Appeal against dismissal of unconstitutionality exception deemed untimely: appeal dismissed as late

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024

Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea F/CP din data de 15 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, printre altele, în baza art. 29 alin. (5) rap. la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 107 alin. (3) C. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 315 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., art. 5491 alin. (1) şi alin. (5) lit. b) C. proc. pen., formulată de petentul A..

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, prima instanţă a constatat că autorul excepţiei invocă neconstituţionalitatea art. 107 alin. (3) C. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 315 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. şi art. 5491 alin. (1) şi alin. (5) lit. b) C. proc. pen., prevederi care reglementează măsura de siguranţă a confiscării speciale şi procedura de luare a acestei măsuri în ipoteza în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală. Or, raportat la obiectul prezentei cauze (plângere împotriva soluţiilor de clasare), judecătorul de cameră preliminară constată că nu există nicio legătură între dispoziţiile legale menţionate şi soluţionarea cauzei, textele criticate neavând incidenţă în această etapă procesuală.

În acest sens, s-a menţionat că sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de confiscare specială se realizează după expirarea termenelor prevăzute de art. 339 alin. (4) sau art. 340 C. proc. pen. ori după pronunţarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanţa de renunţare la urmărire penală, context în care criticarea dispoziţiilor legale care reglementează această procedură anterior sesizării efective a judecătorului de cameră preliminară este prematură. În cadrul procedurii prevăzute de art. 340 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară este învestit exclusiv cu verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiilor de clasare, iar nu şi a altor dispoziţii luate de procuror prin aceeaşi ordonanţă, conform art. 315 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la ridicarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, la restituirea bunurilor ridicate sau a cauţiunii, la sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale, de desfiinţare totală sau parţială a unui înscris sau de luare ori de confirmare, de înlocuire sau de încetare a măsurilor de siguranţă cu caracter medical sau cu privire la cheltuielile judiciare.

Curtea a reţinut că textele invocate vor putea fi criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate după rămânerea definitivă a soluţiilor de clasare dispuse prin ordonanţa nr. 3289/D/P/2022 din 12.12.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală, în dosarul care va avea ca obiect propunerea procurorului de confiscare specială, în natură sau prin echivalent, a pretinsului produs infracţional dobândit de către inculpaţi, iar nu în prezenta cauză, care vizează exclusiv soluţiile de clasare dispuse prin aceeaşi ordonanţă.

Deopotrivă, judecătorul de cameră preliminară a arătat că petentul A. nu a criticat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate soluţia legislativă ce limitează posibilitatea judecătorului de cameră preliminară învestit cu soluţionarea unei plângeri în procedura prevăzută de art. 340 C. proc. pen. de a se pronunţa şi cu privire la sesizarea procurorului privind confiscarea specială, ci exclusiv prevederi legale care n-au aplicabilitate în prezenta cauză şi care vor fi incidente în dosarul care se va constitui ulterior şi care va avea ca obiect propunerea prevăzută de art. 5491 alin. (1) C. proc. pen.

Aşadar, s-a apreciat că textele criticate au incidenţă într-o procedură distinctă de cauza cu care instanţa este învestită, respectiv în procedura de soluţionare de către judecătorul de cameră preliminară a propunerii de confiscare specială, care se desfăşoară ulterior soluţionării plângerilor împotriva soluţiilor de clasare. Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu există nici măcar din punct de vedere formal o legătură între dispoziţiile criticate şi soluţionarea cauzei.

Împotriva dispoziţiei cuprinse în încheierea F/CP din data de 15 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 107 alin. (3) din C. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., art. 315 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen., art. 5491 alin. (1) şi alin. (5) lit. b) din C. proc. pen. la data de 18.12.2024, ora 13:15 a formulat recurs petentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi şi Casaţie la data de 12.07.2024, fiind repartizată aleatoriu C8.

La termenul de judecată din data de 16.10.2024, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie excepţia tardivităţii recursului declarat de petentul A..

Analizând excepţia tardivităţii recursului declarat de petentul A., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Excepţia de neconstituţionalitate constituie un remediu procedural prin care cetăţenii îşi pot apăra drepturile şi libertăţile fundamentale prin intermediul instanţei de control constituţional, invocând neconformitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă cu Constituţia României.

Din interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, rezultă faptul că, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate, controlul de constituţionalitate este unul a posteriori (ulterior) şi implică examinarea prealabilă a unor condiţii de admisibilitate, prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ.

Cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, poate pronunţa fie sesizarea Curţii Constituţionale (când sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992) sau respingerea cererii de sesizare, excepţia fiind inadmisibilă (când aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992). În situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, sesizarea Curţii Constituţionale este obligatorie.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, împotriva soluţiei de respingere poate fi formulat recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare, iar, conform dispoziţiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

În aceeaşi ordine de idei, art. 269 alin. (1) C. proc. pen., prevede că la calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel, iar la alin. (2) se arată că la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.

Din analiza hotărârii atacate, se constată că aceasta a fost pronunţată la data de 15.12.2024, motiv pentru care termenul de 48 de ore, de declarare a recursului s-a împlinit pentru petentul A. la data de 18.12.2024, ora 02:00.

Or, Înalta Curte constată că prezentul recurs a fost formulat de petentul A. la data de 18.12.2024, ora 13:15, cu mult după expirarea celor 48 de ore prevăzute pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Prin urmare, exercitarea căii de atac a recursului după expirarea celor 48 de ore prevăzute de lege atrage în speţă incidenţa dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora, atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Concluzionând, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de petentul A. împotriva dispoziţiei cuprinse în încheierea F/CP din data de 15 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 107 alin. (3) din C. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., art. 315 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen., art. 5491 alin. (1) şi alin. (5) lit. b) din C. proc. pen. este tardiv formulat şi, pe cale de consecinţă, îl va respinge ca atare.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de petentul A. împotriva dispoziţiei cuprinse în încheierea F/CP din data de 15 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 107 alin. (3) din C. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., art. 315 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen., art. 5491 alin. (1) şi alin. (5) lit. b) din C. proc. pen.

Obligă recurentul-petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2024.