Challenge to final decision on cassation admissibility declared inadmissible; costs imposed on appellant
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) dismissed the appellant's challenge as inadmissible, ordering her to pay 200 RON in judicial costs, thereby leaving the lower court’s final decision intact. The dispute concerned an attempt to appeal a prior ICCJ decision that had already rejected a cassation appeal regarding the admissibility of a request for revision in a criminal case involving allegations of falsification, abuse of office, and negligence; the appellant sought re-judgment and convictions against specific defendants but failed because she challenged a judgment that was legally final. The court ruled that under Article 4251(1) of the Code of Criminal Procedure, appeals are only permissible when expressly provided by law, and since Article 431 does not allow for the attack of decisions rendered during the distinct preliminary stage of verifying the admissibility of a cassation appeal, such rulings are definitive and cannot be subject to ordinary or extraordinary appeals, reinforcing the principles of legality and the exclusivity of legal remedies.
Legislator headnote
AI generatedart. 431 C. proc. pen, art. 432 alin. (4) C. proc. pen, art. 4251 alin. (1) C. proc. pen, art. 432 C. proc. pen, art. 4251 din C. proc. pen, art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen; Challenge to final decision on cassation admissibility declared inadmissible; costs imposed on appellant: The dispute concerned an attempt to appeal a prior ICCJ decision that had already rejected a cassation appeal regarding the admissibility of a request for revision in a criminal case involving allegations of falsification, abuse of office, and negligence; the appellant sought re-judgment and convictions against specific defendants but failed because she challenged a judgment that was legally final. The court ruled that under Article 4251(1) of the Code of Criminal Procedure, appeals are only permissible when expressly provided by law, and since Article 431 does not allow for the attack of decisions rendered during the distinct preliminary stage of verifying the admissibility of a cassation appeal, such rulings are definitive and cannot be subject to ordinary or extraordinary appeals, reinforcing the principles of legality and the exclusivity of legal remedies.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as inadmissible because it targeted a final decision not subject to ordinary appeals.
Provision applied to order the appellant to pay judicial costs of 200 RON to the state.
Full text
Şedinţa publică din data de 01 octombrie 2024
Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 379 din 16 mai 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de A. prin reprezentant B. împotriva deciziei penale nr. 366/A din data de 28 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, fiind obligată contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte a constatat că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei exercitate de contestatoarea A. prin reprezentant B. împotriva deciziei penale nr. 366/A din data de 28 martie 2024 prin care, în procedura verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, prevăzută de art. 431 C. proc. pen.., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de B. împotriva deciziei penale nr. 125/A din data de 6 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2023.
Decizia astfel contestată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condiţiile art. 4251 sau art. 432 alin. (4) C. proc. pen.., având în vedere următoarele argumente:
Potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen..:
"calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres".
Dispoziţiile art. 431 C. proc. pen.., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunţate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.
Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (reflectată, exemplificativ, în deciziile nr. 599/2014, nr. 392/A/2016, nr. 313/A/2017, nr. 319/A/2018, nr. 376/A/2019 şi nr. 251/A/2020, toate ale I.C.C.J., secţia penală) a subliniat în mod constant caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.
Dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen.., care prevăd că "sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" nu sunt incidente în etapa verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.
În acelaşi sens, s-a pronunţat şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în M. Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015) reţinându-se explicit aplicabilitatea prevederilor art. 432 C. proc. pen.. numai în cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiei, după admiterea acesteia în principiu.
În consecinţă, indiferent de soluţia dispusă, hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 C. proc. pen.., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare de atac.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie A.. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia Penală, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 01 octombrie 2024, cu citarea contestatorului.
În dezbateri, la termenul de judecată de astăzi, fost ridicată excepţia inadmisibilităţii căii de atac de către reprezentantul Ministerului Public.
Examinând cauza din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Conform dispoziţiilor art. 4251 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În mod concret, potrivit art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".
Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că în cauză contestatoarea A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva deciziei penale nr. 379 din 16 mai 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2024. S-a solicitat admiterea contestaţiei şi, potrivit prevederilor art. 461 C. proc. pen.., rejudecarea cauzei, anularea hotărârii atacate, reluarea cercetării judecătoreşti şi condamnarea numiţilor C., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de 326 C. pen., D. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 C. pen., cât condamnarea lui E. pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută art. 298 C. pen. şi obligarea acestora în solidar la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză.
Petenta a formulat şi o cerere suplimentară, transmisă prin e-mail la data de 10 iunie 2024, prin care a solicitat rejudecarea cauzei, anularea hotărârii atacate, reluarea cercetării judecătoreşti şi condamnarea numiţilor C., D. şi E. şi obligarea acestora în solidar cu Inspectoratul General al Poliţiei Române la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză, solicitând, de asemenea, şi desfiinţarea totală a Procesului Verbal seria x nr. x eliberat la data de 11.07.2021 orele 14105 de către C. în condiţiile descrise în acţiunea penală.
Se constată că prin decizia penală nr. 366/A din data de 28 martie 2024, în procedura verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, prevăzută de art. 431 C. proc. pen.., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de B. împotriva deciziei penale nr. 125/A din data de 6 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2023, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de aceeaşi parte.
Prin urmare, se constată că, în cauză, contestatoarea A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4251alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 379 din 16 mai 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.. va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 379 din 16 mai 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 octombrie 2024.