Negative jurisdictional conflict for social media judicial insult: place of consumption of the threat and precedence of the first seized court under Art. 41 Crim. Proc. Code

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1769 din 07 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Oradea, în baza art. 41 alin. (1) lit. a), art. 50 alin. (3) C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de persoana vătămată A. în dosarul nr. x/2024 şi, în consecinţă, a declinat soluţionarea cauzei în care a fost trimis în judecată inculpatul B. Sorel, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj judiciar, prev. de art. 279 alin. (2) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. în favoarea Judecătoriei Târgu Lăpuş.

Totodată, a constatat conflict negativ de competenţă, iar în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

S-a reţinut că la data de 16.07.2024 a fost înregistrată la Judecătoria Oradea, ca urmare a declinării cauzei de la Judecătoria Târgu Lăpuş, cauza privind pe inculpatul B. Sorel, trimis în judecată prin rechizitoriul din 23.02.2024 emis în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj judiciar, prev. de art. 279 alin. (2) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

De asemenea, s-a mai arătat că în cadrul camerei preliminare, în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Târgu Lăpuş, inculpatul a invocat cereri şi excepţii referitoare la legalitatea şi loialitatea administrării probelor în faza de urmărire penală, precum şi cu privire la neregularitatea actului de sesizare al instanţei, care au fost reiterate, în scris, şi în faţa judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Oradea, întrucât judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Târgu Lăpuş nu s-a pronunţat cu privire la acestea, ci doar cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale.

Persoana vătămată A., prin memoriul depus în data de 16.07.2024 a invocat în faţa judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Oradea excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, apreciind că în mod greşit Judecătoria Târgu Lăpuş a considerat că Judecătoria Oradea ar fi competentă teritorial să judece prezenta cauză raportat la domiciliul inculpatului şi reţinând în mod greşit că infracţiunea s-a consumat în locul în care se afla inculpatul.

Analizând excepţia de necompetenţă teritorială, Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Oradea a reţinut că inculpatul B. Sorel a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de ultraj judiciar, prev. de art. 279 alin. (2) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., faptă constând în aceea că, inculpatul în mod repetat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale în perioada 08.09.2023-01.02.2024 a postat pe pagini ale unor reţele de socializare din conturile create şi administrate de inculpat mesaje, imagini, clipuri video, fotografii cu conţinut injurios şi denigrator precum şi ameninţări directe şi indirecte cu moartea, cu fapte de violenţă sau cu fapte păgubitoare la adresa persoanei vătămate, judecătorul A. din cadrul Judecătoriei Baia Mare şi a familiei sale, în legătură cu exercitarea de către persoana vătămată a atribuţiilor de serviciu, fapta fiind comisă în scop de răzbunare şi intimidare a magistratului, ca urmare a pronunţării sentinţei penale nr. 2430/03.07.2023 a Judecătoriei Baia Mare, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 8 luni în regim de detenţie, care i-au cauzat acesteia o stare de temere accentuată.

Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Oradea a reţinut că infracţiunea de ameninţare în formă continuată la care se raportează infracţiunea de ultraj judiciar pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este o infracţiune de pericol concret, care nu presupune o urmare materială, urmarea concretizându-se într-o stare de pericol pentru valoarea protejată prin norma de incriminare şi, contrar opiniei judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Târgu Lăpuş, a reţinut că infracţiunea de ameninţare se consumă în momentul în care mesajul ameninţător ajunge la victimă.

În speţă, chiar dacă inculpatul a postat mesaje ameninţătoare la adresa persoanei vătămate în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu a acestuia, care se circumscriu infracţiunii de ameninţare prev. de art. 206 C. pen. la care face trimitere textul art. 279 alin. (2) C. pen., infracţiunea nu s-ar fi consumat dacă persoana vătămată nu ar fi recepţionat respectivele mesaje, dar citindu-le, starea de pericol concret s-a produs, iar locul în care s-a consumat infracţiunea este locul în care mesajele au ajuns la victimă, neavând relevanţă locaţia inculpatului la momentul postării mesajelor pe reţelele de socializare (în acelaşi sens s-a pronunţat ÎCCJ prin încheierea nr. 303/27.08.2020).

Aşa cum au reţinut şi organele de cercetare penală, persoana vătămată A. a luat la cunoştinţă despre mesajele ameninţătoare la adresa vieţii şi integrităţii sale şi a familiei sale în timp ce se afla la locul de muncă de la Judecătoria Baia Mare sau la reşedinţa acestuia din aceeaşi localitate, acesta fiind locul unde s-a consumat infracţiunea de ultraj prin ameninţare.

Susţinerile inculpatului potrivit cărora Judecătoria Oradea ar fi competentă să soluţioneze cauza au fost înlăturate pentru considerentele avute în vedere la admiterea excepţiei de necompetenţă teritorială, în concret, pentru faptul că în mod greşit Judecătoria Târgu Lăpuş şi inculpatul apreciază competenţa Judecătoriei Oradea în condiţiile în care se încalcă criteriul preferinţei legale reglementat de art. 41 alin. (1) C. proc. pen.. Acest text de lege determină competenţa teritorială în următoarea ordine: locul unde s-a săvârşit infracţiunea, locul unde a fost prins suspectul sau inculpatul, locuinţa suspectului sau inculpatului la momentul la care a săvârşit fapta sau locuinţa persoanei vătămate. În prezenta cauză judecătorul de cameră preliminară, având în vedere actele de urmărire penală efectuate în cauză reţine că este incident primul caz prev. de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv locul unde s-a săvârşit infracţiunea, care reprezintă locul în care persoana vătămată a accesat postările inculpatului de pe reţelele de socializare.

Chiar şi în ipoteza în care nu s-ar aplica primul criteriu prev. de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. ar trebui analizate în ordine celelalte criterii, locul în care s-a aflat inculpatul la momentul postării mesajelor ameninţătoare fiind al treilea în ordinea de preferinţă legală reglementată de dispoziţiile C. proc. pen.

Având în vedere că în prezenta cauză competenţa teritorială aparţine instanţei de la locul săvârşirii infracţiunii, respectiv Judecătoriei Baia Mare, în privinţa căreia s-a stabilit că toţi judecătorii secţiei penale sunt incompatibili să soluţioneze cauza, fiind desemnată o altă instanţă - Judecătoria Târgu Lăpuş, judecătorul de cameră preliminară a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea, apreciind competentă teritorial Judecătoria Târgu Lăpuş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 18 octombrie 2024, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data de 22 octombrie 2024.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Lăpuş pentru următoarele considerente:

Conflictul de competenţă reprezintă situaţia juridică provocată de hotărârile a două instanţe care îşi declină reciproc judecarea aceleiaşi cauze.

Determinarea competenţei teritoriale a instanţelor de judecată se realizează în funcţie de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârşirii infracţiuni, astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiaşi text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta şi locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Totodată, dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. pen. definesc locul săvârşirii infracţiunii ca fiind locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, iar prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol statuează că, în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să judece.

Prin urmare, prin norma de procedură se instituie competenţa egală a tuturor instanţelor judecătoreşti în circumscripţia cărora s-a desfăşurat activitatea infracţională, fără a avea relevanţă juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanţei sesizate s-a desfăşurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă verbum regens al infracţiunii deduse judecăţii sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia.

În consecinţă, legiuitorul a optat pentru a nu institui un subcriteriu de preferinţă pentru stabilirea competenţei teritoriale, recunoscând, în schimb, competenţa egală a instanţelor, competentă fiind atât instanţa în circumscripţia căreia a fost săvârşită activitatea infracţională cât şi instanţa în circumscripţia căreia s-a produs urmarea imediată a infracţiunii.

Or, ca efect al opţiunii legislative relevate de dispoziţiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanţele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului de lege are ca efect încetarea vocaţiei celorlalte la judecarea cauzei, competenţa recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condiţiile legii.

În cauză, se constată că prin rechizitoriul din 23.02.2024 emis în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş, a fost trimis în judecată inculpatul B. Sorel pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj judiciar, prev. de art. 279 alin. (2) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., la Judecătoria Baia Mare.

Înalta Curte constată că urmărirea penală s-a efectuat în considerarea criteriului locului săvârşirii infracţiunii, conform art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Din perspectiva "locului de desfăşurare a activităţii infracţionale", prin aplicarea criteriului referitor la locul săvârşirii infracţiuni, prevăzut de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., atât Judecătoria Baia Mare (în a cărui rază teritorială s-a desfăşurat o parte a activităţii infracţionale şi s-a produs rezultatul infracţiunii), cât şi Judecătoria Oradea (în a cărui rază teritorială s-a desfăşurat parte a activităţii infracţionale) deţin competenţa de soluţionare a cauzei.

Pe de altă parte, este de observat că Tribunalul Maramureş, secţia penală, în procedura prevăzută de art. 68 alin. (9) din C. proc. pen., constatând incompatibilitatea judecătorilor de la Judecătoria Baia Mare, a desemnat Judecătoria Târgu Lăpuş să soluţioneze cauza. Acest fapt prezintă relevanţă doar din perspectiva analizei primei instanţe sesizate cu rechizitoriu, nu şi din punct de vedere al analizei competenţei teritoriale sau materială, care este specifică procedurii de cameră preliminară.

Dat fiind că în cauză a existat o sesizare succesivă a ambelor instanţe (prin rechizitoriu x Judecătoria Târgu Lăpuş şi prin declinare a competenţă - Judecătoria Oradea), în cauză devin incidente dispoziţiile art. 41 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora, în caz de sesizare succesivă a mai multor instanţe deopotrivă competente, competenţa de judecare a cauzei aparţine celei mai întâi învestite.

Având în vedere că Judecătoria Târgu Lăpuş a fost prima instanţă sesizată cu rechizitoriu, competenţa de soluţionare a cauzei va reveni acestei instanţe.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul B. Sorel în favoarea Judecătoriei Târgu Lăpuş, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul B. Sorel în favoarea Judecătoriei Târgu Lăpuş, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2024.