Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2648/2005 AI generated

Judicial registration of company shareholding changes: criminal liability for abuse of power and falsification of documents

Case Number Decizia nr. 2648/2005
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the criminal appeal as unfounded, upholding the prior appellate decision and the prosecutor’s resolution to discontinue the prosecution against a judge, thereby determining that the complainant did not prevail. The dispute concerned a complaint for abuse of power, breach of trust, and falsification of documents, alleging that the judge had illegally registered changes to the shareholding structure of a commercial company by admitting mentions regarding two entities claimed to be nonexistent at the time. The court held that the challenged judicial act was based on valid documentation authorized by the National Stock Exchange and that the companies were registered prior to the disputed decision, refuting the allegation of non-existence; consequently, the acts did not constitute criminal offenses under Articles 208, 209, 215, 246, 249, or 264 of the Criminal Code.

Legislator headnote

AI generated

art. 246 C. pen, art. 209 C. pen, art. 249 C. pen, art. 215 C. pen, art. 264 C. pen, art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen; Judicial registration of company shareholding changes: criminal liability for abuse of power and falsification of documents: Împotriva acestor rezoluții de neurmărire, petiționarul V.P. a formulat plângere, în baza art. 2781 C. proc. pen., la Curtea de Apel Alba Iulia, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând vinovăția magistratului N.M., pentru infracțiunile imputate.

Keywords

AI generated
registration of a company abuse of power valid documents criminal prosecution stock exchange registration of claims

Cited Legislation

AI generated
art. 246 C. pen
de la Tribunalul Alba, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art.
art. 209 C. pen
208, art. 209 C. pen., art.
art. 249 C. pen
pen., art. 249 C. pen., art.
art. 215 C. pen
pen., art. 215 C. pen., art.
art. 264 C. pen
pen., art. 264 C. pen., constând în aceea că, în calitate de judecător delegat la O.R.C.
art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen
(4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul N.M., reținând că acesta a emis încheierea nr.
art. 278 alin. (1) C. proc. pen
1125/II/2/2004 din 16 noiembrie 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menționată conform art. 278 alin. (1) C. proc. pen.
art. 2781 C. proc. pen
a formulat plângere, în baza art. 2781 C. proc. pen., la Curtea de Apel Alba Iulia, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând vinovăția magistratului N.M., pentru infracțiunile imputate.

Cited Case Law

AI generated
decizia civilă nr. 1084/2002
Alba au fost menținute prin decizia civilă nr. 1084/2002 a Curții de Apel Alba Iulia, prin respingerea acțiunii P.A.S.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10 din 10 februarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins plângerea formulată de petentul V.P. împotriva rezoluției nr. 1125/II/2/2004 din 16 noiembrie 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținând rezoluția de neurmărire din dosarul nr. 249/P/2004 al aceluiași parchet.

Se reține, în cauză, că petiționarul V.P. a depus plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva judecătorului N.M. de la Tribunalul Alba, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 208, art. 209 C. pen., art. 249 C. pen., art. 215 C. pen., art. 264 C. pen., constând în aceea că, în calitate de judecător delegat la O.R.C. Alba, a emis încheierea nr. 607/2001 prin care a admis în mod ilegal cererea formulată de administratorul SC U.T. SA Alba Iulia de însușire a mențiunilor privind modificarea numărului de acțiuni, majorarea capitalului social și structura acționariatului, cauzând astfel pagube materiale petiționarului și celorlalți membrii P.A.S.

Prin rezoluția nr. 249/P/2004 din 1 noiembrie 2004, procurorul a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul N.M., reținând că acesta a emis încheierea nr. 607/2001 pe baza tuturor documentelor cerute de normele legale în vigoare, oferta de subscriere acțiuni și raportul de închidere a acesteia fiind autorizate de C.N.V.M.

Mai mult, hotărârile A.G.A. SC U.T. SA care au procedat și fundamentat cererea de înscriere mențiuni la O.R.C. Alba au fost menținute prin decizia civilă nr. 1084/2002 a Curții de Apel Alba Iulia, prin respingerea acțiunii P.A.S.

Cauza a mai făcut și obiectul dosarului nr. 369/P/2002 și nr. 444/P/2002 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, în care au fost adoptate soluții de neurmărire față de conducerea și reprezentanții acționariatului SC U.T. SA

Plângerea petiționarului V.P. împotriva acestei rezoluții de neurmărire a fost respinsă prin rezoluția nr. 1125/II/2/2004 din 16 noiembrie 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menționată conform art. 278 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestor rezoluții de neurmărire, petiționarul V.P. a formulat plângere, în baza art. 2781 C. proc. pen., la Curtea de Apel Alba Iulia, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând vinovăția magistratului N.M., pentru infracțiunile imputate.

Pentru a respinge plângerea, instanța a constatat că judecătorul delegat la O.R.C. Alba a admis cererea de înscriere mențiuni prin încheierea nr. 607 din 30 iulie 2001, cu respectarea legii și de urmare faptele sesizate nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor imputate.

Împotriva acestei hotărâri petiționarul V.P. a declarat recurs, susținând netemeinicia acesteia întrucât, pe de o parte, judecătorul delegat la O.R.C. a înscris în structura acționariatului SC U.T. SA Alba două firme inexistente la acea dată (S. SA și T.L.I. Veneția) ceea ce atrage calificarea juridică a faptei ca infracțiune în încadrarea prevăzută de art. 246 C. pen., iar, pe de altă parte, acționarii sunt mafioți italieni.

Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Așa cum corect s-a reținut prin actele procesuale din precedent, încheierea nr. 607 din 30 iulie 2001 a fost adoptată de judecătorul delegat N.M. cu respectarea documentației justificative prevăzute de măsurile legale în vigoare, iar acele înscrisuri considerate nelegale de către membrii P.A.S. și atacate în justiție, au fost menținute, prin respingerea acțiunii.

Criticile privind situația concretă a celor două firme, considerate ca inexistente la data modificării acționariatului, nu sunt întemeiate.

Recurentul s-a prevalat de certificatul de înregistrare emis de Camera de Comerț și Industrie pentru firma S. SA în care se menționează ca dată a emiterii certificatului: 3 iulie 2002, omițând însă să observe că această firmă este înregistrată în registrul comerțului la data de 7 aprilie 1998, deci anterior încheierii nr. 607/2001.

În privința SC T.L.I. Veneția SRL, aceasta este înregistrată la data de 22 mai 1998, astfel încât în niciunul din cele două cazuri nu se confirmă susținerile recurentului.

Epitetele folosite de recurent la adresa unor persoane fizice nu au legătură cu actul emis de magistratul împotriva căruia petiționarul a formulat plângere penale.

În raport de cele ce preced, temeinic și legal s-a constatat atât prin actele de neurmărire emise de procuror cât și prin hotărârea recurată că judecătorul N.M. nu a comis vreo faptă care să poată fi calificată ca infracțiune, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.P. împotriva sentinței penale nr. 10 din 10 februarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2005.