ANPC Order Mandating Pre-Evaluative Document Verification and Team Inspections Does Not Violate Statutory Performance Assessment Competence of Hierarchy
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the first-instance judgment that rejected the annulment action against the National Authority for Consumer Protection. The dispute involved public officials challenging an internal administrative order that mandated regional consumer protection offices to prepare specific control documents in bookshelves and tasked designated teams with verifying these files to facilitate subsequent individual performance evaluations. The court held that the order did not constitute a direct violation of the legal framework for performance assessment, as the prescribed activities were preparatory measures establishing uniform benchmarks rather than the formal evaluation process itself, which remains the exclusive competence of direct hierarchical superiors. Furthermore, the court rejected claims of financial harm and lack of standing, noting that the plaintiffs, as executing officials, had no legal authority to oppose internal audit measures or dispute the allocation of the institution's budgetary resources.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2019, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; ANPC Order Mandating Pre-Evaluative Document Verification and Team Inspections Does Not Violate Statutory Performance Assessment Competence of Hierarchy: The dispute involved public officials challenging an internal administrative order that mandated regional consumer protection offices to prepare specific control documents in bookshelves and tasked designated teams with verifying these files to facilitate subsequent individual performance evaluations. The court held that the order did not constitute a direct violation of the legal framework for performance assessment, as the prescribed activities were preparatory measures establishing uniform benchmarks rather than the formal evaluation process itself, which remains the exclusive competence of direct hierarchical superiors. Furthermore, the court rejected claims of financial harm and lack of standing, noting that the plaintiffs, as executing officials, had no legal authority to oppose internal audit measures or dispute the allocation of the institution's budgetary resources.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, providing the legal basis for dismissing the appeal as unfounded in administrative litigation.
Procedural rule applied in the dispositive to authorize the dismissal of the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 iunie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., prin Sindicatul Naţional "H." au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, anularea Ordinului nr. 22/05.01.2023, emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, modificat şi completat prin Ordinul nr. 29/09.01.2023.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 9 din 9 ianuarie 2024, a respins excepţia lipsei de interes a reclamanţilor în formularea acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a acestora şi, totodată, a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., prin Sindicatul Naţional "H.", în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanţi A., B., C., D., E., F. şi G., prin Sindicatul Naţional "H." au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă netemeinică şi nelegală, interpretând în mod greşit actul juridic dedus judecăţii.
Astfel, recurenţii-reclamanţi arată că prin acţiunea formulată au precizat că recurentul-pârât, respectiv preşedintele ANPC a dispus imperativ ca, până la data de 13.01.2023, toate CRPC-urile subordonate să dispună ca fiecare comisar, să "pregătească documentele de control", în câte un biblioraft, fără ca această măsură să fie prevăzută de lege.
Aceste bibliorafturi urmau să fie verificate în perioada 15.01.2023 - 20.01.2023 de echipele menţionate în Ordin, prin deplasarea acestora la sediul comisariatelor, în vederea întocmirii rapoartelor ce urmau a fi discutate în cadrul întâlnirii organizate ulterior cu scopul de a întocmi fişele de evaluare a funcţionarilor.
Cu toate că instanţa de fond a reţinut, iniţial, că verificările prevăzute de art. 2 din ordinul contestat nu fac parte din procedura evaluării profesionale a reclamanţilor, aceasta se contrazice ulterior, precizând că acestea premerg acestei evaluări, în sensul stabilirii unor repere unitare de evaluare a tuturor comisarilor din comisariatele regionale.
Recurenţii precizează că aşa cum au arătat şi la instanţa de fond, aceste măsuri dispuse au caracter absolut nelegal şi abuziv, întrucât rapoartele de evaluare se fac, în condiţiile legii, de şefii ierarhici ai lucrătorilor, şi nu de alte persoane, care nu le cunosc rezultatele şi dificultăţile, iar exercitarea de către autoritate a dreptului de apreciere, prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege şi prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor funcţionarilor publici de conducere şi de execuţie din cadrul CRPC-urilor îmbracă forma excesului de putere din partea pârâtului Preşedintele ANPC, emitent al ordinului contestat.
Raportat la reţinerea instanţei de fond conform căreia ordinul contestat nu ar stabili că echipele nominalizate vor întocmi rapoarte de evaluare a comisarilor, ci numai că vor verifica activitatea acestora şi vor întocmi rapoarte ce vor fi discutate în cadrul întâlnirii ce va fi organizată ulterior, cu scopul de a întocmi fişele de evaluare a performanţelor profesionale individuale, recurenţii arată că persoanele nominalizate în ordinul contestat nu au nicio competenţă legală de a întocmi rapoarte sau de a efectua verificări în CRPC-uri, acestea fiind instituţii cu personalitate juridică, nesubordonate unele altora.
Astfel, sarcina dispusă echipelor în vederea analizării documentelor este nelegală, întrucât, potrivit prevederilor legale în vigoare, evaluarea performanţelor individuale ale funcţionarilor publici se realizează, în cadru general, respectiv pe bază de competenţe, în condiţiile art. 485 din Codul administrativ şi în condiţiile stabilite prin Metodologia pentru realizarea procesului de evaluare a performanţelor individuale ale funcţionarilor publici din Anexa nr. 6 din Codul Administrativ.
Recurenţii mai susţin că în Metodologie la art. 11 alin. (2) se prevede că evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarului public se consemnează în raportul de evaluare întocmit şi semnat de către superiorul ierarhic nemijlocit al funcţionarului public, raport care se contrasemnează şi se aprobă de către persoanele prevăzute de metodologie.
La realizarea evaluării prevăzute de lege, calitatea de evaluator este exercitată de funcţionarul public de conducere pentru funcţionarul public de execuţie din subordine, respectiv funcţionarul public de conducere ierarhic superior sau înaltul funcţionar public, potrivit structurii organizatorice, pentru funcţionarul public de conducere.
Conducătorul Autorităţii, preşedintele ANPC, are calitatea de evaluator doar pentru funcţionarii publici aflaţi în subordinea directă a acestuia şi pentru funcţionarii publici care au calitatea de conducători ai instituţiilor publice aflate în subordinea ANPC şi pentru adjuncţii acestora.
Preşedintele ANPC putea delega, în condiţiile legii, competenţa de realizare a evaluării prin act administrativ, doar unei persoane care ocupă funcţia de conducere imediat inferioară acestuia şi care coordona activitatea structurii funcţionale respective, cu precizarea condiţiilor şi limitelor delegării şi nu aşa cum s-a dispus prin Ordinul contestat, în care s-a impus unor funcţionari de execuţie să participe la procesul de evaluare a unor... funcţionari publici de conducere.
Se mai precizează că într-o singură situaţie prevede legea ca evaluarea unui funcţionar public să se facă de mai multe persoane simultan, şi anume de membrii unei comisii pentru evaluare, în cazul secretarilor generali ai unităţilor administrativ-teritoriale, însă nu este cazul ANPC/CRPC, aşa cum în mod eronat a apreciat pârâtul, neexistând nicio prevedere legală care să prevadă substituirea evaluatorului, clar definit de lege.
Drept urmare, competenţa de evaluare a comisarilor desemnaţi, conform art. 3 din Ordinului ANPC nr. 22/05.01.2023, respectiv de a întocmi rapoarte în urma verificărilor, rapoarte ce vor fi discutate în cadrul întâlnirii ce va fi organizată ulterior cu scopul de a întocmi fişele de evaluare a performanţelor profesionale individuale, nu se încadrează în prevederile legale ale art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2019, astfel că prin Ordinul contestat, nu s-a luat în considerare procedura de evaluare a performanţelor profesionale individuale, care se realizează în patru etape, care includ completarea raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale, interviul, contrasemnarea raportului de evaluare de către persoana competentă potrivit legii şi, în fine, aprobarea raportului de evaluare de persoana prevăzută de lege.
În opinia recurenţilor, măsurile au fost dispuse într-o perioadă în care toate CRPC-urile din ţară se aflau în imposibilitatea de a se deplasa în teren pentru verificarea sesizărilor şi pentru controale tematice, având cârdurile pentru combustibili auto blocate încă din decembrie 2022, pentru neplată, din motive imputabile pârâţilor, iar cu toate acestea s-a dispus efectuarea a peste 5300 km de deplasări, pentru activităţi în afara cadrului legal.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că art. 1 din Ordinul A.N.P.C. nr. 22/05.01.2023 prevede:
"Având în vedere evaluarea performanţelor profesionale individuale până la data de 13.01.2023 (ora 14:00) Comisariatele Regionale pentru Protecţia Consumatorilor vor dispune ca fiecare comisar să pregătească documentele de control (într-un biblioraft) după următorul model: (…)"
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că această reglementare impune conducerii Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Vest să ordone fiecărui comisar - inclusiv reclamanţilor - să pregătească documentele indicate în text, stabilind o obligaţie în sarcina reclamanţilor, sens în care nu s-ar putea reţine că singurii destinatari ai Ordinului A.N.P.C. nr. 22/05.01.2023 ar fi conducătorii Comisariatelor regionale, astfel cum susţine autoritatea pârâtă.
De asemenea, Înalta Curte constată că în ceea ce priveşte nemulţumirile legate de costurile executării Ordinului A.N.P.C. nr. 22/05.01.2023, instanţa de fond a apreciat că recurenţii-reclamanţi nu se pot considera vătămaţi de aceste cheltuieli, întrucât nu sunt debitorii unei obligaţii de plată a unor astfel de sume şi nici nu au competenţe legale în domeniul auditului intern, pentru a se opune unor astfel de măsuri. Lipsa resurselor financiare pentru alte activităţi ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nu este, de asemenea, un motiv pentru a se reţine vreo vătămare adusă drepturilor reclamanţilor, aceştia nefiind reprezentanţii autorităţii pârâte şi nici conducătorii acestei autorităţi, pentru a dispune cu privire la modul de alocare a banilor din bugetul acestei instituţii.
În ceea ce priveşte competenţa legală de evaluare, Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de fond a apreciat că verificările prevăzute de art. 2 din ordin nu fac parte din procedura evaluării profesionale a recurenţilor-reclamanţi, ci premerg acestei evaluări, în sensul stabilirii unor repere unitare de evaluare a tuturor comisarilor din comisariatele regionale în raport cu o serie de documente comune tuturor evaluărilor.
Astfel fiind, temeinic şi legal s-a constatat că Ordinul A.N.P.C. nr. 22/05.01.2023 nu stabileşte că echipele nominalizate în acest ordin vor întocmi rapoarte de evaluare a comisarilor, ci numai că vor verifica activitatea acestora şi vor întocmi rapoarte "ce vor fi discutate în cadrul întâlnirii ce va fi organizată ulterior cu scopul de a întocmi fişele de evaluare a performanţelor profesionale individuale". De asemenea, s-a avut în vedere faptul că art. 3 din ordin nu prevede că aceste echipe vor întocmi fişele sau rapoartele de evaluare ale personalului de execuţie, ci că vor redacta rapoarte în scopul întocmirii acestor fişe de către personalul competent.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reţinut că articolele 1 şi 3 din Ordinul A.N.P.C. nr. 22/05.01.2023 nu contravin dispoziţiilor legale invocate de recurenţii-reclamanţi, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor având competenţa de coordonare a activităţii instituţiilor din subordine, inclusiv cu privire la activitatea de evaluare a activităţii profesionale a angajaţilor acestor instituţii, coordonare care nu se confundă cu evaluarea propriu-zisă, astfel cum este reglementată prin Anexa nr. 6 Cod administrativ.
În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenţii - reclamanţi A., B., C., D., E., F. şi G., prin Sindicatul Naţional "H." împotriva sentinţei civile nr. 9 din 9 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 21 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.