Pension revision challenge annulled as void for failure to state cassation grounds

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea contestată

Prin decizia civilă nr. 647 din 26 martie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1082/2023 din 19 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei menţionate anterior, a declarat recurs revizuentul A., înregistrat la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2024.

Prin memoriul de recurs, recurentul-revizuent solicită obligarea intimatei Casa Judeţeană de Pensii Vaslui să emită o nouă decizie de pensie care să valorifice adeverinţele ce fac obiectul litigiului începând cu data de 9 iulie 2015 şi obligarea intimatei la plata diferenţelor de pensie cuvenite începând cu aceeaşi dată, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data fiecărei scadenţe lunare până la data plăţii efective.

Recurentul-revizuent mai susţine că instanţa de revizuire nu a avut în vedere la analiza autorităţii de lucru judecat a deciziilor invocate prin cererea de revizuire considerentele deciziei nr. 100 din 26.09.2019 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi şi nici alte susţineri referitoare la fondul cauzei, întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 263/2010 şi ale O.U.G. nr. 62/2024.

La data de 8 septembrie 2024, recurentul a depus la dosar cerere de completare a motivelor de recurs.

Intimata nu a depus întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători

În condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia nulităţii recursului, deoarece nerespectarea acestei condiţii atrage sancţiunea nulităţii, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Înalta Curte reţine că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, prin dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de judecată asupra situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Or, în cauză recurentul a depus o completare a motivelor de recurs cu depăşirea termenului legal peremptoriu, acestea nu pot fi luate în examinare, în condiţiile art. 185 din C. proc. civ., operând decăderea părţii din dreptul de a le fi formulat.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea cazului de nelegalitate prevăzut limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, se constată că cererea de recurs depusă de recurent la 5 iulie 2024 conţine nemulţumirea recurentului cu privire la soluţia pronunţată în cauză. În acest sens, recurentul arată că soluţia din revizuire este greşită deoarece la pronunţarea soluţiei cu privire la contrarietatea dintre hotărârile supuse revizuirii, respectiv a deciziei nr. 1082 din 19 decembrie 2023 pretins a fi contrară deciziei nr. 762 din 1 noiembrie 2022 emise din Curtea de Apel Iaşi, instanţa de revizuire nu a avut în vedere considerentele deciziei nr. 100 din 26 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi.

Prin cererea de recurs, recurentul face referire şi la faptul că instanţa de revizuire nu a avut în vedere susţinerile sale referitoare la împrejurarea că, la rejudecarea dosarului nr. x/2021, judecătorii cauzei se aflau în stare de incompatibilitate şi nici nu s-a raportat la criticile recurentului întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 263/2010 şi ale O.U.G. nr. 62/2024 invocate în diferite faze ale litigiului.

Totodată, prin cererea de recurs s-a solicitat obligarea intimatei Casa Judeţeană de Pensii Vaslui să emită o nouă decizie de pensie prin care să valorifice adeverinţele ce fac obiectul litigiului începând cu fata de 9 iulie 2015 şi obligarea acesteia la plata diferenţelor de pensie cuvenite începând cu aceeaşi dată, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data fiecărei scadenţe lunare până la data plăţii efective.

Înalta Curte constată că, în speţă, criticile recurentului nu se fundamentează pe conţinutul hotărârii recurate prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, reţinându-se că hotărârile pretins contrare (decizia civilă nr. 1082 din 19 decembrie 2023 a Curţii de Apel Iaşi şi decizia civilă nr. 762 din 1 noiembrie 2022 a aceleiaşi instanţe) au fost pronunţate în acelaşi dosar, în faze procesuale diferite, iar nu în acelaşi dosar şi că aspectele invocate prin cererea de recurs nu se subsumează unor motive de recurs în sensul celor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi, pe de altă parte, sunt străine judecăţii pendinte al cărei obiect îl constituie hotărârea pronunţată de instanţa de revizuire.

Aşa fiind, cum criticile invocate în recurs nu combat soluţia, ci se referă la aspecte de fond ale cauzei ori neavute în vedere în soluţia instanţei sau neinvocate prin cererea de revizuire (cum ar fi contrarietatea deciziei civile nr. 1082 din 19 decembrie 2023 în raport cu decizia civilă nr. 100 din 26 februarie 2019, ambele pronunţate de Curtea de Apel Iaşi) şi nu există critici susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii nr. 647 din 26 martie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, constatând că recurentul A. nu a motivat recursul şi cum în cauză nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. şi va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 647 din 26 martie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.