26.03.2012), Judecătoria Sectorului 4 București (la data de 30.03.2012), Judecătoria Sectorului 5 București (la data de 30.03.2012), Judecătoria Galați (la data de 25.05.2012).
La data de 16.06.2020, a fost formulată cerere de executare silită imobiliară, adresată Judecătoriei Iași, aceasta din urmă încuviințând executarea silită imobiliară asupra imobilelor deținute de către debitoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, la data de 20.07.2020, prin încheierea de încuviințare a executării silite, pronunțată în dosarul nr. x/245/2020.
Instanța a apreciat că nu este ținută de competența teritorială stabilită prin încheierea anterior menționată, întrucât aceasta s-a referit, exclusiv, la executarea silită imobiliară, or, prezenta contestație la executarea vizează executarea silită mobiliară.
Prin contestația le executare dedusă judecății, se solicită anularea Adresei de înștiințare a popririi din data de 06.02.2024 asupra sumelor datorate de terțul poprit B, precum și anularea Adresei de înființare a popririi din data de 06.02.2024. Cu alte cuvinte, contestația la executare vizează executarea silită mobiliară, astfel că apare lipsită de temei legal judecarea de către Judecătoria Iași a prezentului litigiu, pentru considerentul că este ultima instanță care încuviințat executarea silită.
În virtutea principiului unicității instanței de executare, instanța a apreciat că instanța competentă să judece prezenta contestație la executare este Judecătoria Sectorului 1 București, ca instanță care a încuviințat prima cererea de executare silită mobiliară.
II.Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul cauzei este reprezentat de cererea contestatoarei A, de anulare a actelor de executare constând în Adresa de înștiințare a înființării popririi din data de 06.02.2024 privind sumele datorate de terțul poprit B și Adresa de înființare a popririi emisă de executorul judecătoresc la aceeași dată (06.02.2024), din cadrul dosarului de executare nr. x/2019 (nr. vechi x/2012), aflat pe rolul BEJ C.
Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența reținând în mod diferit care este instanța de executare competentă în soluționarea pricinii, respectiv, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că instanța de executare este Judecătoria Iași, ca ultima instanță care a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu vizat de prezenta cauză, în dosarul nr. x/245/2020, iar Judecătoria Iași a reținut că instanța de executare este reprezentată de Judecătoria Sectorului 1 București, ca instanță care a încuviințat prima cererea de executare silită mobiliară.
Având în vedere principiul neretroactivității legii civile, potrivit căruia legea civilă se aplică numai situațiilor ivite după adoptarea sa, iar nu și situațiilor trecute, precum și dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (legea de punere în aplicare a noului cod), cu modificările ulterioare, Înalta Curtea reține că dispozițiile noului Cod de procedură civilă se aplică doar executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noii reglementări.
Potrivit art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ. „executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare”.
De asemenea, art. 24 din același Cod prevede că „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare ”, iar potrivit art. 25 executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Pentru rezolvarea conflictului de legi în cazul schimbării reglementărilor în materia executării silite, legiuitorul are în vedere data la care creditorul a sesizat organul de executare, conform art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ..
Se constată că, în raport de momentul declanșării procedurii executării silite, respectiv 8 martie 2012 (fila 70 dosar) – data la care a fost înregistrată cererea de executare silită formulată de F (actuală A) la BEJ D, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865, aceasta fiind legea în vigoare la data formulării cererii de încuviințare a executări silite.
Astfel, potrivit art. 373 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., „Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea.(2) Instanța de executare este judecatoria în circumscripția careia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.(3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.”
Totodată, potrivit art. 453 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., „poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit”.
În cauză, debitor este contestatoarea A, cu sediul în București, (..), iar terț poprit este G, prin administrator judiciar Consorțiul format din H și I, cu sediul în București, (..).
Rezultă că atât debitorul, cât și terțul poprit au sediile în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București, instanță care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, este competentă să soluționeze prezenta contestație la executare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 15 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.