Refusal of foreign national work authorization due to missing prior employer consent and statutory failure to request document completion
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the immigration office, thereby upholding the lower court's order to annul the administrative refusal and compel the issuance of a work permit authorization for a foreign national; the case involved a challenge to a refusal based on the employer's alleged failure to submit written consent from a previous employer or proof of contract termination, facts where the applicant had filed the required documentation online. The Court ruled that the administration failed to follow mandatory procedural steps by not requesting document completion under Article 28(2^1) of Government Emergency Ordinance 25/2014, and that the authority was legally capable of verifying the status of the previous employment relationship via the initial employer's statutory duty to notify the General Inspectorate for Migration under Article 34(2), while the foreign national's valid single permit allowed them to change employers at any time within the validity period pursuant to Article 17(1), rendering the refusal unlawful and disproportionate.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Refusal of foreign national work authorization due to missing prior employer consent and statutory failure to request document completion: The Court ruled that the administration failed to follow mandatory procedural steps by not requesting document completion under Article 28(2^1) of Government Emergency Ordinance 25/2014, and that the authority was legally capable of verifying the status of the previous employment relationship via the initial employer's statutory duty to notify the General Inspectorate for Migration under Article 34(2), while the foreign national's valid single permit allowed them to change employers at any time within the validity period pursuant to Article 17(1), rendering the refusal unlawful and disproportionate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedSubstantive legal basis cited in the dispositive for dismissing the appeal and upholding the lower court's judgment.
Procedural rule cited in the dispositive governing the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 iunie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată reclamanta A. S.R.L. a solicitat anularea refuzului nr. x din 11.01.2023 emis de pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru cetăţeanul străin B., precum şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou act privind soluţionarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 704 din 21 noiembrie 2023, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin şi, în consecinţă, a dispus anularea actului nr. x din 11.01.2023 emis de Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin şi obligarea pârâtului M.A.I. - Inspectoratul General Pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin la eliberarea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin B..
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că noul angajator, A. S.R.L, nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior, reprezentat de C. S.R.L., ORC:x, CF:2540090, din jud. Vîlcea, la care străinul figura cu aviz de muncă nr. x/06.10.2021 şi contract de muncă nr. x/31.05.2022, care este activ şi în prezent, deci fără respectarea prevederilor art. 17, alin. (5) şi (6), din O.G.25/2014 privind încadrarea în munca şi detaşarea străinilor în România, sau decizia de încetare a contractului individual de muncă cu angajatorul anterior din care să rezulte condiţiile în care acesta a fost încetat.
În vederea obţinerii avizelor de angajare solicitate, societatea comercială trebuia să îndeplinească toate condiţiile generale şi speciale de eliberare a avizelor de angajare, prevăzute de O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România, astfel conform celor prezentate anterior, instanţa de fond a interpretat greşit ca fiind îndeplinită această condiţie prevăzută de art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România.
Referitor la depunerea online a documentaţiei prin intermediul aplicaţiei pusă la dispoziţia angajatorilor, scopul este acela de a verifica dacă documentaţia încărcată pe platformă este completă, astfel putând fi planificate cererile încărcate pe portal, în vederea depunerii efective la ghişeul cu publicul, odată cu prezentarea documentelor originale, pentru a evita crearea de aglomerări, cu timpi mari de aşteptare şi nicidecum verificarea înscrisurilor în adevăratul sens al cuvântului, aşa cum reiese din cererea de chemare în judecată, astfel că, structura de imigrări prin programarea cererii nu se antepronunţă în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor.
În opinia recurentului, instanţa de fond a apreciat greşit faptul că Biroul pentru Imigrări Caraş Severin avea posibilitatea cunoaşterii motivelor încetării raportului de muncă încheiat cu primul angajator, conform dispoziţiilor art. 34, alin. (2) din O.G. nr. 25/2014, existând obligaţia angajatorului iniţial de a comunica încetarea contractului în termen de 10 zile, în realitate prevederile art. 34, alin. (2), se referă la cetăţenii străini cărora nu li s-au emis avize de angajare - " Articolul 34, (2)Angajatorul/Beneficiarul prestării de servicii prevăzut la alin, (1) are obligaţia de a comunica Inspectoratului General pentru Imigrări, în termen de 10 zile, modificarea sau încetarea contractului individual de muncă încheiat cu străinul ori, după caz, încetarea detaşării acestuia".
Având în vedere prevederile art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014, potrivit cărora:
"Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă, constituie motive de refuz de eliberare a avizului de angajare/detaşare, Biroul pentru Imigrări Caraş Severin, în mod temeinic şi legal, a refuzat emiterea avizelor de angajare solicitate de S.C A. S.R.L., comunicându-i-se refuzul eliberării avizelor de angajare şi motivele care au stat la baza deciziei. Biroul pentru Imigrări Caraş Severin eliberează avize de angajare numai atunci când constată îndeplinirea tuturor condiţiilor generale şi speciale prevăzute de O.G. nr. 25/2014, asigurându-se că unicul scop pentru care un angajator intenţionează să aducă un străin în România este acela de a-1 încadra legal în muncă, exclusiv în beneficiul său, al angajatorului.
Totodată, recurentul contestă cele reţinute în sentinţa recurată, în care instanţa de fond a dat valoare juridică în ceea ce priveşte prezentarea acordului angajatorului anterior, prin faptul că, aşa cum relatează curtea, "această condiţie este stipulată doar în scopul prezervării drepturilor primului angajator", însă în această speţă, C. S.R.L., la acel moment era singurul angajator, astfel că susţinerea din hotărârea atacată nu are suport, astfel nefiind îndeplinită această condiţie prevăzută de art. 17, alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România.
Astfel, instanţa de fond s-a aflat într-o gravă eroare apreciind faptul că Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin avea posibilitatea cunoaşterii motivelor încetării raportului de muncă cu angajatorul, având în vedere contractual de muncă activ cu angajatorul S.C C. S.R.L., care contrazice total argumentele S.C. A. S.R.L şi ale instanţei de fond.
În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, prin cererea depusă online la data de 04.11.2022 şi înregistrată de pârât sub nr. x, reclamanta A. S.R.L. a solicitat eliberarea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin.
Prin actul nr. x/11.01.2023, pârâtul i-a comunicat că cererea a fost soluţionată nefavorabil, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 17 alin. (4) şi (5) din O.G. nr. 25/2014, respectiv nu a prezentat certificatul de atestare fiscală, adeverinţa cu privire la forţa de muncă disponibilă, organigrama angajatorului, dovada publicării anunţului pentru ocuparea locului de muncă vacant.
De asemenea, un alt motiv de respingere a cererii a constat în neprezentarea acordului scris din partea angajatorului anterior sau a deciziei de încetare a contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior.
Reclamanta s-a adresat instanţei în temeiul art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 potrivit căruia:
"(5) Refuzul eliberării avizului de angajare/detaşare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a dispus această măsură, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare", solicitând anularea adresei şi obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul palestinian.
Conform art. 17 alin. (1), (2) şi 4 din O.G. nr. 25/2014, străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare poate ocupa un nou loc de muncă, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic (alin. (1), în baza unui nou aviz de angajare obţinut de angajator (alin. (2), cu îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 şi, după caz, cu îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9 (alin. (4).
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că actele la care face referire autoritatea pârâtă se regăsesc la dosarul cauzei, acestea fiind depuse online.
Prevederile art. 28 alin. (2)1 din O.G. nr. 25/2014, stabilesc că în cazul în care informaţiile sau documentele furnizate, pe care se întemeiază cererea pentru eliberarea avizului de angajare/detaşare sunt necorespunzătoare, Inspectoratul General pentru Imigrări comunică solicitantului ce informaţii suplimentare sunt necesare şi stabileşte un termen rezonabil pentru trimiterea acestora, dar nu mai mult de 30 de zile.
Înalta Curte constată că, în cauză, recurentul-pârât nu a solicitat completarea dosarului, astfel cum dispun prevederile art. 28 alin. (2)1 din O.G. nr. 24/2014.
În ceea ce priveşte condiţia prezentării acordului scris din partea angajatorului anterior sau a deciziei de încetare a contractului de muncă din care să rezulte motivele încetării, instanţa de fond a reţinut că acordul angajatorului iniţial nu a fost depus, ci doar cel exprimat de următorul angajator, iar în lipsa acestui acord, era necesară depunerea deciziei de încetare a contractului de muncă.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Înalta Curte constată că autoritatea avea posibilitatea cunoaşterii motivelor încetării raportului de muncă încheiat cu primul angajator, existând obligaţia angajatorului iniţial de a comunica încetarea contractului în termen de 10 de zile, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 conform cărora:
"Angajatorul/Beneficiarul prestării de servicii prevăzut la alin. (1) are obligaţia de a comunica Inspectoratului General pentru Imigrări, în termen de 10 zile, modificarea sau încetarea contractului individual de muncă încheiat cu străinul ori, după caz, încetarea detaşării acestuia".
În cauză, străinul este posesor al unui permis unic valabil până la data de 30.08.2023, şederea acestuia pe teritoriul României în scop de angajare fiind legală, existând premisele prelungirii valabilităţii documentului menţionat după încheierea contractului de muncă pentru care s-a solicitat de către societatea reclamantă emiterea avizului, potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (9)1 din O.U.G. nr. 194/2002.
Prin urmare, nu se pune problema pierderii valabilităţii permisului iniţial, la data soluţionării cererii de către pârât, acesta fiind valabil, dispoziţiile art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 prevăzând în mod expres că:
"străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, ... poate ocupa un nou loc de muncă, la acelaşi angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE."
Astfel fiind, se constată că refuzul emiterii avizului de muncă solicitat are drept consecinţă ruperea justului echilibru care trebuie să existe între interesul statului român de a se asigura că cetăţenii străini care obţin dreptul de şedere respectă scopul declarat şi interesul privat al cetăţeanului străin de a accede la un loc de muncă pe teritoriul României.
În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 704 din 21 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 21 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.