Finality of appellate execution decisions and prohibition of further appeal against civil liability orders for unauthorized historic monument renovations

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 868/A din data de 13 august 2024 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 600 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată, contestatia la executare formulată de petentul contestator A. împotriva deciziei penale nr. 741/A/21.06.2024 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele:

Prin decizia penală nr. 741/A/21.06.2024 pronunţată de către Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2022, instanţa de control judiciar, a dispus în baza art. 421 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.. admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila şi Unitatea Administrativ Teritorială Tecuci prin primar, împotriva sentinţei penale nr. 131/02.02.2024 a Judecătoriei Brăila, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

A desfiinţat sentinţa apelată şi a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa de fond - Judecătoria Brăila cu privire la acţiunea civilă promovată de Unitatea Administrativ Teritorială Tecuci prin primar.

În baza art. 421 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de partea civilă Ministerul Culturii- Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi cu privire la latura civilă.

A înlăturat dispoziţiile privind respingerea acţiunii civile şi, în rejudecare, în temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen.., a obligat inculpaţii B. şi A. la restabilirea situaţiei anterioare prin aducerea imobilului din Judeţul Galaţi, oraş Tecuci, str. x, la starea iniţială.

La data de 01.11.2022 a fost înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Judecătoriei Brăila, latura civilă disjunsă din dosarul penal nr. x/2020, la rândul său disjuns din dosarul penal nr. x/2018

În dosarul nr. x/2018, înregistrat la data de 20.03.2019 pe rolul Judecătoriei Brăila, prin strămutare de la Judecătoria Tecuci, prin rechizitoriul nr. x/2014 din 02.08.2018 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, au fost trimişi în judecată în stare de libertate inculpaţii: B., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea prevăzută art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată şi C., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că, inculpata B. locuieşte în municipiul Tecuci, este de profesie arhitect şi a îndeplinit funcţia de arhitect şef în cadrul Primăriei municipiului Tecuci.

Inculpatul A. locuieşte în municipiul Tecuci şi a ocupat funcţia de primar al acestui municipiu în perioada 2012-2016.

Inculpatul C. are calitatea de inspector în construcţii în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii, având atribuţii de verificare şi constatare a eventualelor încălcări ale normelor privind executarea lucrărilor de construcţii.

La începutul anului 2013, în calitate de primar al municipiului Tecuci, inculpatul A. a decis o reorganizare a sediului administrativ, în sensul ca o parte din birourile administrative care funcţionează în cadrul primăriei să fie mutate din imobilul în care funcţionează şi în prezent Primăria, situat în Tecuci, str. x, în imobilul învecinat, situat în Tecuci, str. x.

Imobilul în cauză, situat în Tecuci, str. x este în proprietatea Primăriei, iar clădirea figurează pe Lista monumentelor istorice 2010 a Judeţului Galaţi, poziţia 208, având codul GL-II.m-B.03096, fiind datată sfârşit de secol XIX . Această clădire a fost construită în stil neoclasic şi este cunoscută drept D..

Întrucât este clasificat ca "monument istoric" pentru folosinţa imobilului există Fişa Obligaţiilor de Folosinţă a Monumentului Istoric, emisă de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional în care este prezentat istoricul clădirii, este descris stilul arhitectonic şi sunt impuse obligaţiile ce revin proprietarilor, între altele de a obţine avizele prevăzute de lege pentru toate intervenţiile prevăzute de art. 23 din Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

În baza celor decise, inculpatul A. a însărcinat-o pe inculpata B. să facă demersurile necesare pentru demararea proiectului.

La data de 16.04.2013 inculpata B. a întocmit un referat de necesitate în care a arătat că, pentru folosirea imobilului ca sediu administrativ, se impun reparaţii interioare la pereţi, tavane, tâmplărie şi instalaţii, precum şi repararea mobilierului. În referatul întocmit se arată, în ultimul alineat, că "deoarece imobilul este monument, lucrările se vor realiza de către persoane juridice competente care să pună în valoare elementele arhitecturale decorative iniţiale".

Referatul a fost aprobat de primar, inculpatul A., şi s-a procedat la demararea lucrărilor de reabilitare a imobilului.

Deşi, în calitatea pe care o avea, de arhitect şef, inculpata B. cunoştea că pentru efectuarea de lucrări la imobilele declarate monument istoric este necesară obţinerea avizului Direcţiei Judeţene de Cultură din Cadrul Ministerului Culturii şi eliberarea autorizaţiei de construire, aceasta nu a făcut acest lucru şi nu a respectat procedura legală reglementată de Legea 50/1991, respectiv art. 3 lit. b) şi de) art. 23 din Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

Or, lucrările vizate de inculpaţi, respectiv înlocuire tâmplărie, instalaţii de climatizare, instalare pardoseală flotantă, reparaţii coloane, executarea de vitralii fac parte din categoria de lucrări care modifică aspectul monumentului istoric şi pentru care trebuia solicitat aviz de la Ministerul Culturii şi Cultelor.

Deşi cunoştea prevederile legale imperative în materie, pentru demararea lucrărilor, inculpata B. a fost emis numai certificat de urbanism, în baza cererii nr. x din 07.03.2013. În certificatul de urbanism emis, având numărul 34 din 11.03.2013 se menţionează că "imobilul este în listele monumentelor istorice şi/sau ale naturii ori în zona de protecţie a acestora", fiind specificat expres că certificatul de urbanism nu ţine loc de autorizaţie de construcţie. Certificatul a fost însoţit şi de o anexă intitulată "Studiu istoric", în care erau prezentate date despre clădirea monument istoric.

După emiterea certificatului de urbanism, fără a deţine şi autorizaţie de construire, inculpaţii A. şi B. au dispus şi supravegheat efectiv, în perioada martie 2013- martie 2014, efectuarea lucrărilor de renovare care au constat în reparaţii tavane, pereţi şi coloane, înlocuire tâmplării, montare instalaţii climatizare, lucrări de efectuare vitralii, lucrări de instalare pardoseală flotantă.

Pentru executarea lucrărilor au fost încheiate contracte de către inculpatul A., în calitate de reprezentant al Primăriei Tecuci cu S.C. E. S.R.L. care a efectuat lucrări de reparaţii interioare, cu S.C. F. S.R.L. care a efectuat lucrări de tâmplărie, cu S.C. G. S.R.L. care a efectuat lucrări de renovare vitralii, cu S.C. H. S.R.L. care a montat instalaţie de climatizare, cu S.C. I. S.R.L. care a efectuat lucrări de decoraţii şi protecţii solare şi cu S.C. J. S.R.L. care a efectuat lucrări de instalare pardoseală flotantă.

Lucrările au fost executate efectiv de societăţile menţionate şi existenţa acestora a fost constatată atât de Inspectoratul de Stat în Construcţii cât şi cu ocazia cercetării la faţa locului din data de 04.02.2015, fiind consemnate în procesul-verbal aflat la dosar şi în planşele foto aferente.

Lucrările concrete executate au constat efectiv în aplicare de tencuială uscată din ghips carton pe structură metalică la pereţi şi la coloanele de consolidare, montare de tavane din ghips carton pe structură metalică, montarea, în una din încăperi, a unui şemineu ornamental pe structură metalică, au fost aplicate elemente decorative din poliuretan pe pereţi şi tavane, aplicarea de tapet şi vopsea decorativă pe anumite porţiuni, aplicarea de faianţă în cele două încăperi cu destinaţie grup sanitar, a fost schimbată tâmplăria interioară prin executarea şi montarea unui număr de 9 uşi din lemn de stejar, a fost montată pardoseală flotantă cu finisaj gresie porţelanată, a fost montată instalaţie de climatizare.

Deşi la imobil nu existau, au fost executate vitralii pe structură metalică la luminatorul din holul central de către S.C. G. S.R.L., structura metalică fiind realizată de S.C. E. S.R.L.

De asemenea, a fost montată o centrală electrică nouă, lucrare care a dus şi ea la modificarea interiorului imobilului.

Pentru toate aceste lucrări nu a existat autorizaţie de construire, aşa cum era obligatoriu, conform dispoziţiilor Legii 50/1991, care prevăd că pentru efectuarea de lucrări de reparaţii şi înlocuiri la pardoseli, pentru lucrări de finisaje interioare, pentru lucrări de compartimentare interioară, pentru lucrări de tâmplărie interioară, în cazul în care se execută la imobile declarate monument istoric este necesară autorizaţie de construire.

La data de 25.04.2014, cu ocazia efectuării unei verificări privind activitatea UAT Tecuci, Curtea de Conturi a României a constatat că pentru lucrările de construcţii care se execută la imobilul monument istoric din Tecuci str. x nu există autorizaţie de construire şi a sesizat Inspectoratul de Stat în Construcţie pentru a face verificări.

După verificările efectuate de Curtea de Conturi, inculpaţii au demarat în regim de urgenţă procedura de obţinere a autorizaţiei de construire, însă numai pentru lucrările exterioare ce urmau să se efectueze la imobilul în cauză, întrucât lucrările interioare erau deja executate. Astfel, cu această ocazie au fost efectuate expertize, studii şi s-au propus soluţii adecvate pentru efectuarea lucrărilor de renovare, ţinând cont de arhitectura imobilului. Pentru aceste lucrări a fost obţinut avizul de la Ministerul Culturii şi Cultelor şi a fost eliberată autorizaţia de construire nr. x din 29.04.2014.

Prin sentinţa penală nr. 202/13.02.2020 Judecătoria Brăila a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul C. (sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., a anulat în parte constatările de la punctul 2 al capitolului 4 intitulat Constatări din procesul-verbal de control încheiat la data de 13.06.2014 având în vedere omisiunea inserării lipsei autorizaţiei pentru lucrările efectuate la imobilul din cauză şi a disjuns cauza cu privire la inculpaţii B. şi A..

Dosarul format în urma disjungerii cauzei faţă de inculpaţii A. şi B. a fost înregistrat sub numărul x/2020 şi prin sentinţa 1264/31.10.2022 a Judecătoriei Brăila s-a dispus:

"Disjungerea laturii civile a cauzei; Încetarea procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei răspunderii penale pentru fiecare din cei 2 inculpaţi: B. pentru infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea 50/1991 şi A. pentru infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea 50/1991."

Prin decizia penală nr. 390/A/2.02.2020 Curtea de Apel Galaţi a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila şi a stabilit că cheltuielile judiciare către stat rămân în sarcina acestuia.

În dosarul nr. x/2022 a rămas de soluţionat latura civilă a cauzei privind pe inculpaţii B. şi A..

Ulterior, în C. civ. nu mai apar prevederi referitoare la UAT-uri ca şi persoane juridice.

Împotriva sentinţei penale pronunţate 15716/196/2022 au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, Ministerul Culturii- Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi, Unitatea Adminsitrativ Teritorială Tecuci prin primar.

Cauza înregistrată sub nr. x/2022, a vizat latura civilă disjunsă din dosar penal nr. x/2020, care la rândul său a fost disjuns din dosar penal nr. x/2018, cu privire la acuzaţia penală adusă prin rechizitoriul nr. x/2014 din 02.08.2018 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, privind pe inculpaţii: B. cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea prevăzută art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea 50/1991, republicată, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. A. cercetat pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea 50/1991, republicată şi C. cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

Cu privire la situaţia de fapt în raport de care a fost soluţionată latura civilă în dosarul nr. x/2022, Curtea a reţinut că, " în perioada martie 2013- martie 2014, inculpata B. a îndeplinit funcţia de arhitect şef în cadrul Primăriei municipiului Tecuci iar inculpatul A. a ocupat funcţia de primar al acestui municipiu.

La începutul anului 2013, în calitate de primar al municipiului Tecuci inculpatul A. a decis o reorganizare a sediului administrativ, în sensul ca o parte din birourile administrative care funcţionează în cadrul primăriei să fie mutate în imobilul învecinat, situat în Tecuci, str. x.

Imobilul situat în Tecuci, str. x este în proprietatea Primăriei, iar clădirea figurează pe Lista monumentelor istorice 2010 a Judeţului Galaţi, poziţia 208, având codul GL-II.m-B.03096, fiind datată sfârşit de secol XIX. Această clădire a fost construită în stil neoclasic şi este cunoscută drept D.. Pentru folosinţa imobilului există Fişa Obligaţiilor de Folosinţă a Monumentului Istoric, emisă de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional în care este prezentat istoricul clădirii, este descris stilul arhitectonic şi sunt impuse obligaţiile ce revin proprietarilor, între altele de a obţine avizele prevăzute de lege pentru toate intervenţiile prevăzute de art. 23 din Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice .

Pentru asigurarea demersului întreprins de către inculpatul A., la data de 16.04.2013 inculpata B. a întocmit un referat de necesitate în care a arătat că, pentru folosirea imobilului ca sediu administrativ, se impun reparaţii interioare la pereţi, tavane, tâmplărie şi instalaţii, precum şi repararea mobilierului. Referatul a fost aprobat de primar, inculpatul A., iar inculpata B., a indicat la ultimul alineat, împrejurarea că "deoarece imobilul este monument, lucrările se vor realiza de către persoane juridice competente care să pună în valoare elementele arhitecturale decorative iniţiale"."

A mai reţinut instanţa de control judiciar că:

"Lucrările întreprinse de cei doi inculpaţi au vizat, înlocuirea tâmplăriei, instalaţii de climatizare, instalare pardoseală flotantă, reparaţii coloane, executarea de vitralii, care fac parte din categoria de lucrări care modifică aspectul monumentului istoric şi pentru care trebuia solicitat aviz de la Ministerul Culturii şi Cultelor.

În certificatul de urbanism emis în baza cererii nr. x din 07.03.2013 înaintată de Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Tecuci, cu numărul 34 din 11.03.2013, la pagina unu la menţiunea (certificată) "Regim juridic" este indicat faptul că imobilul de mai sus, "este în listele monumentelor istorice şi/sau ale naturii ori în zona de protecţie a acestora", iar la pagina a doua după menţiunea (certificată) "Regimul Tehnic" se stabileşte că "Prezentul certificat de urbanism poate fi utilizat în scopul declarat pentru: Reabilitare interioară imobil (reparaţii şi igienizare)". Cu privire la acest certificat nu s-ar putea invoca o eventuală confuzie referitor la conţinutul acestuia, conţinând date precise, exacte, neinterpretabile, fiind specificat expres la pagina a doua că nu ţine loc de autorizaţie de construcţie.

Inculpaţii cunoaşteau aspectele din cuprinsul certificatului purtând semnăturile acestora la fila a treia. Totodată, s-a consemnat în acest înscris faptul că, sunt necesare avize/acorduri din partea Direcţiei Judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniu.

După emiterea certificatului de urbanism, fără a deţine şi autorizaţie de construire, inculpaţii A. şi B. au dispus şi supravegheat efectiv, în perioada martie 2013- martie 2014, efectuarea lucrărilor de renovare care au constat în reparaţii tavane, pereţi şi coloane, înlocuire tâmplării, montare instalaţii climatizare, lucrări de efectuare vitralii, lucrări de instalare pardoseală flotantă.

Lucrările au fost executate efectiv iar existenţa acestora este constată de Inspectoratul de Stat în Construcţii conform procesului-verbal din data de 13.06.2014 (dosar urmărire penală - care a fost desfiinţat numai în parte prin sentinţa penală nr. 202/2020 a Judecătoriei Brăila pronunţată în dosar penal iniţial cu nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 390/A/02.06.2020 a Cruţii de Apel galaţi) din care rezultă că la imobilul în discuţie U.A.T. a Municipiului Tecuci au fost executate lucrări de intervenţii interioare cu restaurare de componente artistice fără avizul Ministerului Culturii şi Cultelor sau a serviciilor publice deconcentrate ale acestuia.

Pentru toate aceste lucrări nu a existat autorizaţie de construire, aşa cum era obligatoriu, conform dispoziţiilor Legii 50/1991 şi expuse mai sus, care prevăd că pentru efectuarea de lucrări de reparaţii şi înlocuiri la pardoseli, pentru lucrări de finisaje interioare, pentru lucrări de compartimentare interioară, pentru lucrări de tâmplărie interioară, în cazul în care se execută la imobile declarate monument istoric este necesară autorizaţie de construire.

Astfel, inculpaţii au acţionat fără obţinerea autorizaţiei de construire pentru lucrările interioare cu privire la imobilul situat în Tecuci, str. x ce este în proprietatea Primăriei, iar clădirea figurează pe Lista monumentelor istorice 2010 a Judeţului Galaţi, poziţia 208, având codul GL-II.m-B.03096, fiind datată sfârşit de secol XIX . Această clădire a fost construită în stil neoclasic şi este cunoscută drept D.. Pentru folosinţa imobilului există Fişa Obligaţiilor de Folosinţă a Monumentului Istoric, emisă de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional în care este prezentat istoricul clădirii, este descris stilul arhitectonic şi sunt impuse obligaţiile ce revin proprietarilor, între altele de a obţine avizele prevăzute de lege pentru toate intervenţiile prevăzute de art. 23 din Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice."

Curtea a mai precizat că, raportat la natura juridică a instituţiei restabilirii situaţiei anterioare, aceea de măsură de reparaţie/de constrângere, date fiind particularităţile de reglementare mai sus amintite, trecute inclusiv prin filtrul constituţionalităţii, rezultă că restabilirea situaţiei anterioare poate fi dispusă chiar şi în situaţia în care se dispune încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

Săvârşirea faptei ilicite, comiterea acesteia cu forma de vinovăţie cerută de dispoziţiile C. civ. şi legătura de cauzalitate, sun cerinţe cumulative, care rezultă din faptul că fără acţiunea inculpaţilor nu s-ar fi adus atingere imobilului, care este monument istoric, iar pentru operaţiunile întreprinse era necesară obţinerea unei autorizaţii de construire pentru orice lucrare, inculpaţii demarând lucrările de reparare şi consolidare interioare fără obţinerea unui asemenea act, inculpaţii fiind obligaţi să cunoască această necesitate impusă de lege, astfel încât au comis fapta ilicită cu intenţie.

Având în vedere că lucrările interioare s-au făcut cu nerespectarea condiţiilor impuse de lege şi menţinerea lucrărilor de construire efectuate nu este posibilă, singura soluţie justă în prezenta cauză este reprezentată de restabilirea situaţiei anterioare prin aducerea imobilului la starea iniţială, prin desfiinţarea lucrărilor interioare."

În final, a mai reţinut instanţa de control judiciar faptul că:

"Deşi s-ar putea susţine că ar fi imposibilă punerea în executare a dispoziţiilor deciziei penale cu privire la restabilirea situaţiei anterioare, în condiţiile în care inculpaţii nu mai beneficiază de aceleaşi prergative pe care le-au avut la data comiterii faptelor ilicite, pentru a se ocupa de administrarea imobilului, iar hotărârea nu ar fi opozabilă proprietarului acestuia, pe de o parte se constată că UAT Tecuci are calitate de parte civilă în prezenta cauză, iar pe de altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 241 din legea 50/1991, instanţa (şi de control judiciar) poate dispune restabilirea situaţiei anterioare, în cazul executării de lucrări de construcţie fără autorizaţie, prin urmare această dispoziţie este una legală. De asemenea, este şi temeinică, în lipsa unei astfel de dispoziţii persoanele fiind încurajate să construiască fără respectarea dispoziţiilor legale iar prejudiciul cauzat în această modalitate ar rămâne nereparat. Cu privire la posibilitatea de punere în executare a acestor dispoziţii, executarea efectivă ţine de o altă fază de procesului, urmând a se realiza în conformitate cu dispoziţiile care guvernează respectiva fază, eventuale probleme ivite, de drept sau de fapt, urmând să fie rezolvate conform acestor reguli speciale. Faptul că va fi dificilă punerea în executare nu înseamnă că instanţa nu poate dispune o astfel de măsură."

Cu privire la contestaţia la executare formulată, privind executarea dispoziţiilor civile, Curtea a constatat că, potrivit art. 600 C. proc. pen.. raportat la art. 598 din C. proc. pen. "(1) Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: ... c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire Ia hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; (2) în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."

Conform art. 3 lit. b) din Legea nr. 50/1991:

"Construcţiile civile, industriale, agricole, cele pentru susţinerea instalaţiilor şi utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, precum şi a reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor, pentru:

b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la toate categoriile de monumente istorice prevăzute de lege - monumente, ansambluri, situri - inclusiv la anexele acestora, identificate în acelaşi imobil - teren şi/sau construcţii, la construcţii amplasate în zone de protecţie a monumentelor şi în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcţii cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentaţii de urbanism aprobate."

Obligaţiile sunt prevăzute şi de art. 23 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice conform cărora:

"Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului emis de către Ministerul Culturii şi Cultelor sau, după caz, de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.

(2) În sensul prezentei legi, intervenţiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt:

a) toate lucrările de cercetare, conservare, construire, extindere, consolidare, restructurare, amenajări peisagistice şi de punere în valoare, care modifică substanţa sau aspectul monumentelor istorice;

b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;

c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcţii de protecţie, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente istorice;

d) schimbări ale funcţiunii sau destinaţiei monumentelor istorice, inclusiv schimbările temporare;

e) strămutarea monumentelor istorice;

f) amenajări de căi de acces, pietonale şi carosabile, utilităţi anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice.

(3) Autorizaţia de construire, autorizaţia de desfiinţare, precum şi autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevăzute la alin. (2) se eliberează numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu celelalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

(4) Autorizaţiile prevăzute la alin. (3), emise fără avizul instituţiilor abilitate prin lege şi fără respectarea condiţiilor acestora, sunt nule de drept.

(5) Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric face parte integrantă din Cartea tehnică a construcţiei. În situaţia în care aceasta nu există, Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric ţine locul documentaţiei tehnice de utilizare a bunului imobil, în condiţiile legii.

În cauza de faţă, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, faptul că, inculpatul-contestator a realizat lucrări prin eludarea legii, în lipsa avizelor necesare din partea organelor competente, singura soluţie posibilă fiind aceea de restabilire a situaţiei anterioare. Întreaga legislaţie naţională, începând cu legea fundamentală - Constituţia României, C. civ. şi alte legi speciale în materie, acordă o protecţie juridică sporită drepturilor fundamentale (dreptul la proprietate, dreptul la viaţă privată), acestea fiind în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, însă această protecţie priveşte strict drepturile exercitate/dobândite în condiţiile legii şi nu în eludarea acesteia.

Prin urmare, Curtea a reţinut că pe de o parte, contestatorul nu se poate prevala de buna credinţă pentru a obţine un drept, câtă vreme nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii, iar contestatorul cunoştea interdicţia legală privind construirea fără avizele necesare.

Pe de altă parte, aparenta imposibilitate de aducere la îndeplinire a dispozitivului deciziei penale nr. 741/A/21.06.2024 a Curţii de Apel GAlaţi invocată de către contestator, nu poate fi primită, întrucât rezultă cu evidenţă faptul că, trebuie elaborate noi documentaţii pentru restabilirea situaţiei anterioare.

Suplimentar, Curtea a reţinut că, în cauză, nu este incidentă protecţia acordată de art. 8 CEDO, imobilul în discuţie neavând rolul de locuinţă pentru nicio persoană. Pentru ca ingerinţa în exercitarea drepturilor unei persoane să fie compatibilă cu Convenţia, este necesar ca aceasta să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim şi să fie necesară. Curtea Europeană a efectuat o amplă analiză în Cauza Ivanova şi Cherkezov v. Bulgariei, arătând că nu a constatat că punerea în aplicare a deciziei de demolare ar încălca drepturile reclamanţilor în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenţie (protecţia proprietăţii). Deşi demolarea ar însemna o ingerinţă în bunurile sale, decizia are o bază legală clară în temeiul dreptului intern şi este în conformitate cu interesul general în sensul art. 1 din Protocolul 1, urmând să asigure respectarea regulilor de construcţie.

Existând procedura specială reglementată de legislaţia specială în domeniul autorizării construcţiilor, această obligaţie pe care o are contestatorul poate fi demarată, aşa cum s-a arătat mai sus, prin obţinerea documentaţiei caracteristice şi prin implicarea instituţiilor specializate cu privire la revenirea construcţiei la forma iniţială, şi nu cum în mod eronat a apreciat contestatorul prin avocat, prin folosirea materialelor sau a resturilor ce au rezultat din modificarea interiorului imobilului la momentul când s-au executat lucrările.

Mai mult, schimbarea situaţiei imobilului a rezultat în mod vădit din executarea lucrărilor fără obţinerea documentaţiei caracteristice unui astfel de demers, pe care l-a întreprins contestatorul.

Contestatorul a acţionat pe propriul risc, cunoscând că lucrările efectuate nu au şi suport legal, acesta procedând la finalizarea lucrărilor. În consecinţă, în virtutea respectării dispoziţiilor legale care urmăresc conservarea ansamblului urban din care face parte şi imobilul în discuţie, se impune ca petentul să procedeze la respectarea avizelor şi autorizaţiilor emise de către autorităţi, acest lucru putându-se realiza doar prin aplicarea în mod concret a dispoziţiilor Legii nr. 50/1991 şi ale Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

Avizul Ministerul Culturii - Direcţiei Judeţene de Cultură din Cadrul Ministerului Culturii, a fost şi este necesar pentru intrarea în legalitate, ca şi condiţie impusă, pentru a se folosi materialele specificate şi nu cele care au rezultat în urma lucrărilor efectuate (cum în mod greşit a reţinut contestatorul).

Imobilul este monument istoric şi, există o serie de reglementări urbanistice speciale care i se aplică, iar documentaţia necesară pentru obţinerea autorizaţiei de construire este descrisă în amănunt în cuprinsul certificatului de urbanism. În consecinţă, în certificatul de urbanism sunt menţionate imperativul procurării autorizaţiei de construire, precum şi condiţiile în care lucrările trebuie executate, inclusiv necesitatea obţinerii unui aviz de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură.

Deşi contestatorului, i-a încetat calitatea de primar, legea nu condiţionează restabilirea situaţiei anterioare de o anumită calitate, ci trebuie efectuată de către persoana obligată în acest sens şi, suplimentar, această împrejurare nu anulează clasificarea imobilului ca monument istoric, neexistând o cauză exoneratoare în acest sens.

Contestatorul, are obligaţia să readucă imobilul în starea anterioară începerii acestor lucrări interioare, cu avizele şi aprobările prevăzute de Legile mai sus indicate. Punerea în practică a măsurii, este posibilă şi din punct de vedere tehnic, toate dificultăţile şi costurile fiind o consecinţă directă a angajării răspunderii civile a contestatorului.

Împotriva acestei decizii penale, contestatorul A. a formulat contestaţie, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi constatarea împiedicării la executare a dispoziţiilor din latura civilă din cuprinsul deciziei penale nr. 741/A/21.06.2024 a Curţii de Apel Galaţi şi, în subsidiar, lămurirea hotărârii care se execută.

În esenţă, a susţinut că există o imposibilitate obiectivă privind executarea dispoziţiei de aducere a imobilului în starea iniţială, având în vedere că instanţa de executare menţionează necesitatea întocmirii de noi documentaţii, avize şi autorizaţii, precum şi folosirea de materiale specificate, fără a defini acest din urmă termen, iar folosirea de materiale noi nu poate conduce la respectarea obligaţiei de "aducere a imobilului în starea iniţială", fiind vorba de un monument istoric.

Mai mult, instanţa nu indică persoana care va decide cu privire la materialele noi ce urmează a fi montate, astfel încât să fie în concordanţă cu cerinţele unui monument istoric construit în stil neoclasic.

În opinia contestatorului, instanţa nu a lămurit în concret cum anume urmează să se realizeze restabilirea situaţiei anterioare prin aducerea imobilului în starea anterioară.

Examinând admisibilitatea căii de atac formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că obiectul prezentei cauze este contestaţia exercitată de contestatorul A. împotriva unei hotărâri pronunţate în contestaţie la executare, prin care contestatorul a învederat că există o imposibilitate obiectivă privind executarea dispoziţiilor laturii civile cuprinse în decizia penală nr. 741/A/21.06.2024 a Curţii de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2022.

Prin decizia penală atacată, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins contestaţia la executare formulată, apreciind că aparenta imposibilitate de aducere la îndeplinire a dispozitivului deciziei penale nr. 741/A/21.06.2024, invocată de contestator, nu poate fi primită, întrucât rezultă cu evidenţă faptul că, trebuie elaborate noi documentaţii pentru restabilirea situaţiei anterioare.

În acest context, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie, printre altele, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c), competentă să dea o rezolvare contestaţiei la executare fiind în acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Totodată, teza finală a art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că, în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aşadar, instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută, în înţelesul art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., poate fi prima instanţă de judecată, dacă nelămurirea vizează o sentinţă, sau, după caz, instanţa de apel ori de recurs în casaţie, când aspectul ce se urmăreşte a fi clarificat face parte din dispozitivul unei decizii.

Pe de altă parte, reglementând procedura la instanţa de executare, art. 597 din C. proc. pen. stabileşte, în alin. (1) şi (6), că, în materia executării pedepsei, competenţa aparţine fie instanţei de executare (care, potrivit art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., este prima instanţă de judecată), fie instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de executare, pentru ca, în alin. (7), să se menţioneze că doar hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pedepsei pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare.

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi rezultă că hotărârea pronunţată asupra contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. poate fi atacată doar atunci când se solicită lămurirea unei sentinţe date în primă instanţă şi este definitivă în ipoteza în care vizează clarificarea unor dispoziţii dintr-o decizie dată în apel sau recurs în casaţie. În acest sens, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia.

Raportând aceste considerente la contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 741/A/21.06.2024 a Curţii de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2022 nu a fost pronunţată de prima instanţă, ci de instanţa de apel, vizând o nelămurire cu privire la o decizie dată în apel, ca urmare, şi hotărârea pronunţată, conform art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., de instanţa de apel asupra contestaţiei la executare formulată de condamnat are acelaşi regim juridic, fiind, la rândul său, definitivă la data pronunţării.

Mai mult, în referire la hotărârile supuse contestaţiei, Înalta Curte notează că, potrivit art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel", iar conform alin. (7) al aceluiaşi articol, "Contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac (…)".

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.

Faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 868/A din data de 13 august 2024 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2024.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 868/A din data de 13 august 2024 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2024.