Recourse against refusal to refer constitutional exception concerning criminal appeal provisions dismissed
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal filed by the defendant against the prior decision refusing to refer the case to the Constitutional Court, thereby upholding the lower court's dismissal of the unconstitutionality exception and ordering the appellant to pay 50 RON in judicial costs. The dispute arose from a penalty procedure where the defendant, having lost a previous contestation against decisions of the Preliminary Chamber Judge concerning procedural nullities and case restitution to the prosecutor, filed a request for revision and subsequently challenged the admissibility of the procedure on the grounds that Articles 452 and 453 of the Code of Criminal Procedure were unconstitutional because they failed to provide an appeal remedy for the situation where a court does not rule on certain requests. The decisive legal basis was Article 29 of Law No. 47/1992 regarding the Constitutional Court, which the Court applied to determine that the exception was inadmissible because the defendant's arguments did not constitute a genuine unconstitutionality critique regarding the clarity or predictability of the norms, but rather sought to complete or modify the statutory provisions, a function expressly prohibited by Article 2(3) of the same law which limits the Constitutional Court to assessing constitutionality without altering the text.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 din C. proc. pen, art. 346 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen, art. 346 alin. (3) lit. a) din C. proc. pen, art. 92 din C. proc. pen, art. 52 din C. proc. pen, art. 38 din C. proc. pen; Recourse against refusal to refer constitutional exception concerning criminal appeal provisions dismissed: În cuprinsul cererii formulate, revizuentul a arătat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 şi art. 453 din C. proc. pen. încalcă principiul egalităţii faţă de reglementările din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2024
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 639 din 25 septembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuentul A. privind sesizarea Curţii de Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 şi art. 453 din C. proc. pen.
Pentru a hotărî în acest sens, s-au reţinut următoarele:
Prin încheierea nr. 834 din data de 12 decembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 2 judecători de cameră preliminară, în dosarul nr. x/2022, s-au admis contestaţiile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de contestatoarea-persoană vătămată S.C. B. S.R.L. împotriva încheierilor penale din data 14 iunie 2023 şi nr. 89/P/CP din data de 12 septembrie 2023 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.
S-a desfiinţat, în parte, încheierea penală din data 14 iunie 2023, exclusiv sub aspectul constatării nulităţii relative a actelor procesuale şi procedurale întocmite de procurorul de caz în dosarul penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
S-a desfiinţat, în parte, încheierea penală nr. 89/P/CP din data de 12 septembrie 2023, în sensul înlăturării temeiului de drept prevăzut de art. 346 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale încheierii penale din data de 14 iunie 2023, precum şi dispoziţia de restituire a cauzei la parchet din încheierea penală nr. 89/P/CP din data de 12 septembrie 2023, întemeiată exclusiv pe dispoziţiile art. 346 alin. (3) lit. a) din C. proc. pen., pentru regularizarea actului de sesizare.
S-a respins, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul-intimat inculpat A. împotriva încheierilor penale din data 14 iunie 2023 şi nr. 89/P/CP din data de 12 septembrie 2023 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.
Cheltuielile ocazionate de soluţionarea contestaţiilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de contestoarea-persoană vătămată S.C. B. S.R.L., au rămas în sarcina statului.
A fost obligat contestatorul-inculpat A. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-inculpat A., în cuantum de 680 RON, a rămas în sarcina statului şi s-a dispus a se plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva încheierii nr. 834 din data de 12 decembrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, a formulat cerere de revizuire revizuentul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 10 mai 2024, sub nr. x/2024, fiind fixat prim termen de judecată la data de 05 iunie 2024.
Revizuentul A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 şi art. 453 din C. proc. pen., motiv pentru care s-a format dosar asociat nr. x/2024
În cuprinsul cererii formulate, revizuentul a arătat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 şi art. 453 din C. proc. pen. încalcă principiul egalităţii faţă de reglementările din C. proc. civ.
Nemulţumirea revizuentului a vizat faptul că nu este reglementată în C. proc. pen. o cale de atac referitoare la motivul nepronunţării asupra unor capete de cerere, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil. Astfel, s-a apreciat că norma este neclară şi imprevizibilă în privinţa cauzelor când instanţa nu se pronunţă asupra unor capete de cerere.
În speţă, instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privitoarea la art. 92 din C. proc. pen., art. 304 (alin l) C. proc. civ., coroborată cu art. 52 din C. proc. pen., art. 342, 345, 346 din C. proc. pen., art. 38 din C. proc. pen., art. 35 din C. pen., a art. 83 coroborat cu art. 92 din C. proc. pen., art. 339, art. 340 din C. proc. pen., exceptia de neconstitutionalitate a art. 102 din C. proc. pen. cu art. 34; art. 3 alin. (5) din C. proc. pen., a art. 34 din Legea avocaţilor coroborat cu art. 255 din C. pen.
Examinând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuentul A. cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 şi art. 453 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele argumente:
Înalta Curte a constatat că excepţia este invocată de revizuentul A. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi şi are în vedere neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale în vigoare, referitoare la art. 452 şi art. 453 din C. proc. pen., fără ca textul criticat să fie declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Înalta Curte a reţinut, însă, că aspectele invocate în susţinerea excepţiei prin care revizuentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de împrejurarea că, în contextul factual al cauzei, nu poate beneficia de o cale de atac atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unor capete de cerere, nu vizează o chestiune de neconstituţionalitate, ci tinde la completarea şi modificarea dispoziţiilor art. 452 şi art. 453 din C. proc. pen.
Prin urmare, criticile aduse de revizuent dispoziţiilor legale a căror neconstituţionalitate a invocat-o nu se circumscriu unei pretinse lipse de claritate şi previzibilitate a acesteia în raport cu conţinutul ei propriu-zis in abstracto.
În egală măsură, raportat la argumentele prezentate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa a considerat că se urmăreşte un rezultat ce nu concordă cu scopul reglementării excepţiei de neconstituţionalitate întrucât prin invocarea dispoziţiilor art. 452 şi art. 453 din C. proc. pen. nu s-a formulat o critică propriu-zisă de neconstituţionalitate.
Modificarea sau completarea normei legale, reprezintă o atribuţie care nu este conferită Curţii Constituţionale, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Împotriva încheierii nr. 639 din 25 septembrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, recurentul A. a formulat recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.
Se constată, aşadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituţionalitate, în sensul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti.
Recurentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 452 şi art. 453 din C. proc. pen. menţionând că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, în acest sens arătând că nu este reglementată în C. proc. pen. o cale de atac pentru cazul în care instanţa nu se pronunţă asupra unor capete de cerere.
În acest context, Înalta Curte constată că nu s-a formulat o veritabilă critică de neconstituţionalitate a textelor de lege, ci pe această cale se doreşte, în realitate, completarea acestor prevederi legale.
Or, scopul invocării excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi acela de a completa dispoziţiile legale, aceste aspecte neputând fi supuse controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios constituţional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 639 din 25 septembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2024.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 639 din 25 septembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2024.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2024.