Acquittal for organized crime upheld as occasional preparatory talks failed to prove structured group.

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2024

Asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

Prin sentinţa nr. 417 din data de 4 iulie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 396 alin. (1) şi (7) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., iar în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. a lăsat cheltuielile judiciare avansate de stat în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Oradea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. B., pentru săvârşirea: infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., în modalitatea iniţierii şi constituirii (descrisă la lit. C), pct. I. şi I.1. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. I.1.), operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. I.1. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. I.1.), efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută art. 250 alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. I.1. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. I.1.) şi complicitate la falsificare de titluri de credit sau instrumente de plată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 311 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. I.1. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. I.1.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

2. C., fost C., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., în modalitatea iniţierii şi constituirii (descrisă la lit. C), pct. I. şi I.2. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. I.2.), falsificare de titluri de credit sau instrumente de plată, prevăzută de art. 311 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. I.2. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. I.2.), punerea în circulaţie de valori falsificate, prevăzută de art. 313 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. I.2. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. I.2.) şi deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 314 alin. (2) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. I.2. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. I.2.), toate cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 38 alin. (1) şi (2) şi art. 5 din C. pen.

3. D., fost D., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., în modalitatea iniţierii şi constituirii (descrisă la lit. C), pct. I. şi I.3. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. I.3.), punerea în circulaţie de valori falsificate, prevăzută de art. 313 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. I.3. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. I.3.) şi acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. I.3. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. I.3.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) şi art. 5 din C. pen.

4. E., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., în modalitatea sprijinirii (descrisă la lit. C), pct. I.4. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. I.4.), operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. I.4. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. I.4.), complicitate la falsificare de titluri de credit sau instrumente de plată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 311 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. I.4. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. I.4.), efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. I.4. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. I.4.), operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. III.1. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. III.1.2.), operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. III.2., III.4., III.5. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. III.2.2.), efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. III.2., III.4., III.5. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. III.2.2.) şi constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., în modalitatea iniţierii şi constituirii (descrisă la lit. C), pct. IV. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. IV.2.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

5. F., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., în modalitatea sprijinirii (descrisă la lit. C), pct. II.1. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. II.1.), operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. II.1. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. II.1.), operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. III.1. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. III.1.1.), operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. III.2. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. III.2.1.) şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. III.2. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. III.2.1.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

6. G., pentru săvârşirea infracţiunii de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. III.1. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. III.1.3.);

7. H., pentru săvârşirea infracţiunii de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. III.3. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. III.3.);

8. I., pentru săvârşirea infracţiunilor de efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. III.4. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. III.4.) şi de complicitate la falsificare de titluri de credit sau instrumente de plată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 311 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. III.4. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. III.4.), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

9. J., pentru săvârşirea infracţiunilor de: deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 314 alin. (2) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. III.5. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. III.5.), operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (2) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. III.5. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. III.5.), efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. III.5. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. III.5.), contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 (descrisă la lit. C), pct. V. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. V.) şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (2) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. V. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. V.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

10. K., pentru săvârşirea infracţiunilor de: operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. III.6. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. III.6.), efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. III.6. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. III.6.) şi complicitate la falsificare de titluri de credit sau instrumente de plată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 311 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. III.6. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. III.6.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

11. L., pentru săvârşirea infracţiunilor de: efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută art. 250 alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. III.7. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. III.7.), complicitate la falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 311 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. III.7. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. III.7.), deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 314 alin. (2) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. III.7. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. III.7.), punerea în circulaţie de valori falsificate, prevăzută de art. 313 alin. (1) din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. III.7. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. III.7.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

12. A., pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., în modalitatea iniţierii şi constituirii, cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (descrisă la lit. C), pct. IV. şi la lit. D), pct. D.1., subpct. IV.1.).

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., în fapt, s-a reţinut:

În perioada august- septembrie 2012, în vederea obţinerii unor câştiguri materiale, inculpatul A. a iniţiat, iar apoi a constituit alături de inculpatul E. şi alte două persoane neidentificate, cunoscute sub apelativul "M." şi "N.", acesta din urmă posibil a fi O., un grup infracţional organizat al cărui scop a fost identificarea şi racolarea de persoane de origine afro-asiatică pe care să le călăuzească sau transporte în vederea trecerii ilegale peste frontiera de stat a României în Ungaria şi apoi în ţări din Europa Occidentală, grup care însă, deşi din probaţiunea administrată reiese că s-a constituit, nu rezultă că a şi reuşit să-şi atingă scopul pentru care s-a format.

În acest sens, având cunoştinţă despre intenţiile persoanei neidentificate, cunoscute sub apelativul "M.", de a trece ilegal migranţi din România în Ungaria şi apoi mai departe spre vestul Europei, inculpatul A. a luat, la sfârşitul lunii iulie 2012, decizia de a constitui un grup infracţional organizat, rolul persoanei neidentificate, cunoscute sub apelativul "M.", fiind acela de a identifica şi racola persoane de origine afro-asiatică, iar rolul inculpaţilor A. şi E. fiind acela de a facilita şi organiza trecerea ilegală a frontierei de stat de către grupurile formate din persoanele de origine afro-asiatică, lucrul acesta urmând a fi realizat cu ajutorul unor persoane care aveau ca preocupări călăuzirea de migranţi spre Ungaria.

Pentru găsirea acestor călăuze inculpaţii A. şi E. au întreprins mai multe acţiuni precum contactarea unor persoane prin intermediul cărora să găsească călăuze, întâlniri comune cu "M.", conceperea unui plan de acţiune, negocierea unor "tarife" în schimbul cărora să treacă ilegal migranţii peste frontiera de stat.

În vederea punerii în aplicare a planului infracţional inculpatul A. l-a cooptat pe inculpatul E., care la rândul său a aderat la ideea inculpatului A., sens în care acesta din urmă, în executarea deciziei de a constitui grupul infracţional organizat având scopul precizat, în cursul lunii august 2012 a purtat mai multe discuţii cu inculpatul A. pentru a organiza activitatea de trecere ilegală a migranţilor şi chiar a contactat telefonic un bărbat din Ungaria, pe care-l cunoştea sub apelativul de "P.", pentru a obţine indicaţii şi referinţe în legătură cu modalitatea în care persoanele de origine afro-asiatică să ajungă în Ungaria.

Tot pentru punerea în aplicare a planului infracţional, inculpatul A. a luat legătura cu martorul Q., dar şi cu doi cetăţeni maghiari neidentificaţi, un anume "M." şi un anume "N.", cărora le-a comunicat proiectul său şi le-a propus să constituie organizaţia infracţională concepută de el, în care să implice şi alte persoane care puteau facilita atingerea scopului grupului.

Astfel, din procesele-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor interceptate autorizat în cauză rezultă că inculpatul A. a purtat mai multe discuţii legate de traficul de migranţi cu inculpatul E., precum cea din data de 1 august 2012, ora 10:45, când au vorbit "De oile ălea negre, de oile ălea negre!", inculpatul A. invitându-l pe inculpatul E. la o întâlnire cu cetăţenii maghiari cu care se afla la acel moment la restaurantul R. din Oradea, acesta refuzând însă invitaţia dar comunicându-i că a vorbit cu "băieţii" din Satu Mare, sau discuţia din aceeaşi zi, ora 12:09, când, după ce a avut loc un schimb de replici pe subiectul sumei de bani pe care o vor primi pentru fiecare migrant trecut peste frontieră, inculpatul E. întrebând dacă "a bătut în cuie" iar inculpatul A. răspunzând că "n-am bătut în cuie la preţ dar îi, îi în picioare treaba!", ulterior inculpaţii au discutat despre omul care le va rezolva trecerea frauduloasă a migranţilor, care era în acel moment pe litoral şi care voia să ştie dacă va fi "flux normal, continuu sau numa’...", iar inculpatul A. i-a transmis acestuia că "Da este, este, este!", referindu-se la faptul că activitatea infracţională urmează să se desfăşoare pe un timp îndelungat, cu titlu de regularitate şi să vizeze multe persoane.

O altă discuţie referitoare la "mieluşeii ăia negri" a avut loc în data de 6 august 2012, la ora 12:04, între inculpaţii A. şi E., discuţie care în întregime s-a referit la modul în care vor găsi călăuze şi suma de bani obţinută în schimbul trecerii ilegale peste frontieră a unui migrant.

În acelaşi scop, al iniţierii grupului infracţional organizat specializat în trecerea ilegală peste frontiera de stat a unor migranţi, inculpatul A. s-a întâlnit atât cu "M." cât şi cu acel "N." şi a purtat discuţii telefonice cu acel "M.", cu privire la organizarea trecerii de migranţi ilegal peste graniţa româno-maghiară.

Dintre discuţiile telefonice dintre inculpatul A. şi numitul "M." sunt demne de menţionat cea din data de 28 august 2012, ora 21:06, când "M.", aflat la postul telefonic cu numărul de apel 36703547871 (prefix Ungaria), i-a spus "Trebe să vorbesc mâine cu încă cineva şi o să vedem cum să fai...facem cu, cu oile!" iar apoi i-a spus că "Da. .. prea scump pentru ei! Mâine trebe, mă-ntâlnesc după masă cu încă cineva şi după aceea viu cu, la tine şi vorbim la un preţ care putem lucra!", sau discuţia din data de 30 august 2012, la ora 13:26, când aceeaşi persoană, după ce inculpatul A. îi spune "Auzi! Vreau să dau un răspuns la, acolo la oi, acolo, vreau să dau răspuns", acesta i-a răspuns că "Da’ la oile, ă, ă, am vorbit a... am vorbit cu amândoi ăăă cine am eu..." şi "...cu care am vorbit şi prea scump! Mi-o zis cel mai mult 1000... ne dă şi atât! Nu poate mai, ă, ă, nu, nu-ţi dă mai mult!".

În vederea realizării scopului grupului pe care hotărâse să-l iniţieze, inculpatul A. a apelat la ajutorul martorului Q., căruia i-a solicitat să se intereseze de călăuze disponibile şi de preţul cerut de acestea pentru transportarea fiecărui migrant peste graniţă.

Aceste aspecte rezultă din declaraţia inculpatului A., din declaraţiile martorilor Q. şi S., din procesul-verbal de confruntare între inculpaţii A. şi E., din procesul-verbal de confruntare între inculpatul A. şi martorul Q., din procesul-verbal de confruntare dintre martorii Q. şi S. .

În drept, faptele inculpatului A., care în perioada august- septembrie 2012, în vederea obţinerii unor câştiguri materiale, a iniţiat şi constituit alături de inculpatul E. şi două persoane neidentificate, cunoscute sub apelativele "M." şi "N.", un grup infracţional organizat al cărui scop a fost identificarea şi racolarea de persoane de origine afro-asiatică pe care să le călăuzească sau transporte în vederea trecerii ilegale peste frontiera de stat a României în Ungaria şi apoi în ţări din Europa Occidentală, constituie infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., în modalitatea iniţierii şi constituirii, cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. x/2018.

Prin încheierea penală nr. 179/Î/CP/2019 din data de 30 octombrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor, în baza art. 345 alin. (1) din C. proc. pen., a respins cererile şi excepţiile privind legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală invocate de inculpaţii: B., C., D., E., F., K., I., G., J., A., H. şi L., prin apărătorii lor.

În baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul din data de 23.07.2018, emis în dosar nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei.

Încheierea anterior menţionată a rămas definitivă prin încheierea penală nr. 24/CCP/2021 din data de 12 martie 2021 pronunţată de completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea, prin care au fost respinse, ca nefondate, contestaţiile declarate de inculpaţii B., C., D., F., I., J., G., H., K., L. şi A..

Prin sentinţa penală nr. 192/P/2021 din data de 10.11.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bihor, secţia Penală a admis excepţia necompetenţei după calitatea persoanei şi, în baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 48 alin. (2) din C. proc. pen., a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., A., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, în esenţă, s-a reţinut că, prin Hotărârea nr. 70 din 21 decembrie 2020 cu privire la validarea mandatelor deputaţilor aleşi la data de 6 decembrie 2020, emisă de Camera Deputaţilor şi publicată în Monitorul Oficial nr. 1271 din 21 decembrie 2020, au fost validate mandatele deputaţilor aleşi la data de 6 decembrie 2020, nominalizaţi în anexa nr. 1, anexă care face parte integrantă din hotărâre.

Anexa nr. 1 cuprinzând numele şi prenumele deputaţilor validaţi în şedinţa Camerei Deputaţilor din 21 decembrie 2020 prevede cu referire la Circumscripţia electorală nr. 5 Bihor, la poziţia 9, numele si prenumele inculpatului A..

Drept urmare, raportat la prevederile legale regăsite în art. 40 alin. (1) şi art. 48 alin. (2) din C. proc. pen., tribunalul a constatat că în prezenta cauză, competenţa de judecată, după calitatea de deputat a inculpatului A., revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă în favoarea căreia şi-a declinat competenţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2018.

Prin încheierea nr. 134 din 29 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2018, în baza art. 46 din C. proc. pen., s-a disjuns cauza cu privire la inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul Teritorial Oradea, cu formarea unui nou dosar pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

S-a stabilit termen de judecată în dosarul nou format privind pe A. la data de 12 aprilie 2022.

S-a trimis cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 privind pe inculpaţii B., C., D., F., E., K., I., G., J., H. şi L., trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, spre competentă soluţionare la Tribunalul Bihor.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2013 din 23 iulie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, au fost trimişi în judecată alături de inculpatul A. şi inculpaţii B., C., D., F., E., K., I., G., J., H. şi L..

Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., în fapt, în sarcina acestuia, reţinându-se că în perioada august- septembrie 2012, în vederea obţinerii unor câştiguri materiale, inculpatul A. a iniţiat şi a constituit alături de inculpatul E. şi alte două persoane neidentificate, cunoscute sub apelativul "M." şi "N.", un grup infracţional organizat al cărui scop a fost identificarea şi racolarea de persoane de origine afro-asiatică pe care să le călăuzească sau transporte în vederea trecerii ilegale peste frontiera de stat a României în Ungaria şi apoi în ţări din Europa Occidentală.

Potrivit art. 367 alin. (1) din C. pen., iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Alin. (6) al aceluiaşi articol defineşte grupul infracţional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Potrivit art. 46 alin. (1) din C. proc. pen., pentru motive temeinice privind mai buna desfăşurare a judecăţii, instanţa poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpaţi sau la unele dintre infracţiuni. Dispoziţiile art. 43 alin. (1) din C. proc. pen. statuează că instanţa dispune reunirea cauzelor în cazul infracţiunii continuate, al concursului formal de infracţiuni sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracţiune.

Instanţa de fond a constatat că, din descrierea faptei, astfel cum s-a menţionat anterior, inculpatul A. a avut legătură în prezenta cauză doar cu inculpatul E.. Or, atâta vreme cât doi dintre cei trei membri ai grupului infracţional organizat, aşa cum prevede legea, sunt cunoscuţi, al treilea, respectiv al patrulea fiind necunoscuţi, nu impietează asupra analizării infracţiunii, chiar dacă faţă de inculpatul E. se dispune disjungerea cauzei. Cu privire la ceilalţi inculpaţi se poate observa, din actul de sesizare, că nu există niciun fel de legătură infracţională cu inculpatul A..

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a avut în vedere şi împrejurarea că infracţiunile reţinute atât în sarcina inculpatului E., cât şi a inculpatului A., nu fac parte dintre infracţiunile prevăzute în dispoziţiile art. 43 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv infracţiune continuată, concurs formal de infracţiuni sau alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracţiune, situaţii în care disjungerea nu ar fi fost posibilă.

Pe cale de consecinţă, a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul A..

La termenul de judecată din 12 aprilie 2022, reprezentantul Ministerului Public a înţeles să ridice o problemă de drept, respectiv dacă prezenta cauză se află în procedura de cameră preliminară sau în faza judecăţii în fond, având în vedere că inculpatul are calitatea de deputat, iar Curtea de Apel Oradea a pronunţat o încheiere definitivă în cameră preliminară.

Pentru a da posibilitatea inculpatului să îşi pregătească apărarea cu privire la cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind o eventuală posibilitate ca prezenta cauză să se reia din faza camerei preliminare, având în vedere şi solicitarea apărătorului ales al inculpatului în sensul acordării unui termen mai lung, s-a dispus amânarea cauzei la data de 10 mai 2022.

La termenul de judecată din 10 mai 2022, instanţa de fond a respins cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public la termenul anterior, având în vedere, pe de o parte, că prezenta cauză se află în faza de judecată în fond, încheierea de cameră preliminară a rămas definitivă şi a intrat în autoritatea de lucru judecat. În plus, s-a constatat că practica judiciară depusă de reprezentantul Ministerului Public la dosar este nerelevantă, în raport cu problema de drept invocată în cauză, ambele decizii vizează calea de atac a apelului, în care se constată şi se invocă anumite nulităţi care s-ar fi desfăşurat pe parcursul camerei prealabile, instanţa de apel în cadrul controlului apelului constatând această nulitate.

S-a reţinut aşadar, că atunci când neregularităţile se descoperă în timpul judecăţii (în cameră preliminară, în faza cercetării judecătoreşti sau în apel), nulitatea se invocă pe cale de excepţie, spre exemplu excepţia necompetenţei reglementată de art. 47 din C. proc. pen.. Când se au, însă, în vedere neregularităţi săvârşite în timpul judecăţii (inclusiv în procedura camerei preliminare), dar sunt descoperite după terminarea acesteia sau care privesc hotărârea prin care se pune capăt judecăţii), nulitatea se invocă prin mijlocirea căilor de atac (apel, contestaţie).

Pe de altă parte, potrivit art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este competentă să judece în primă instanţă infracţiunile săvârşite de senatori şi deputaţi, iar conform dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este competentă să judece calea de atac a contestaţiei, adică calea de atac împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în primă instanţă. Rezultă, aşadar, că legiuitorul a stabilit competenţa Înaltei Curţi după calitatea persoanei numai pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzei pentru calităţile deosebite, iar pentru calea de atac a contestaţiei, competenţa Înaltei Curţi este stabilită potrivit principiului proximităţii. Or, în cauză, la judecata în primă instanţă, inculpatul A. nu avea o calitate specială care să atragă competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată erau de competenţa tribunalului. Ulterior, după sesizarea cu contestaţie împotriva încheierii finale de cameră preliminară, inculpatul A. a dobândit calitatea de deputat.

Aşadar, s-a constatat că nu este posibil ca o cale de atac declarată împotriva unei hotărâri pronunţate de judecătorie sau de tribunal să fie soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acest aspect fiind stabilit de Înalta Curte prin mai multe decizii, precum şi de C. proc. pen.

Drept urmare, constatând că inculpatul A. a dobândit calitatea de deputat după pronunţarea încheierii finale de cameră preliminară de către tribunal, mai precis în timpul soluţionării de către curtea de apel a contestaţiei declarate împotriva acestei încheieri, soluţionarea contestaţiei s-a realizat cu respectarea normelor de competenţă funcţională a curţii de apel, nefiind în prezenţa nulităţii absolute invocate de procuror.

În continuare, prin aceeaşi încheiere Înalta Curte a luat act că inculpatul A. nu solicită să fie judecat conform procedurii prevăzute de art. 374 alin. (4) şi art. 375 din C. proc. pen. (procedura simplificată), ci conform procedurii de drept comun.

Totodată, în ceea ce priveşte probatoriul, instanţa de fond a apreciat că probele solicitate de apărătorul ales al inculpatului A. sunt relevante, în parte, în raport cu tezele probatorii invocate şi pentru clarificarea circumstanţelor cauzei şi aflării adevărului, motiv pentru care, în temeiul art. 100 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen., a încuviinţat, în parte, cererea de probatorii formulată, respectiv a încuviinţat pentru inculpatul A. administrarea probei cu martorii: Q., S., E., H. şi T.. În temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a respins solicitarea de încuviinţare a probei constând în audierea martorului O., pentru dovedirea împrejurărilor de fapt fiind suficiente probele solicitate şi încuviinţate, iar în situaţia în care după audierea martorilor încuviinţaţi va rezulta necesitatea audierii şi a acestui martor se va pune în discuţie şi se va aprecia la acel moment. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a luat act că Ministerul Public, prin reprezentant, nu a solicitat probe noi.

În cadrul cercetării judecătoreşti a fost administrată proba cu martori, fiind audiaţi martorii S. (în şedinţa publică din data de 7 iunie 2022), H. (în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022) şi E., prin intermediul videoconferinţei la locul de deţinere din Austria, conform ordinului european de anchetă (în şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2022), declaraţiile acestora luate sub prestare de jurământ fiind consemnate în scris, semnate şi ataşate la dosar .

Pentru termenul de judecată din data de 20 septembrie 2022, inculpatul A. a depus o cerere prin care a menţionat că solicită continuarea procesului penal în conformitate cu art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. cu referire la art. 154 alin. (1) din C. pen.

La termenul de judecată din 31 ianuarie 2023, instanţa de fond a constatat imposibilitatea administrării probei cu martorii T. şi Q., făcând aplicarea dispoziţiilor art. 383 alin. (3) din C. proc. pen., în ceea ce îl priveşte pe martorul T. şi a dispoziţiilor art. 383 alin. (4) din C. proc. pen., în ceea ce îl priveşte pe martorul Q., declaraţiile date de acesta din urmă în cursul urmăririi penale urmând a fi avute în vedere la soluţionarea cauzei.

În aceeaşi şedinţă de judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a procedat la audierea inculpatului A., potrivit dispoziţiilor art. 378 din C. proc. pen., cu referire la art. 107 - art. 110 din C. proc. pen., după ce i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile prevăzute de dispoziţiile art. 108 din C. proc. pen., declaraţia acestuia fiind consemnată în scris, semnată şi ataşată la dosar .

Prin aceeaşi încheiere s-a dispus, în temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., respingerea cererii formulate de apărătorul ales al inculpatului A. de audiere a numitului O. în calitate de martor şi de încuviinţarea emiterii a două adrese, una către S.R.I. şi una către D.I.I.C.O.T. - S.T. Oradea, ca inutilă. S-a încuviinţat cererea formulată de apărătorul inculpatului privind eliberarea în format electronic a unei copii a înregistrării şedinţei de judecată de la termenul de astăzi şi i s-a pus în vedere acestuia să depună un suport de stocare.

Cu privire la cererea formulată de apărare privind încuviinţarea emiterii a două adrese, una către S.R.I. şi una către D.I.I.C.O.T. - S.T. Oradea, instanţa de fond, în baza art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a constatat că este inutilă, întrucât în procedura camerei preliminare, Completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea a solicitat relaţii atât de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Oradea cât şi de la Serviciul Român de Informaţii, relaţiile fiind înaintate şi ataşate la dosarul nr. x/2018.

La termenul de judecată din 28 martie 2023, nemaifiind cereri de formulat sau excepţii de invocat, instanţa de fond a constatat terminată cercetarea judecătorească şi a acordat cuvântul în dezbaterea fondului cauzei.

Susţinerile reprezentantului Ministerului Public şi ale inculpatului au fost consemnate, pe larg, în încheierea din data de 28 martie 2023, care face parte integrantă din sentinţă.

Preliminar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că, în cadrul dezbaterilor asupra acuzaţiei, inculpatul A. a solicitat, în baza art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., referitor la încălcarea dispoziţiilor privind competenta materială, dar şi alin. (2) şi (3) prin raportare la alin. (102) alin. (2), (3) şi (4) din C. proc. pen., excluderea probelor obţinute în mod nelegal, respectiv procesele-verbale cu privire la cele cinci discuţii telefonice purtate în datele de 06.08.2012, 07.08.2012, 27.08.2012, 28.08.2012 şi 29.08.2012. Astfel, a invocat nulitatea absolută a acestor procese-verbale, întrucât S.R.I. a intervenit în ancheta penală, susţinând că autorizaţiile emise de Tribunalul Bihor pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice au fost puse în executare de Serviciul de Operaţiuni Speciale Oradea, care este o structură din cadrul Ministerului de Interne, însă s-a folosit infrastructura tehnică administrată de S.R.I. Or, în raport cu considerentele Deciziei nr. 51/2016, precum şi cu faptul că S.R.I. avea atribuţii exclusiv în ceea ce priveşte mandatele de interceptare emise în baza Legii nr. 51/2016, rezultă că S.R.I. nu putea şi nici nu îi era permis să asigure infrastructura tehnică de punere în executare a acestor mandate.

Referitor la această solicitare, instanţa de fond a constatat că, prin încheierea de şedinţă nr. 179/Î/CP/2019 din camera de consiliu din data de 30 octombrie 2019, pronunţată în cauză (dosar nr. x/2018), judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor, în baza art. 345 alin. (1) din C. proc. pen., a respins ca nefondate cererile şi excepţiile formulate, printre alţii, şi de inculpatul A. şi a constatat competenţa şi legalitatea sesizării instanţei, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, încheiere ce a rămas definitivă prin încheierea nr. 24/CCP/2021 din data de 12.03.2021 pronunţată de judecătorii de cameră preliminară de la Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care s-a respins ca nefondată, printre altele, şi contestaţia declarată de inculpatul A..

În această ultimă încheiere s-a reţinut, în esenţă, că "(...) Procedând la verificarea modalităţii de punere în executare a mandatelor de interceptare a convorbirilor telefonice în prezenta cauză, judecătorii de camera preliminară apreciază însă că aceasta a fost legală, nefiind încălcate dispoziţiei art. 912 C. proc. pen. 1968 (în vigoare la data punerii în executare a autorizaţiilor), punerea în executare a autorizaţiilor de interceptare care au fost emise în prezenta cauză fiind făcută de procuror şi de organele de cercetare penală, poliţişti din cadrul DIICOT Serviciul Teritorial Oradea sau din cadrul SOS Oradea.

Aşa cum rezultă din adresa nr. x/12.01.2021 trimisă de SRI în cauză, lucrătorii acestui serviciu nu au pus în executare autorizaţiile de interceptare, nu au stocat convorbirile şi comunicările interceptate şi, nici nu au asigurat redarea acestora, ci doar au asigurat suportul tehnic, concretizat în transmiterea semnalului de la Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor către structurile de exploatare tehnică a Ministerului Afacerilor Interne, Direcţia de Operaţiuni Speciale - Serviciul Operaţiuni Speciale Oradea, care a pus în executare activităţile dispuse prin ordonanţa procurorului şi activităţile prevăzute în autorizaţiile emise de instanţă, efectuând recepţionarea semnalului şi transcrierea conţinutului comunicaţiilor interceptate. (...)

Raportat la considerentele anterior expuse judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea apreciază ca nefondate solicitările vizând constatarea nulitatea proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate motivat de faptul că ar fi fost obţinute nelegal, şi anume cu nerespectarea dispoziţiilor art. 912 din vechiul C. proc. pen..(...)"

Instanţa de fond a constatat că, din adresa nr. x Oradea din 09.11.2020, emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Operaţiuni Speciale - Brigada Operaţiuni Speciale Oradea, rezultă că "în dosarele nr. x/2012 şi nr. y/2012, dosare ce au fost reunite la dosarul nr. x/2013 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, am pus în executare mandatele de supraveghere tehnică şi am efectuat activităţi specifice care au constat în interceptarea, înregistrarea, exploatarea şi redarea convorbirilor telefonice supuse autorizării şi supraveghere operativă, lucrătorii din cadrul serviciului, care au efectuat activităţile de mai sus, fiind desemnaţi ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare."

Convorbirile telefonice purtate în datele de 01.08.2012 (orele 10:45 şi 12:09), 06.08.2012 (ora 12:09), 07.08.2012 (ora 22:35), 27.08.2012 (ora 12:27), 28.08.2012 (ora 21:06) şi 30.08.2012 (ora 13:26), convorbiri pe care procurorul şi-a fundamentat acuzarea, au fost înregistrate în baza autorizaţiilor nr. x/13.07.2012 şi nr. y/02.08.2012 emise de Tribunalul Bihor, solicitate în dosarul nr. x/2012

Totodată, din adresa nr. x/12.01.2021 emisă de Serviciul Român de Informaţii - U.M. 0198 Bucureşti, rezultă că, în cazul autorizaţiilor nr. x/13.07.2012 şi nr. y/02.08.2012 emise de Tribunalul Bihor, solicitate în dosarul nr. x/2012, SRI "a acordat exclusiv sprijin tehnic D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, prin transmiterea semnalului de la Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor către structurile de exploatare tehnică ale Ministerului Afacerilor Interne, respectiv, Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Operaţiuni Speciale - Serviciul Operaţiuni Speciale Oradea, în cooperare cu Compartimentul Operaţiuni Speciale Satu Mare, care au pus în executare activităţile dispuse în autorizaţiile emise de instanţă, efectuând recepţionarea semnalului şi transcrierea conţinutului comunicaţiilor interceptate."

În raport cu înscrisurile menţionate mai sus, instanţa de fond a constatat că mandatele de supraveghere tehnică emise de Tribunalul Bihor, în baza cărora au fost înregistrate convorbirile telefonice invocate în acuzare, au fost puse în executare de lucrători din cadrul Serviciul Operaţiuni Speciale Oradea, desemnaţi ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare. Aceştia au efectuat activităţi specifice, constând în interceptarea, înregistrarea, exploatarea şi redarea convorbirilor telefonice supuse autorizării, cu sprijinul tehnic al SRI, constând în transmiterea semnalului de la Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor către structurile de exploatare tehnică ale Ministerului Afacerilor Interne, respectiv Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Operaţiuni Speciale - Serviciul Operaţiuni Speciale Oradea.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a apreciat că susţinerea apărării din cadrul notelor scrise, în sensul că interceptările convorbirilor telefonice ar fi fost efectuate în baza mandatelor de siguranţă naţională, nu are corespondent în realitate.

Totodată, instanţa de fond a considerat că ceea ce se contestă de apărare nu este punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică emise de Tribunalul Bihor, ci sprijinul tehnic acordat de SRI organelor de cercetare ale poliţiei judiciare chemate să pună în executare respectivele măsuri de supraveghere tehnică.

De altfel, chiar inculpatul, prin apărătorul său ales, în cadrul dezbaterilor, a arătat că "autorizaţiile emise de Tribunalul Bihor pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice au fost puse în executare de Serviciul de Operaţiuni Speciale Oradea, care este o structură din cadrul Ministerului de Interne, însă s-a folosit infrastructura tehnică administrată de S.R.I." Or, în opinia apărării, "S.R.I. nu putea şi nici nu îi era permis să asigure infrastructura tehnică de punere în executare a acestor mandate", aspect care rezultă din considerentele Deciziei nr. 51/2016, S.R.I. având atribuţii exclusiv în ceea ce priveşte mandatele de interceptare emise în baza Legii nr. 51/2016.

Prima instanţă a considerat că nu se poate reţine această apărare a inculpatului întrucât Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale a fost fundamentată din perspectiva persoanelor care pun în executare mandatul de supraveghere tehnică, ci nu din perspectiva persoanelor care asigură sprijinul tehnic pentru realizarea activităţii de supraveghere tehnică, în acest sens fiind şi Decizia nr. 26/2019 a Curţii Constituţionale.

Or, în speţă, punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, respectiv realizarea supravegherii tehnice, ca procedeu probator (administrarea probei), s-a făcut de către organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, aşa cum s-a reţinut anterior.

În raport cu această împrejurare, prima instanţă a reţinut că interceptarea, înregistrarea, exploatarea şi redarea convorbirilor telefonice supuse autorizării, în prezenta cauză, s-au efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, în vigoare la acel moment, inclusiv cele referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, astfel că apărarea formulată de inculpatul A. în sens contrar, precum şi solicitarea de excludere a probelor obţinute prin procedeul probator al supravegherii tehnice au fost considerate ca nefondate.

Analizând materialul probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, acuzaţia formulată în rechizitoriu şi raţionamentul juridic din rechizitoriu, concluziile formulate în dezbateri, de către procurorul care a participat la şedinţa de judecată, precum şi concluziile formulate de inculpat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:

Prioritar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., exercitarea acţiunii penale este împiedicată de intervenirea prescripţiei răspunderii penale, iar, în acest caz, doar inculpatul poate solicita continuarea procesului penal, conform art. 18 din C. proc. pen.

În lipsa unei cereri de continuare a procesului penal din partea inculpatului, acţiunea penală se stinge, conform art. art. 17 alin. (2) rap. la art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., prin pronunţarea unei hotărâri de încetare a procesului penal.

Totodată, potrivit art. 396 alin. (7) din C. proc. pen., numai în caz de continuare a procesului penal ca urmare a solicitării inculpatului, se poate pronunţa o soluţie de achitare, dacă se constată incidenţa vreunuia din cazurile prevăzute în dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen.

În cauză, prin prisma dispoziţiilor legale anterior menţionate, instanţa de fond a constatat că inculpatul A., fiind asistat de avocat ales, a solicitat continuarea procesului penal, sens în care a analizat temeinicia acuzaţiei aduse inculpatului.

Instanţa de fond a constatat că, prin actul de sesizare, în sarcina inculpatului A. s-a reţinut că, în perioada august- septembrie 2012, în vederea obţinerii unor câştiguri materiale, acesta a iniţiat şi a constituit alături de inculpatul E. şi alte două persoane neidentificate, cunoscute sub apelativul "M." şi "N.", un grup infracţional organizat al cărui scop a fost identificarea şi racolarea de persoane de origine afro-asiatică pe care să le călăuzească sau transporte în vederea trecerii ilegale peste frontiera de stat a României în Ungaria şi apoi în ţări din Europa Occidentală.

Deşi probatoriul administrat în cauză a confirmat existenţa, în intervalul august - septembrie 2012, a unor discuţii purtate de inculpatul A. cu diverse persoane, unele aflate pe teritoriul Ungariei, având ca temă găsirea unor persoane care să se implice în trecerea frontierei de stat a unor migranţi - persoane de origine afro-asiatică, contra unor sume de bani, acest probatoriu nu fundamentează, dincolo de orice îndoială rezonabilă, concluzia certă a constituirii şi a existenţei unui grup infracţional organizat, astfel cum acesta este definit de dispoziţiile art. 367 alin. (6) din C. pen.

În acest sens, instanţa de fond a avut în vedere conţinutul coroborat al probatoriului testimonial şi al convorbirilor telefonice purtate de inculpatul A. cu diverse persoane, înregistrate în mod autorizat, dar şi cel rezultat din confruntările inculpatului A. cu martorul Q. şi cu inculpatul E., precum şi cel rezultat din confruntarea martorilor S. şi Q..

Cu privire la martorul E., faţă de care se decelează un interes procesual propriu, derivat din poziţia de inculpat pe care a avut-o în faza de urmărire penală şi pe care o are în cauza disjunsă, prima instanţă a considerat că această situaţie nu justifică limitarea apriorică a valorii mărturiei lui, astfel că declaraţia dată de acesta în calitate de martor, în faţa instanţei de judecată, a fost avută în vedere la soluţionarea cauzei, prin coroborarea cu alte mijloace de probă. Într-o situaţie similară s-a regăsit şi martorul H. (care are calitatea de inculpat în cauza disjunsă), încuviinţat la propunerea inculpatului A., însă faptele pentru care acesta este cercetat în cauza disjunsă sunt total diferite de cele reţinute în sarcina inculpatului.

Instanţa de fond a constatat că acuzaţia formulată de parchet a pornit de la discuţiile telefonice purtate de inculpatul A. cu martorul E. şi cu alte persoane, unele aflate pe teritoriul Ungariei, care au fost interceptate în mod autorizat.

Din aceste discuţii rezultă că inculpatul A., în perioada august şi începutul lunii septembrie, era preocupat de iniţierea şi desfăşurarea unei activităţi de trecere a frontierei de stat a unor persoane denumite "oi", "oi negre" sau "mieluşei negri".

Fiind audiat cu privire la semnificaţia termenilor "oi", "oi negre" sau "mieluşei negri" folosiţi în convorbirile purtate, inculpatul A. a precizat, în declaraţia dată în faza de urmărire penală, în data de 4 aprilie 2013, că, în vara anului 2012, a purtat cu inculpaţii E. şi T., precum şi cu o persoană "N." din Budapesta mai multe convorbiri telefonice despre posibilitatea ajutării unor studenţi străini, de culoare, denumiţi în convorbiri "oi negre", să ajungă în state europene, contra cost, dar în mod legal, "[…] Am discutat şi despre preţurile pentru fiecare cetăţean trecut peste graniţă, printr-o modalitate legală, respectiv, trebuia să le găsesc o modalitate de a trece în Ungaria căsătorindu-se cu românce pentru a obţine cetăţenia […] Eu trebuia, contra unui comision pe bucată student negru, să găsesc pe cineva care să se ocupe cu transferul acestora, într-un mod legal, într-o ţară vest europeană […]".

În cadrul confruntării cu inculpatul E., în faza de urmărire penală, la data de 23 mai 2013, inculpatul A. a recunoscut că a purtat acele discuţii telefonice înregistrate, cu E.. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul A. a mai precizat că a fost contactat de un băiat din Ungaria pentru a găsi pe cineva care să treacă din România în Ungaria nişte studenţi negri imigranţi, "[…] mi-a oferit un preţ de 700 euro/persoană, însă eu am încercat să negociez preţul şi să ridic cota până la 1200-2000 euro. Este adevărat că am căutat telefonic asemenea persoane şi, întâmplător am vorbit despre acest lucru şi cu E.. […]"

Aceeaşi poziţie a avut inculpatul A. şi în faţa instanţei de judecată, cu ocazia audierii sale în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2023, arătând că "Cu domnul Q. şi E. am discutat telefonic, […]. Discuţiile pe care le-am avut cu aceste persoane, inclusiv O., martorul din Budapesta […] făceau referire la nişte studenţi de origine străină despre care mi s-a spus că erau undeva în România şi care intenţionau să ajungă printr-o modalitate legală în ţările din vest, nu am cunoscut niciodată sau să fi văzut o persoană dintre aceşti presupuşi studenţi negri pentru care foloseam în glumă sintagma de oi negre, şi nici cei care au fost audiaţi în acest dosar nu pot confirma existenţa acestor studenţi negri. […]"

Faptul că inculpatul A., în vara anului 2012, era preocupat de găsirea unor persoane care se ocupă cu trecerea frontierei a unor persoane de culoare, contra cost, rezultă şi din declaraţia martorului Q., dată în faza de urmărire penală, în data de 21 mai 2013 [în faza cercetării judecătoreşti, instanţa a constatat imposibilitatea audierii acestui martor, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 383 alin. (4) din C. proc. pen..], în care a arătat că "[…] am fost căutat de numitul A. care m-a întrebat dacă cunosc pe cineva care se ocupă cu trecerea frontierei a unor cetăţeni de culoare. […], dacă, în anturajul în care mă aflu, cunosc pe cineva care ar transporta migranţi din Budapesta până în Germania. […]". Urmarea acestei solicitări martorul Q. a luat legătura cu martorul S., aspect ce rezultă din aceeaşi declaraţie de martor "[…] am discutat cu un băiat din Sînmartin, […] în satul Ronţău […]", dar şi din declaraţiile martorului S., date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, precum şi din procesele-verbale de confruntare a celor doi martori (Q. şi S.) şi a martorului Q. cu inculpatul A., în faza de urmărire penală, în data de 23 mai 2013.

În faza de urmărire penală, iniţial, inculpatul E. a uzat de dreptul de a nu da nicio declaraţie cu privire la activitatea infracţională vizând trecerea frontierei de stat a unor persoane afro-asiatice, reţinută în sarcina sa şi a inculpatului A.. Ulterior, în cadrul confruntării cu inculpatul A. a recunoscut că a purtat cu acesta mai multe discuţii telefonice referitoare la nişte studenţi care trebuiau să se căsătorească şi să plece în Ungaria şi la sumele de bani care trebuiau să fie plătite pe om pentru a ajunge în Ungaria sau mai departe. A mai arătat că expresia "mieluşeii ăia negri" se referă la studenţii arabi, precum şi că discuţia nu s-a concretizat.

În declaraţia dată la data de 2 aprilie 2018, inculpatul E. a recunoscut că a purtat nişte discuţii telefonice cu inculpatul A. având ca temă nişte studenţi de origine asiatică ce voiau să treacă fraudulos frontiera de stat în Ungaria, dar aceste discuţii nu s-au materializat în sensul că activităţile despre care au discutat nu au fost puse în practică.

Urmarea disjungerii cauzei, acesta a fost audiat în calitate de martor, prin intermediul videoconferinţei la locul de deţinere din Austria, conform ordinului european de anchetă (în şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2022), arătând că "[…] În anul 2012 am avut o discuţie telefonică cu A. referitoare la nişte studenţi care doreau să se căsătorească în Ungaria, însă nu am discutat nimic cu privire la vreo trecere frauduloasă a frontierei sau alte asemenea aspecte. […]"

Din probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a constatat implicarea inculpatului A., în perioada august-început de septembrie 2012, în găsirea unor persoane care se ocupau cu trecerea frontierei a unor persoane de origine afro-asiatică, contra cost. De altfel, nici inculpatul nu a negat această împrejurare, însă, în unele declaraţii, inclusiv în cea dată în faţa instanţei de judecată, a precizat că trecerea frontierei de stat urma să fie făcută printr-o modalitate legală.

Instanţa de fond a apreciat că această apărare a inculpatului nu poate fi reţinută în raport cu modul conspirat în care s-au desfăşurat discuţiile, explicaţia neplauzibilă vizând trecerea legală a frontierei, declaraţia dată de inculpatul E., declaraţia martorului Q., dar şi declaraţia dată de inculpatul A. în faza de urmărire penală, la data de 28.05.2015.

Din convorbirile telefonice, în discuţiile purtate de către inculpat cu celelalte persoane se folosea un anumit limbaj şi un mod ascuns de a se discuta cu privire la această problemă, ceea ce l-a determinat pe inculpat, ca, în primele declaraţii, să susţină că era vorba de unele animale - declaraţia din data de 12.03.2013, în care a arătat "[…] Anul trecut a fost cineva din Ungaria care s-a interesat prin mine să cumpere viţei, oi, lemne şi căluţi din România, dar nu s-a materializat nimic. […]"

Ulterior, inculpatul a precizat că era vorba de persoane afro-asiatice, studenţi arabi, cărora, în discuţiile telefonice, le spunea "oi negre", "mieluşei negri", dar că trecerea frontierei de stat urma să fie făcută printr-o modalitate legală.

Cu privire la trecerea peste frontiera de stat într-un mod legal, inculpatul a precizat că migranţii urmau să se căsătorească cu cetăţeni români, devenind astfel cetăţeni români. Această afirmaţie a inculpatului nu este plauzibilă întrucât căsătoria şi dobândirea cetăţeniei era de durată, iar folosul pe care ar fi trebuit să-l primească (discuţiile au fost purtate de la 700 euro şi până la 2000 euro de persoană) ar fi fost mult prea îndepărtat (cel puţin 5 ani de la data căsătoriei pentru dobândirea cetăţeniei), în condiţiile în care "preţul" era plătit pentru fiecare persoană trecută peste frontieră, adică doar după ce persoana respectivă trecuse efectiv graniţa.

Din discuţiile telefonice purtate de inculpatul A. cu diferite persoane rezultă că timpul era mult mai scurt. Astfel, în convorbirea telefonică din data de 27 august 2012, ora 12:27:14, se vorbeşte de un interval de timp de câteva zile, respectiv 2, 3 zile, în care "oile" trebuiau să ajungă în Borş şi apoi să fie preluate pentru a fi trecute frontiera de stat în Ungaria.

Instanţa de fond a mai reţinut că, dacă migranţii ar fi trecut legal frontiera României, urmarea dobândirii cetăţeniei române, nu mai era necesar ca aceştia să fie organizaţi în grupuri, aşa cum a susţinut inculpatul A. cu ocazia confruntării sale cu inculpatul E., respectiv "[…] În legătură cu afirmaţia pe care am făcut-o: acuma sunt pe stoc vreo şaizeci, şaptezeci de miei. Şi după aia mai ... mai culeg, arăt faptul că cetăţeanul maghiar mi-a spus că ar trebui să treacă în Ungaria 70 de migranţi, din care, în medie 10-20 să fie trecuţi pe săptămână."

Fiind audiat în calitate de inculpat în faza de urmărire penală, la data de 2 aprilie 2018, E., în prezenţa apărătorului său, a recunoscut că a purtat nişte discuţii telefonice cu inculpatul A. având ca temă nişte studenţi de origine asiatică ce voiau să treacă fraudulos frontieră de stat în Ungaria, dar aceste discuţii nu s-au materializat în sensul că activităţile despre care au discutat nu au fost puse în practică.

În faţa instanţei de fond, fiind audiat în calitate de martor, a revenit şi a precizat că a avut o discuţie telefonică cu A. referitoare la nişte "studenţi care doreau să se căsătorească în Ungaria, însă nu am discutat nimic cu privire la vreo trecere frauduloasă a frontierei sau alte asemenea aspecte", dar fără a justifica în vreun fel această modificare a împrejurărilor prezentate.

Cu toate acestea, instanţa de fond a reţinut că declaraţia dată în calitate de inculpat, în faza urmăririi penale, vine să întregească împrejurările ce rezultă din discuţiile telefonice înregistrate, coroborându-se cu acestea, situaţie în care a fost reţinută în ansamblul probator pentru stabilirea adevărului juridic în cauză.

În final, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut că inculpatul A. a recunoscut caracterul fraudulos al trecerii frontierei de către migranţi, în declaraţia dată în faza de urmărire penală, la data de 28.05.2015, declaraţie pe care, însă, şi-a retractat-o ulterior (declaraţie din data de 18 iulie 2018), inclusiv în faţa instanţei de judecată, cu ocazia audierii sale ca inculpat, în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2023.

Astfel, în declaraţia menţionată, inculpatul A. a precizat "[…] Eu m-am interesat inclusiv la numitul Q., dar acesta mi-a solicitat 2000-3000 euro/persoană transportată peste frontieră până în Ungaria, iar de la cetăţenii maghiari eu am primit oferta de a plăti 700 euro/migrant transferat în Ungaria. Din acest motiv, după efectuarea tuturor acestor demersuri, nu s-a mai concretizat organizarea trecerii frauduloase a frontierei de stat de către vreun migrant, nu am primit bani de la acei cetăţeni maghiari cu care m-am întâlnit doar o singură dată […] Cu inculpatul E. am avut personal cât şi telefonic discuţii referitoare la acelaşi lucru, respectiv l-am întrebat dacă îmi poate găsi o călăuză sau dacă el cunoaşte personal o astfel de persoană care ar putea să transporte migranţi, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României în Ungaria. […]"

În declaraţiile ulterioare (cea din data de 18 iulie 2018, dată în faţa procurorului şi cea din 31 ianuarie 2023, dată în faţa Înaltei Curţi), inculpatul A. a precizat, în esenţă, că la momentul la care a dat declaraţia din 28 septembrie 2015 era însoţit de fiica sa în vârstă de 3 ani care era şi bolnavă la acel moment, fiind sub presiunea faptului că trebuia să se prezinte de urgenţă cu aceasta la spital. Astfel că, grăbindu-se, a fost dispus să semnez orice doar pentru a ajunge la spital, primind asigurări că este vorba de aceleaşi declaraţii pe care le dăduse şi cu o săptămână înainte, în legătură cu o schimbare de încadrare juridică, iar declaraţia a fost dată în lipsa avocatului său ales.

Referitor la declaraţia dată de inculpatul A. în data de 28 septembrie 2015, instanţa de fond a constatat că în cuprinsul acesteia este consemnată următoarea menţiune "Apărător ales - Av. U." pentru ca mai apoi, în finalul declaraţiei să se consemneze "Nu consider că este necesară prezenţa apărătorului ales, care a fost încunoştinţat despre audierea mea din cursul zilei de azi." Din aceste două menţiuni rezultă un dubiu cu privire la prezenţa avocatului ales la momentul audierii inculpatului A..

Instanţa de fond a constatat că declaraţia în discuţie poartă pe fiecare pagină, la rubrica "AVOCAT," o semnătură indescifrabilă, ceea ce poate conduce fie la concluzia că declaraţia a fost luată în prezenţa avocatului ales, iar menţiunea din finalul acesteia nu este decât o eroare de tehnoredactare (folosirea unui model de declaraţie care avea încorporat în el această menţiune şi, dintr-o simplă eroare, nu a fost înlăturat), fie la concluzia că declaraţia a fost semnată de avocat ulterior, dar în mod firesc după discutarea cu clientul său, căci altfel avocatul şi-ar încălca mandatul dat de inculpat. Or, de nicăieri nu rezultă că inculpatul s-ar fi îndreptat împotriva avocatului său ales pe motiv că a semnat, în calitate de avocat, o declaraţie care nu-i aparţinea în întregime.

Cu privire la împrejurarea că s-ar fi prezentat la organele de urmărire penală cu fiica sa, în vârstă de 3 ani, care era bolnavă şi sub presiunea de a ajunge cu aceasta la spital cât mai repede, a semnat declaraţia fără a citi conţinutul acesteia, inculpatul A. a depus la dosar, în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2023, în dovedire, un înscris medical intitulat "adeverinţă medicală" şi mai multe sesizări ale organelor de urmărire penală.

În conţinutul acestui înscris medical, la unitatea emitentă este aplicată o ştampilă cu "Cabinet medical individual - dr. V.", la rubrica "Este suferindă de" este completat "Amigdalită eritematoasă", la rubrica "S-a eliberat prezenta spre a-i servi la" este completat cu "motivare abs 28-30.09.2015", iar la rubrica "Data eliberării" este completat "30.09.2015".

Din conţinutul înscrisului medical, anterior redat, prima instanţă a reţinut că minora W., în vârstă de 3 ani (fiica inculpatului A.) a fost prezentată la un cabinet individual şi nu la un spital (aşa cum a susţinut inculpatul) la data de 30.09.2015, ceea ce nu poate confirma susţinerea inculpatului, în sensul că, la data 28.09.2015, a fost împreună cu minora la audiere după care a plecat grăbit la spital.

Dacă, într-adevăr, aşa cum susţine, inculpatul A. ar fi fost cu fiica sa la audieri şi apoi ar fi plecat de urgenţă cu aceasta la spital, adeverinţa ar fi fost eliberată de o unitate spitalicească şi, ceea ce este deosebit de important, ar fi purtat ca dată a eliberării, data de 28 septembrie 2015 şi nicidecum data de 30.09.2015. Faptul că în adeverinţă apare menţiunea motivării absenţelor "28-30.09.2015" nu face dovada că în data de 28.09.2015 inculpatul s-ar fi prezentat la spital/medic, atât timp cât la data eliberării (data la care s-a prezentat la medic, iar acesta i-a eliberat actul medical) este menţionată data de 30.09.2015.

Sesizările depuse în copie, care, în esenţă, privesc criticile aduse de inculpat organelor de urmărire penală cu privire la audierea, respectiv consemnarea declaraţiei din data de 28 septembrie 2015, şi solicitarea de reaudiere, nu prezintă relevanţă din punct de vedere probatoriu, ci indică poziţia inculpatului faţă de administrarea unei probe de către organele de urmărire penală, supuse, de altfel, verificării efectuate de judecătorul de cameră preliminară în procedura camerei preliminare.

Drept urmare, instanţa de fond a apreciat că această apărare a inculpatului nu poate fi reţinută ca fiind reală. Totodată, a considerat că declaraţia inculpatului A., din data de 28 septembrie 2015, se coroborează cu declaraţia inculpatului E., din data de 2 aprilie 2018, dar şi cu împrejurările ce rezultă din convorbirile telefonice înregistrate, purtate de inculpatul A. cu diferite persoane pe acest aspect, precum şi cu declaraţiile martorului Q., care a precizat că a fost întrebat de inculpatul A. dacă "cunosc pe cineva care ar transporta migranţi […]"

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, pe parcursul procesului penal, rezultă că inculpatul A., în intervalul august - începutul lunii septembrie 2012, a purtat, atât direct, cât şi telefonic, mai multe discuţii cu diverse persoane (martorii E., Q., persoanele cunoscute cu apelativele "N." şi "M.", aflate în Ungaria, precum şi alte persoane neidentificate) vizând găsirea unor persoane care să se implice în activitatea de trecere frauduloasă a frontierei de stat a unor persoane de origine afro-asiatică, în scopul obţinerii unor sume de bani, însă discuţiile nu au ajuns să se materializeze.

Asupra chestiunilor de drept:

Prin actul de sesizare a instanţei de judecată, procurorul a reţinut că, faptele inculpatului A., care în perioada august- septembrie 2012, în vederea obţinerii unor câştiguri materiale, a iniţiat şi constituit alături de inculpatul E. şi două persoane neidentificate, cunoscute sub apelativele "M." şi "N.", un grup infracţional organizat al cărui scop a fost identificarea şi racolarea de persoane de origine afro-asiatică pe care să le călăuzească sau transporte în vederea trecerii ilegale peste frontiera de stat a României în Ungaria şi apoi în ţări din Europa Occidentală, constituie infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., în modalitatea iniţierii şi constituirii, cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

Analizând activitatea desfăşurată de inculpatul A. în perioada august- septembrie, astfel cum a fost reţinută anterior, în coordonatele de principiu expuse în cele ce preced, instanţa de fond a reţinut că aceasta nu îndeplineşte cumulativ toate condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de grup infracţional organizat, respectiv nu este îndeplinită cerinţa esenţială de stabilitate a grupului, de constituire a acestuia pentru o anumită perioadă de timp.

Astfel, instanţa de fond a constatat că s-ar putea reţine o activitate de iniţiere a unui grup de către inculpatul X., care a început la data de 1 august 2012, când a expus martorului E. posibilitatea de a se implica în activitatea de trafic de migranţi, precum şi faptul că a purtat unele discuţii în acest sens şi cu alte persoane, inclusiv persoane aflate pe teritoriul Ungariei, însă această activitate a eşuat ca urmare a unor neînţelegeri cu privire la "preţul" perceput pe fiecare migrant de către persoanele ce erau dispuse să se implice într-o astfel de activitate.

Pe lângă faptul că rezoluţia infracţională vizând trecerea frauduloasă a frontierei de stat a unor migranţi (persoane afro-asiatice) nu a fost pusă în executare, instanţa de fond a apreciat că nici cel puţin grupul de persoane necesar punerii în executare a unei astfel de rezoluţii nu a putut fi constituit.

Astfel, a reţinut că infracţiunea de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 din C. pen., nu se consumă imediat după ce între cel puţin trei infractori intervine înţelegerea infracţională, norma penală prevăzând ca activitatea acestora să se desfăşoare un anumit interval de timp în care membrii grupului trebuie să acţioneze în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Prin dispoziţiile art. 367 alin. (6) din C. pen., legiuitorul a prevăzut această condiţie pentru a realiza o distincţie între pluralitatea ocazională şi pluralitatea constituită, sancţionarea distinctă a infracţiunii de grup infracţional având în vedere tocmai caracterul periculos al grupării, aceasta având caracteristicile specifice ce vizează structura, diviziunea sarcinilor între membrii grupului, ierarhia acestora, precum şi durata activităţii desfăşurate, elemente ce justifică reţinerea gravităţii deosebite a acţiunilor infractorilor pentru ordinea de drept.

În aceste condiţii, consumarea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat nu se realizează imediat după momentul adoptării rezoluţiei infracţionale de către membrii grupării, fiind necesară şi îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 367 alin. (6) din C. pen. vizând perioada de timp în care activitatea infracţională este desfăşurată, în mod coordonat, perioadă care să justifice stabilirea faptului că această pluralitate de infractori nu are un caracter ocazional.

Or, în cauză, deşi a existat o înţelegere între cel puţin trei persoane (cerinţa de subiect plural fiind astfel îndeplinită), aceasta nu a fost suficientă pentru a contura elementele de tipicitate ale infracţiunii, încă din faza de constituire a grupului de persoane necesar punerii în aplicare a rezoluţiei ilicite de trecere frauduloasă a frontierei de stat a unor migranţi.

Totodată, instanţa de fond a considerat că este destul de greu de conceput o continuitate a grupului în situaţia în care constituirea are ca scop săvârşirea unei singure infracţiuni, apreciind că, în faza incipientă, nu se poate stabili cu certitudine dacă grupul format este ocazional pentru comiterea imediată a unei infracţiuni sau acesta vizează o activitate de durată, şi chiar dacă este vorba de comiterea unei infracţiuni unice, aceasta urmează să fie comisă în formă continuată. Or, singura modalitate de diferenţiere a celor două situaţii este aceea a duratei de timp.

Deşi nu este esenţială pentru reţinerea tipicităţii infracţiunii de grup infracţional organizat, instanţa de fond a apreciat că este important de reţinut că, în toată perioada în discuţie (august- septembrie 2012), nu s-a încercat trecerea frauduloasă a frontierei de stat a vreunui migrant, discuţiile rămânând în faza de identificare a unor persoane care să fie dispuse să se implice într-o astfel de activitate infracţională.

În concluzie, prima instanţă a constatat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen., sub aspectul laturii obiective, fiind astfel incidentă o cauză care împiedică exercitarea în continuare a acţiunii penale, respectiv fapta nu e prevăzută de legea penală, cauză reglementată de dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Sub aspectul măsurilor preventive, prima instanţă a constatat că inculpatul A. a fost reţinut pe o durată de 24 de ore, prin Ordonanţa de reţinere emisă la data de 12.03.2013, în dosarul penal nr. x/2012, iar prin încheierea de şedinţă nr. 14 din data de 13.03.2013 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2013, s-a dispus arestarea preventivă, în cauza în care era cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere sau constituire unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, complicitate la falsificarea instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, constând în aceea că în perioada august- septembrie 2012 a deţinut şi a distribuit aparate pentru skimming, a primit şi a transmis date de identificare ale cardurilor bancare, sprijinind ceilalţi membrii ai grupării infracţionale (E., Y., B., Z., AA., BB., L., C., D., CC., DD., EE., FF., H., F., I., GG., T., G., HH., II., K., JJ., KK. şi LL.) în falsificarea cardurilor bancare şi a pus în circulaţie astfel de carduri false.

Măsura arestării preventive a inculpatului A. fost prelungită până în data de 8 iunie 2013.

Ulterior, prin ordonanţa din data de 28 septembrie 2015 (dosar nr. x/2013) s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., pentru aceea că în perioada august - septembrie 2012 a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpatul E. şi doi cetăţeni maghiari neidentificaţi, scopul grupului infracţional organizat fiind acela al organizării transportului pentru trecerea ilegală a frontierei româno-maghiare de către grupuri de cetăţeni afro-asiatici, în vederea obţinerii unor câştiguri materiale.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a dispus clasarea cauzei faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 43 alin. (1) din C. pen., art. 48 din C. pen. rap. la art. 311 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 43 alin. (1) din C. pen., art. 250 alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 43 alin. (1) din C. pen., art. 367 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., infracţiuni ce au stat la baza luării şi prelungirii măsurii arestării preventive.

Prin acelaşi act de sesizare, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., în modalitatea iniţierii şi constituirii, cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

Cum pentru infracţiunile pentru care au fost luate măsuri preventive (reţinere şi arestare preventivă), s-a dispus clasarea cauzei prin actul de sesizare a instanţei, instanţa nefiind sesizată cu aceste fapte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală nu a analizat legalitatea măsurilor preventive.

B. JUDECATA ÎN APEL

I. Împotriva sentinţei penale nr. 417 din data de 4 iulie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2022, a formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2023.

Primul termen de judecată a fost stabilit, în mod aleatoriu, la data de 30 octombrie 2023, termen la care instanţa a admis cererea de amânare formulată de apărătorul ales al intimatului inculpat A. în vederea pregătirii apărării şi a dispus amânarea cauzei la data de 20 noiembrie 2023.

La termenul din data de 20 noiembrie 2023, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a admis, în parte, proba testimonială solicitată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T şi a amânat cauza la data de 22 ianuarie 2024 în vederea începerii cercetării judecătoreşti cu reaudierea martorilor Q. şi S..

Faţă de lipsa martorilor S. şi Q., cauza a fost amânată succesiv pentru termenele din data de 26 februarie 2024, 25 martie 2024 şi 27 mai 2024, termen la care a fost audiat martorul S. şi au avut loc dezbaterile când instanţa, în temeiul art. 391 alin. (1) din C. proc. pen. a stabilit termen pentru deliberare, redactare şi pronunţare la data de 23 septembrie 2024 şi, ulterior, la data de 14 octombrie 2024.

II. Prin motivele de apel formulate în cauză, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. a criticat hotărârea atacată atât sub aspectul nelegalităţii acesteia, cât şi sub aspectul netemeiniciei, astfel:

Primul motiv de apel a vizat nulitatea hotărârii atacate ca efect al nulităţii absolute a încheierii nr. 24/CCP/2021 din data de 12 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2018, considerând că nu au fost respectate dispoziţiile art. 40 alin. (1) din C. proc. pen. care reglementează, printre altele, competenţa personală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, calea de atac a contestaţiei formulate împotriva încheierii de cameră preliminară pronunţate de Tribunalul Bihor fiind soluţionată de Curtea de Apel Oradea, deşi competenţa de soluţionare a căii de atac aparţinea instanţei supreme prin raportare la împrejurarea că la data de 21 decembrie 2020, respectiv pe parcursul soluţionării contestaţiei, intimatul inculpat A. dobândise calitatea de deputat.

Prin al doilea motiv de apel a criticat greşita soluţie de achitare a intimatului inculpat A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, considerând că sunt întrunite toate elementele de tipicitate ale acestei infracţiuni, inclusiv sub aspectul laturii obiective, fiind îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 367 alin. (6) din C. pen., respectiv cea a constituirii grupului "pentru o anumită perioadă de timp".

III. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

III.1. Referitor la critica privind nulitatea absolută a hotărârii determinată de nulitatea absolută a încheierii nr. 24/CCP/2021 din data de 12 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că aceasta este nefondată.

Astfel, potrivit art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile de înaltă trădare, infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, iar în materia contestaţiilor, potrivit art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, în procedura de cameră preliminară, potrivit art. 347 alin. (2) din C. proc. pen., contestaţia formulată împotriva încheierii pronunţate în cameră preliminară se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară.

În raport cu aceste dispoziţii legale, se constată că legiuitorul stabileşte competenţa după calitatea persoanei a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie numai atunci când judecă cauza în primă instanţă, în timp ce, în căile de atac, competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este stabilită potrivit principiului proximităţii gradelor de jurisdicţie, aceasta soluţionând apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în prima instanţă de către curţile de apel, apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, în prima instanţă, de secţia penală a instanţei supreme, precum şi contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în cazurile prevăzute de lege.

Or, în raport cu modul în care legiuitorul a înţeles să reglementeze competenţa de judecată în căile de atac (în care competenţa este stabilită în raport cu instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, şi nu cu calitatea persoanei inculpate), se constată că dispoziţiile art. 48 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora dobândirea calităţii după săvârşirea infracţiunii nu determină schimbarea competenţei, cu excepţia infracţiunilor săvârşite de persoanele prevăzute în art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., sunt incidente numai în faţa instanţelor de fond, nu şi în cazul căilor de atac.

Or, în cauză, se constată că inculpatul a dobândit calitatea de membru al Parlamentului României în timpul soluţionării de către judecătorul de cameră prelimnară de la Curtea de Apel Oradea a căii de atac a contestaţiei (cale de atac ordinară) formulate împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor, astfel că, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile în art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa învestită cu soluţionarea căii de atac rămânând competentă să soluţioneze cauza.

III.2. Referitor la critica privind greşita soluţie de achitare a intimatului inculpat A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, prin actul de sesizare s-a reţinut în sarcina inculpatului A. că, în perioada august- septembrie 2012, în vederea obţinerii unor câştiguri materiale, a iniţiat şi a constituit alături de inculpatul E. şi alte două persoane neidentificate, cunoscute sub apelativul "M." şi "N.", un grup infracţional organizat al cărui scop a fost identificarea şi racolarea de persoane de origine afro-asiatică pe care să le călăuzească sau transporte în vederea trecerii ilegale peste frontiera de stat a României în Ungaria şi apoi în ţări din Europa Occidentală, infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 367 alin. (1) din C. pen., în modalitatea iniţierii şi constituirii, cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

Potrivit art. 367 alin. (1) din C. pen., sunt sancţionate actele de iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, iar potrivit alin. (6) prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Iniţierea unui grup infracţional organizat se referă la efectuarea de acte menite să determine şi să pregătească constituirea unui asemenea grup.

Constituirea, ca variantă alternativă a elementului material în conţinutul normei de incriminare, implică asocierea efectivă, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi de a duce la îndeplinire săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, fiecare membru urmând să se supună unei discipline interne şi anumitor reguli privind ierarhia, rolurile şi planul de activitate.

Potrivit dispoziţiilor legale, infracţiunea de grup infracţional organizat implică existenţa unor cerinţe de natură obiectivă, cum ar fi participarea a minimum trei persoane, continuitatea în timp a grupării, constituirea sa pe baza unei înţelegeri între membri, existenţa unor roluri prestabilite ale acestora şi a unor reguli specifice unei unităţi structurate. Prin "structură determinată" se înţelege o coordonare în plan vertical a grupării constituite, caracterizată printr-o ierarhie clară, în care liderul dă ordine, directive infracţionale, iar membrii le execută, acţiunile fiind convergente în îndeplinirea obiectivelor comune tuturor celor ce compun grupul.

Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat a fost incriminată prin art. 367 din C. pen. în considerarea periculozităţii sale, decurgând din scopul grupării, şi anume, săvârşirea de infracţiuni. Pentru existenţa faptei este suficient ca infracţiunea scop să fi fost planificată, nefiind necesar să fi fost efectiv comisă, fiind incriminate şi actele de pregătire care iau forma iniţierii grupului infracţional organizat. Dacă infracţiunea ce intră în scopul grupării a fost însă efectiv comisă, va exista un concurs de infracţiuni între grupul infracţional organizat şi respectiva infracţiune ce a intrat în scopul grupării.

În ceea ce priveşte aderarea la grupul infracţional organizat, aceasta se realizează prin exprimarea consimţământului expres sau tacit al unei persoane de a face parte, de a deveni membru al unei astfel de structuri, fără a fi necesar să participe în mod direct la activitatea infracţională a grupului, însă este necesar să cunoască rolul pe care îl va îndeplini în cadrul asocierii şi modul în care se va subordona celorlalţi membri, în situaţia contrară neputându-se reţine respectiva variantă a normei de incriminare.

Sprijinirea grupului infracţional presupune furnizarea de asistenţă, ajutor, informaţii, sfaturi membrilor grupului infracţional organizat de către o persoană care nu face parte din acesta, putând consta în orice contribuţie de natură să înlesnească activitatea asocierii sau să ajute în orice mod la menţinerea existenţei acesteia, indiferent dacă susţinerea este de natură materială sau morală.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. se comite numai cu intenţie directă, calificată prin scopul prevăzut în conţinutul elementului subiectiv al incriminării, respectiv în scopul săvârşirii de infracţiuni.

Analizând acuzaţiile formulate în speţă, prin prisma acestor consideraţii teoretice, instanţa de control judiciar constată că din probele administrate în cauză, inclusiv în apel, nu rezultă că activitatea factuală imputată inculpatului A. întruneşte toate cerinţele de tipicitate obiectivă proprii infracţiunii de iniţierea/constituirea unui grup infracţional organizat.

Iniţierea unui grup infracţional organizat se referă la efectuarea de acte menite să determine şi să pregătească constituirea unui asemenea grup. Un exemplu în acest sens îl poate reprezenta propunerea făcută către anumite persoane în scop de constituire a grupului infracţional organizat cu prezentarea mijloacelor de acţiune şi a scopului pentru care urmează să funcţioneze acel grup.

De asemenea, pentru existenţa acestei variante alternative a elementului material din conţinutul normei de incriminare, în literatura juridică s-a arătat că, prin iniţiere se înţelege activitatea de punere în aplicare a unui plan de organizare a unui grup infracţional, materializată în planificarea acţiunii şi contactarea unor persoane în scopul de a le convinge să facă parte din acel grup care are drept scop săvârşirea de infracţiuni, iar grupul trebuie să fie structurat, să aibă o organizare clar determinată, cu atribuţii bine stabilite pentru fiecare membru al grupului.

Instanţa de control judiciar constată că probele administrate în cauză nu au demonstrat că activităţile concret întreprinse de inculpatul A. au vizat constituirea şi organizarea efectivă a grupului organizat şi nici împrejurarea că inculpatul şi-ar fi asumat rolul de lider al grupării, iar martorul E. şi numiţii "M." şi "N.", pe acela de executanţi.

Deşi s-ar putea reţine o aparentă activitate de iniţiere a unui grup de către inculpatul X., care a început la data de 1 august 2012, când el a expus martorului E. posibilitatea de a se implica în activitatea de trafic de migranţi, precum şi faptul că a purtat unele discuţii în acest sens şi cu alte persoane (convorbirea telefonică purtată între cei doi la data 1 august 2012), din materialul probator nu rezultă, însă, că inculpatul şi-ar fi asumat în mod efectiv rolul de lider şi ar fi stabilit roluri şi atribuţii clare pentru fiecare membru al eventualului grup infracţional organizat sau reguli specifice unei unităţi structurate.

În acest context, pretinsa iniţiere şi constituire a grupului în perioada august - septembrie 2012 nu poate fi reţinută în raport cu împrejurarea că din probatoriile administrate nu se constată existenţa unui consens al inculpatului A. cu martorul E. şi numiţii "M." şi "N." şi nici existenţa unor acte menite să determine şi să pregătească constituirea unui grup infracţional, cu o coordonare şi organizare caracteristice unui grup infracţional, condiţii de tipicitate necesare reţinerii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional, astfel cum este definit de textul de lege.

De asemenea, sintagma "constituit pentru o anumită perioadă de timp" reprezintă o condiţie de existenţă a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, care are menirea de a face diferenţa între pluralitatea constituită de infractori - incriminată de dispoziţiile art. 367 din C. pen. - şi pluralitatea ocazională, cu scopul de a evita ca simpla participaţie penală la săvârşirea unei infracţiuni să fie sancţionată de două ori atât ca infracţiune distinctă, cât şi ca autorat, instigare sau complicitate la infracţiunea efectiv comisă, ceea ce ar fi inadmisibil.

Cerinţa ca gruparea să fie constituită pe o anumită perioadă de timp semnifică faptul că ea nu trebuie să aibă caracter ocazional, între membrii grupului infracţional organizat trebuind să existe o înţelegere care conferă grupului stabilitate şi durabilitate.

Prin dispoziţiile art. 367 alin. (6) din C. pen., legiuitorul a prevăzut această condiţie (constituirea pentru o anumită perioadă de timp) tocmai pentru a realiza o distincţie între pluralitatea ocazională şi pluralitatea constituită, sancţionarea distinctă a infracţiunii de grup infracţional având în vedere tocmai caracterul periculos al grupării, aceasta având caracteristicile specifice ce vizează structura, diviziunea sarcinilor între membrii grupului, ierarhia acestora, precum şi durata activităţii desfăşurate, elemente ce justifică reţinerea gravităţii deosebite a acţiunilor infractorilor pentru ordinea de drept.

Or, infracţiunea de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 din C. pen., chiar în varianta iniţierii, presupune ca activitatea făptuitorului să vizeze constituirea unei structuri organizate cu o anumită durată în timp, condiţie ce nu a fost demonstrată în speţă.

Consumarea infracţiunii de iniţierea/constituirea unui grup infracţional organizat nu se realizează în momentul formării rezoluţiei infracţionale în conştiinţa iniţiatorului sau a altor membri potenţiali ai grupării, ci aceasta intervine numai după transpunerea acestei rezoluţii în realitatea obiectivă, în condiţiile expres prevăzute de de alin. (6) al art. 367 din C. pen., respectiv, iniţierea sau constituirea să vizeze o structură organizată, cu un minimum de membri, a cărei activitate să se desfăşoare într-un interval de timp suficient de îndelungat pentru a imprima stabilitate grupării, iar membrii grupului să acţioneze în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

O altă condiţie a existenţei grupului infracţional organizat este cea a continuităţii grupului, aspect care presupune stabilitate şi statornicie a grupării organizate, care să garanteze o planificare chibzuită şi elaborată a activităţii infracţionale scop.

În acest sens a statuat şi Curtea Constituţională a României, prin Decizia nr. 472 din 2017, reţinând în paragraful 19 că "sintagma «constituit pentru o anumită perioadă de timp» reprezintă o condiţie de existenţă a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, care are menirea de a face diferenţa între pluralitatea constituită de infractori - incriminată de dispoziţiile art. 367 din C. pen. - şi pluralitatea ocazională, cu scopul de a evita ca simpla participaţie penală la săvârşirea unei infracţiuni să fie sancţionată de două ori atât ca infracţiune distinctă, cât şi ca autorat, instigare sau complicitate la infracţiunea efectiv comisă, ceea ce ar fi inadmisibil."

Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a României a mai arătat că "pluralitatea constituită este o formă a pluralităţii de infractori - alături de pluralitatea naturală şi de pluralitatea ocazională (participaţia penală) -, creată prin asocierea sau gruparea mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni. Spre deosebire de celelalte două forme ale pluralităţii de infractori, pluralitatea constituită se caracterizează prin aceea că ia naştere prin simplul fapt al asocierii sau grupării mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni - indiferent dacă această asociere sau grupare a fost sau nu urmată de punerea în practică a vreunuia din proiectele infracţionale -, fiind incriminată prin voinţa legiuitorului tocmai datorită caracterului periculos al grupării, care este structurată, de regulă, în trepte sau nivele de comandă, cu sarcini precise, ierarhizări exacte, disciplină şi subordonare. Potrivit doctrinei, condiţiile de existenţă a pluralităţii constituite sunt următoarele: a) să existe o grupare de mai multe persoane; b) gruparea să fie constituită pe o anumită perioadă de timp, să nu aibă caracter ocazional; c) gruparea să aibă un program infracţional şi o structură ierarhică."

Ca atare, asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni, ca formă a pluralităţii constituite, presupune existenţa unui grup structurat de persoane, care fiinţează pentru o perioadă de timp şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Gruparea respectivă presupune o anumită organizare, structură ierarhică, repartizarea atribuţiilor între membrii grupării, care o diferenţiază de pluralitatea ocazională, caracterizată prin lipsa caracterului structurat, a continuităţii în timp şi a unor roluri prestabilite în cadrul grupului.

În speţă, materialul probator administrat în cauză demonstrează că între inculpatul A., martorul E. şi numiţii "M." şi "N." au existat discuţii care relevă interesul acestora de a obţine anumite sume de bani prin săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, însă această împrejurare nu este suficientă pentru a contura elementele de tipicitate ale infracţiunii.

În acest sens pot fi menţionate discuţiile purtate de inculpatul A. cu martorul E. în datele de 1 august 2012, la ora 10:45:37 şi la ora 12:09:43 şi 6 august 2012, la ora 12:04:11, discuţiile purtate de inculpatul A. cu personae rămase neidentificate în datele de 27 august 2012, ora 12:27:14, 27 august 2012, ora 12:27:14, precum şi cea din data de 7 august 2012, ora 22:35:36 cu numitul "N.", de asemenea persoană rămasă neidentificată.

Din aceste discuţii rezultă că inculpatul A., în perioada august şi începutul lunii septembrie 2012, era preocupat de iniţierea şi desfăşurarea unei activităţi de trecere a frontierei de stat a unor persoane denumite "oi", "oi negre" sau "mieluşei negri".

Faptul că prin apelativele "oi", "oi negre" sau "mieluşei negri" se făcea referire la persoane de culoare rezultă atât din declaraţia inculpatului A., dată în faza de urmărire penală, în data de 04 aprilie 2013, prin care a precizat, că, în vara anului 2012, a purtat cu martorii E. şi T., precum şi cu o persoană "N." din Budapesta mai multe convorbiri telefonice despre posibilitatea ajutării unor studenţi străini, de culoare, denumiţi în convorbiri "oi negre", să ajungă în state europene, contra cost, dar în mod legal, "[…] Am discutat şi despre preţurile pentru fiecare cetăţean trecut peste graniţă, printr-o modalitate legală, respectiv, trebuia să le găsesc o modalitate de a trece în Ungaria căsătorindu-se cu românce pentru a obţine cetăţenia […] Eu trebuia, contra unui comision pe bucată student negru, să găsesc pe cineva care să se ocupe cu transferul acestora, într-un mod legal, într-o ţară vest europeană […]".

De asemenea, acest aspect a fost confirmat de către inculpatul A. în cadrul confruntării cu inculpatul E., în faza de urmărire penală, la data de 23 mai 2013, ocazie cu care a recunoscut că a purtat discuţiile telefonice înregistrate, cu martorul E., ocazie cu care a mai precizat că a fost contactat de o persoană din Ungaria pentru a găsi pe cineva care să treacă din România în Ungaria nişte studenţi negri imigranţi.

Totodată, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că prin declaraţia martorului S., dată în faţa instanşei de apel în data de 27 mai 2024, declaraţie prin care a confirmat aspectele declarate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de fond, nu se schimbă cu nimic situaţia de fapt reţinută de către instanţa de fond.

Astfel, deşi inculpatul A., în intervalul august - începutul lunii septembrie 2012, a purtat mai multe discuţii cu diverse persoane pentru a se implica în activitatea de trecere frauduloasă a frontierei de stat a unor persoane de origine afro-asiatică, în scopul obţinerii unor sume de bani, aceste discuţii nu au ajuns să se materializeze, fiind pur teoretice în condiţiile în care niciunul dintre presupuşii membri ai eventualului grup infracţional organizat (E. şi persoanele cunoscute cu apelativele "N." şi "M.", aflate în Ungaria) nu cunoştea acele persoane de origine afro-asiatică ce ar fi urmat să fie ajutate să treacă fraudulos graniţa către Ungaria şi, ulterior, către destinaţia finală, Germania.

În acest context, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că nu se poate stabili cu certitudine dacă activitatea de iniţiere şi constituire imputată inculpatului a vizat o grupare constituită, în sensul incriminat de art. 367 din C. pen. sau una ocazională, orientată spre comiterea imediată a unei infracţiuni (trafic de migranţi) şi nici dacă s-a avut în vedere o activitate de durată, însă se poate stabili cu certitudine că aparenta grupare nu a avut o organizare, o structură ierarhică şi o repartizare a atribuţiilor între presupuşii membrii ai acesteia.

Prin urmare, lipsa unei organizări în desfăşurarea unei activităţi infracţionale, lipsa unei structuri ierarhice, lipsa de continuitate şi durata în timp a grupului a cărui iniţiere a fost reţinută în sarcina inculpatului A. conduc la concluzia că activitatea desfăşurată de acesta nu se circumscrie elementelor de tipicitate ale infracţiunii de grup infracţional ornanizat prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen.

Faţă de toate consideraţiile expuse anterior, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, apelul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. împotriva sentinţei nr. 417 din data de 4 iulie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul inculpat A..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. împotriva sentinţei nr. 417 din data de 4 iulie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul inculpat A..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2024.