Sexual offenses against minors: Cassation allowed to correct statutory calculation of resultant imprisonment sentence

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024

Deliberând asupra recursului în casaţie, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 758 din 27.09.2023 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023, în baza art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), c) şi alin. (3)1 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată (persoană vătămată B.) la 7 ani închisoare.

În baza art. 219 alin. (1), alin. (2) lit. a), c) şi alin. (2)1 C. pen. cu aplicaera art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală în formă continuată, la 4 ani închisoare.

În baza art. 221 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată, la 6 luni închisoare.

În baza art. 221 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată, la 6 luni închisoare.

În baza art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), c) şi alin. (3)1 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată (persoană vătămată C.) la 7 ani închisoare.

În baza art. 221 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată, la 6 luni închisoare.

În baza art. 221 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată, la 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite (4 ani şi 4 luni închisoare), inculpatul având de executat în total o pedeapsă de 11 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) (dreptul de a fi tutore sau curator), lit. n) (dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. şi C. şi de a de apropia de acestea la o distanţă mai mică de 200 m) şi lit. o) (dreptul de a se apropia de locuinţa şi şcoala persoanelor vătămate B. şi C. la o distanţă mai mică de 200 m) C. pen., pe o durată de 4 ani, care începe după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), n) şi o) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea pedepsei principale aplicate.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menţinută starea de arest a inculpatului. În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa pronunţată perioada detenţiei de la 25.01.2023 la zi.

A fost admisă acţiunea civilă formulată în cauză de persoanele vătămate B. şi C. - ambele prin reprezentat legal D..

În baza art. 397 C. proc. pen.. şi art. 19 C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul la plata a câte 100.000 RON către fiecare partea civilă, reprezentând daune morale.

Au fost menţinute măsurile asiguratorii instituite în cauză asupra bunurilor inculpatului prin ordonanţa nr. 221/P/2023 din 07.04.2023 a Parchetului de pe lângă Tribunalului Bucureşti.

În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză conform procedurii simplificate prevăzute de art. 375, art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., instanţa de fond a reţinut, în fapt, că în perioada verii anului 2022 şi până la sfârşitul acestuia, în timp ce se afla în imobilul de domiciliu situat în Bucureşti, str. x, profitând de imposibilitatea persoanei vătămate minore B., în vârstă de 11 ani, de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa din cauza vârstei fragede şi prin constrângere, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în repetate rânduri, inculpatul A., în vârstă de 31 ani, a întreţinut cu sus-numita, în prezenţa surorii acesteia, persoana vătămată C., în vârstă de 9 ani, ce se afla în aceeaşi încăpere, mai multe acte sexuale anale, inculpatul introducându-şi organul sexual în anusul minorei B., unele dintre aceste acte sexuale fiind comise în timp ce persoana vătămată se afla în grija şi supravegherea inculpatului.

De asemenea, în perioada verii anului 2022 şi până la sfârşitul acestuia, în repetate rânduri, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în timp ce se afla în imobilul de domiciliu, situat în Bucureşti, str. x, şi în imobilul de domiciliu al persoanei vătămate minore B., în vârstă de 11 ani, inculpatul A., în vârstă de 31 ani, a atins-o pe aceasta cu mâna în zona sânilor, a anusului şi a vulvei, profitând de imposibilitatea copilului de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa din cauza vârstei fragede, unele dintre aceste acte de natură sexuală fiind comise în timp ce persoana vătămată se afla în grija şi supravegherea inculpatului.

În perioada verii anului 2022 şi până la sfârşitul acestuia, în repetate rânduri, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în timp ce se afla în imobilul de domiciliu, situat în Bucureşti, str. x, şi în imobilul de domiciliu al persoanelor vătămate B. în vârstă de 11 ani, şi C., în vârstă de 9 ani, inculpatul A., în vârstă de 31 ani, a pus la dispoziţia celor două minore mai multe videoclipuri cu caracter pornografic, determinându-le pe acestea să le vizioneze pe telefonul său mobil.

În perioada anului 2022 şi până în prima jumătate a lunii ianuarie a anului 2023, în timp ce se afla în imobilul de domiciliu situat în Bucureşti, str. x, profitând de imposibilitatea minorei C., în vârstă de 9 ani, de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa din cauza vârstei fragede şi prin constrângere, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în repetate rânduri, inculpatul A., în vârstă de 31 ani, a întreţinut cu aceasta mai multe acte sexuale anale şi orale, inculpatul introducându-şi organul sexual în cavitatea bucală şi în anusul persoanei vătămate şi acţionând cu gura asupra organului genital al minorei, unele dintre aceste acte sexuale orale şi anale fiind comise în timp ce persoana vătămată C. se afla în grija şi supravegherea inculpatului, precum şi în prezenţa surorii acesteia, B., în vârstă de 11 ani, care se afla în aceeaşi încăpere cu sus-numiţii.

În drept, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpatului A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), c), alin. (3)1 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., agresiune sexuală în formă continuată, prev. de art. 219 alin. (1), alin. (2) lit. a), c), alin. (2)1 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., corupere sexuală a minorilor în formă continuată, prev. de art. 221 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., corupere sexuală a minorilor în formă continuată, prev. de art. 221 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (împotriva persoanei vătămate minore B., în vârstă de 11 ani), respectiv de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), c), alin. (3)1 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., corupere sexuală a minorilor în formă continuată, prev. de art. 221 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., corupere sexuală a minorilor în formă continuată, prev. de art. 221 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (împotriva persoanei vătămate minore C., în vârstă de 9 ani).

Instanţa de fond a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpatul A. în cursul anului 2022.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C. pen., pericolul social concret al faptelor săvârşite, determinat atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, precum şi incidenţa art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., respectiv reducerea limitelor pedepsei cu o treime în cazul pedepsei închisorii sau cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii.

Instanţa de fond a reţinut că faptele au fost săvârşite de către inculpat în timp ce se afla în imobilul de domiciliu situat în Bucureşti, str. x, prin constrângere şi profitând de imposibilitatea minorelor B., în vârstă de 11 ani şi C., în vârstă de 9 ani, de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa din cauza vârstei fragede. Infracţiunile au avut ca efect o puternică reacţie emoţionată a victimelor determinată de încălcarea libertăţii acestora cu privire la actele de natură sexuală.

S-a arătat că, spre deosebire de cazul altor infracţiuni, victimele infracţiunilor de viol (precum cele din cauza de faţă) pot rămâne cu o traumă considerabilă greu de vindecat, fiindu-le afectată pe viitor viaţa personală, mai ales că în cazuri similare victimele pot fi inclusiv minori cu vârste fragede; urmările comiterii unor infracţiuni precum cele împotriva vieţii sexuale, sunt relevante nu doar din punct de vedere material, ci mai ales moral, deoarece sunt greu reparabile şi au efecte pe o durată foarte mare de timp pentru potenţiala victimă.

S-a precizat că astfel de infracţiuni au un puternic impact asupra populaţiei, fie direct, fie indirect, prin mijloace media, cu atât mai mult cu cât au tendinţă de repetabilitate.

În ceea ce priveşte circumstanţele personale, instanţa de fond a constatat că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală. În cursul urmăririi penale nu a recunoscut faptele, iar în cursul judecăţii a avut o atitudine sinceră, cooperantă, recunoscând săvârşirea faptelor.

În raport cu toate aceste aspecte, având în vedere gravitatea infracţiunilor săvârşite şi periculozitatea inculpatului, instanţa de fond a apreciat că pedepsele orientate spre mediu sunt suficiente pentru reeducarea acestuia.

Ca modalitate de executare, prima instanţă a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea acesteia în regim de deţinere. În situaţia dată, s-a apreciat că fără o ripostă fermă la atitudinea conflictuală a inculpatului cu legea penală, s-ar putea crea un climat favorabil pentru săvârşirea unor alte infracţiuni şi, astfel, nu s-ar atinge scopul pedepsei.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa de fond s-a raportat la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Hirst c. Marii Britanii, respectiv Sabou şi Pârcălab c. României), în sensul că exerciţiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate. Astfel, s-a reţinut că natura faptei săvârşite relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, de a fi tutore sau curator, de a comunica cu persoanele vătămate şi de a se apropia de acestea, de locuinţa şi de scoala persoanelor vătămate.

Prin urmare, instanţa de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), n) şi o) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea pedepsei principale aplicate şi, totodată, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) (dreptul de a fi tutore sau curator), lit. n) (dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. şi C. şi de a de apropia de acestea la o distanta mai mică de 200 m) şi lit. o) (dreptul de a se apropia de locuinţa şi şcoala persoanelor vătămate B. şi C. la o distanta mai mică de 200 m) C. pen., pe o durată de 4 ani, care începe după executarea pedepsei închisorii.

Împotriva sentinţei penale nr. 758 din 27.09.2023 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023, au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, inculpatul A. şi părţile civile B. şi C. - ambele prin reprezentant legal D..

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a criticat sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, apreciind că, în mod greşit, instanţa de fond a omis să pronunţe pedepse complementare şi accesorii pe lângă pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului pentru cele două infracţiuni de viol şi agresiune sexuală, întrucât aplicarea acestora era necesară, precum şi aplicarea dispoziţiilor art. 45 C. pen., ulterior contopirii pedepselor principale, cu privire la modalitatea de stabilire a pedepsei complementare şi a pedepsei accesorii aferentă concursului de infracţiuni.

Totodată, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a arătat că, în ceea ce priveşte pedepsele principale aplicate, acestea sunt insuficiente raportat la gravitatea faptelor comise de inculpat, având în vedere elementele concret agravante, şi anume: vârsta fragedă a persoanelor vătămate, 9 ani, respectiv 11 ani, sensibil sub limita de vârstă stipulată de normele de incriminare, împrejurarea că faptele au fost săvârşite în formă continuată, fiind vorba despre multiple acte materiale, precum şi faptul că infracţiunile au avut loc pe durata mai multor luni, aspect semnificativ raportat la impactul pe care l-a avut această perioadă în dezvoltarea celor două persoane vătămate minore, astfel cum rezultă şi din evaluările psihologice ale acestora.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare aplicate, s-a apreciat cuantumul acestora ca fiind insuficient raportat la gravitatea faptelor comise de inculpat, fiind necesară stabilirea duratei pedepselor complementare la maximul prevăzut de lege, de 5 ani.

Apelantele părţi civile B. şi C., prin reprezentant legal D., printre altele, au criticat sentinţa primei instanţe pentru netemeinicie, apreciind că pedepsele aplicate inculpatului sunt prea blânde în raport cu faptele comise, având în vedere circumstanţele în care au fost săvârşite faptele, vârsta fragedă a celor două părţi civile minore, de 9 ani, respectiv 11 ani, forma continuată a infracţiunilor, cu o multitudine de acte materiale, natura actelor sexuale care au fost săvârşite şi, nu în ultimul rând, împrejurarea că faptele au fost săvârşite în prezenţa celeilalte minore, în ambele cazuri.

Apelantul inculpat A. a criticat sentinţa instanţei de fond pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepselor, apreciind că pedepsele stabilite sunt prea mari în raport de faptul că a recunoscut infracţiunile reţinute în sarcina sa şi le regretă.

Analizând apelurile declarate în cauză în raport cu criticile formulate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen.., Curtea de Apel Bucureşti a constatat următoarele:

Efectuând o analiză proprie a materialului probator administrat în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 420 alin. (8) C. proc. pen.. şi ale art. 103 C. proc. pen.., Curtea de Apel Bucureşti a constatat că instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt, precum şi încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului.

Apelantul inculpat A. nu a contestat acuzaţiile aduse şi nu a formulat critici cu privire la încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina sa, situaţia de fapt şi explicaţii detaliate vizând încadrarea juridică a faptelor fiind redate în cuprinsul sentinţei atacate, astfel încât s-a apreciat că nu se impune reluarea acestora şi de către instanţa de apel.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate în cauză, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că apelurile formulate de către Ministerul Public şi de părţile civile B. şi C. (ambele prin reprezentant legal D.) în ceea ce priveşte latura penală a cauzei sunt fondate, criticile apelantului inculpat fiind nefondate prin raportare la circumstanţele reale ale cauzei.

S-a reţinut că, potrivit art. 74 C. pen., la stabilirea cuantumului pedepsei se ţine cont de criteriile de individualizare constând în: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Totodată, au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. care prevăd că în cazul în care inculpatul recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, instanţa, la stabilirea pedepsei, ţine cont de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, limita maximă în raport de dispoziţiile art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. b) şi c) şi alin. (3)1 C. pen. devenind 10 ani închisoare, cea în raport de art. 219 alin. (1), alin. (2) lit. a), c) şi alin. (2)1 C. pen. devenind de 8 ani închisoare, iar cea în raport de prevederile art. 221 alin. (3) C. pen., repectiv art. 221 alin. (4) C. pen. devenind de 2 ani închisoare şi, respectiv 1 an şi 4 luni închisoare.

Prima instanţă a optat pentru aplicarea unor pedepse orientate spre mediu, respectiv spre limita minimă (în cazul coruperii sexuale a minorilor), însă Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că pedepsele principale nu au fost individualizate în mod just de către instanţa de fond, faţă de gravitatea extrem de ridicată a faptelor comise de inculpat.

Astfel, în cauză, s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a adoptat un comportament ilicit ce a constat în acte sexuale repetate anale şi orale comise asupra unor persoane minore, vulnerabile, timp de aproximativ 6 luni (începând cu vara anului 2022 până la finalul anului), unele dintre aceste acte sexuale fiind comise în timp ce persoanele vătămate se aflau în grija şi supravegherea inculpatului. Aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, inclusiv din declaraţiile persoanelor vătămate, inculpatul A., în vârstă de 31 de ani, era un apropiat al familiei, iar persoanele vătămate şi fraţii lor obişnuiau să petreacă timp împreună cu inculpatul, fie la domiciliul acestora, fie la domiciliul inculpatului, fie să iasă în parc să se joace. Începând cu vara anului 2022 până la finalul anului, inculpatul a întreţinut cu victima B. şi cu sora sa mai mică, C., în repetate rânduri, mai multe acte sexuale anale şi orale şi le-a determinat, în repetate rânduri, să vizioneze pe telefonul mobil mai multe videoclipuri cu conţinut pornogragfic.

Inculpatul a comis acte de penetrare asupra persoanelor vătămate minore începând cu vara anului 2022, când persoana vătămată B. avea vârsta de 11 ani, respectiv când persoana vătămată C. avea vârsta de 9 ani, gravitatea faptelor rezultând mai ales din urmările produse de acţiunile inculpatului de a fi întreţinut relaţii sexuale cu minore lăsate în unele ocazii în grija şi supravegherea sa, abuzul fiind comis asupra "copilului" în sensul dispoziţiilor art. 3 lit. a) din Convenţia pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi abuzurilor sexuale, şi afectând dezvoltarea psihosocială a minorelor.

Astfel, una dintre cele mai grave forme de abuz asupra copiilor a fost promovată de către inculpat ca fiind o normalitate, în contextul în care acesta este o persoană matură şi conştientizează pe deplin însemnătatea şi urmările pe care le poate avea un act sexual, indiferent în ce ar consta acesta în concret; toate aceste împrejurări conturează potenţialul criminogen ridicat al inculpatului.

În ceea ce priveşte infracţiunea de corupere sexuală a minorelor, prev. de art. 221 alin. (3) C. pen. în formă continuată, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că şi aceasta are un caracter de o gravitate extremă, întrucât nu este vorba despre un simplu act sexual de orice natură comis în prezenţa minorelor, ci fiecare dintre cele două minore a fost silită să fie martoră la violarea surorii sale, în mod repetat, ştiind că urmează ca aceleaşi acte să fie comise împotriva lor, de către acelaşi făptuitor, situaţie raportat la care faptele inculpatului prezintă o gravitate deosebită, iar pedeapsa orientată spre minim este în mod evident insuficientă.

Mai mult, şi în ceea ce priveşte infracţiunea de corupere sexuală a minorilor în formă continuată, prev. de art. 221 alin. (4) C. pen., gravitatea este una deosebită, ţinând cont de faptul că inculpatul nu s-a limitat la o expunere a minorelor la spectacole pornografice, ci minorele au fost determinate să urmărească materiale pornografice în condiţiile în care acestea au fost violate, şi, în cazul minorei B. agresate sexual, în mod repetat, materialele pornografice urmărite precedând alte violuri exercitate împotriva minorelor şi astfel faptele inculpatului au avut un deosebit impact asupra dezvoltării minorelor, constituind în concret o condiţionare a acestora să se supună abuzurilor exercitate împotriva acestora de către inculpat. Comportamentul inculpatului, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, este, aşadar, unul deviant de o periculozitate deosebită, corespunzând profilului de prădător sexual, ignorând orice normă elementară de moralitate.

Pentru toate aceste motive, instanţa de apel a apreciat că faptele inculpatului prezintă un caracter deosebit de grav, aşa încât se impune majorarea pedepselor aplicate de către prima instanţă, egale cu limita maximă sau orientate spre maxim (10 ani închisoare pentru fiecare dintre infracţiunile de viol în formă continuată, 6 ani pentru infracţiunea de agresiune sexuală în formă continuată, 2 ani închisoare pentru fiecare dintre infracţiunile de corupere sexuală a minorilor prev. de art. 221 alin. (3) C. pen., respectiv 1 an şi 4 luni închisoare pentru fiecare dintre infracţiunile de corupere sexuală a minorilor prev. de art. 221 alin. (4) C. pen.), chiar în contextul lipsei antecedentelor penale ale inculpatului, întrucât aceste pedepse sunt necesare pentru a atinge scopul pedepsei instituit de art. 3 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, respectiv prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, în vederea reintegrării în societate.

Deşi pedeapsa rezultantă are un cuantum final ce ar putea părea aspru, Curtea de Apel Bucureşti a amintit caracterul repetat al conduitei ilicite, consecinţele deosebite ale infracţiunilor comise, individualizarea judiciară a cuantumului pedepselor componente şi aplicate pentru fiecare infracţiune în parte fiind argumentată de instanţa de apel. Totodată, individualizarea judiciară a pedepsei asigură respectarea garanţiilor procesuale conferite de dispoziţiile legale procesuale penale şi cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a căror finalitate (prin tragerea la răspundere penală în condiţiile stabilirii vinovăţiei inculpatului) corespunde caracterului disuasiv al pedepsei, dar şi scopului preventiv educativ al acesteia. Astfel, în acest mod se realizează nu doar reeducarea inculpatului, dar se consolidează şi percepţia cetăţenilor că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiţie sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate şi să dea o ripostă fermă celor care adoptă o conduită ilicită de o asemenea gravitate, ce include - aşa cum s-a reţinut deja - nu doar lezarea relaţiilor sociale vizând libertatea şi integritatea sexuală, ci şi abuzuri asupra inocenţei unor copii.

Faţă de gravitatea deosebită a faptelor, Curtea de Apel Bucureşti a mai constatat că, în mod corect, prima instanţă i-a aplicat inculpatului, în completarea represiunii rezultate din pedeapsa principală, şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) (dreptul de a fi tutore sau curator), lit. n) (dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. şi C. şi de a de apropia de acestea la o distanta mai mică de 200 m) şi lit. o) (dreptul de a se apropia de locuinţa şi şcoala persoanelor vătămate B. şi C. la o distanţă mai mică de 200 m) C. pen., însă această pedeapsă complementară se impunea a fi aplicată mai întâi pe lângă fiecare dintre pedepsele principale stabilite pentru infracţiunile de viol, dar şi pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea de agresiune sexuală în formă continuată, respectiv se impunea aplicarea pe durata maximă de 5 ani, faţă de gravitatea extremă a faptelor de care se face vinovat inculpatul.

Faţă de considerentele expuse, prin decizia penală nr. 215/A din 16.02.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi părţile civile B. şi C. (ambele prin reprezentant legal D.) împotriva sentinţei penale nr. 758 din data de 27.09.2023, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi, rejudecând:

În baza art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), c) şi alin. (3)1 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată la pedeapsa de 10 ani închisoare (persoană vătămată B.). În baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) (dreptul de a fi tutore sau curator), lit. n) (dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi de a de apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 200 m) şi lit. o) (dreptul de a se apropia de locuinţa şi şcoala persoanei vătămate B. la o distanţă mai mică de 200 m) C. pen., pe o durată de 5 ani, care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul aceloraşi drepturi prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), n) şi o) C. pen., astfel cum au fost individualizate, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

În baza art. 219 alin. (1), alin. (2) lit. a), c) şi alin. (2)1 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală în formă continuată la pedeapsa de 6 ani închisoare (persoană vătămată B.). În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) (dreptul de a fi tutore sau curator), lit. n) (dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi de a de apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 200 m) şi lit. o) (dreptul de a se apropia de locuinţa şi şcoala persoanei vătămate B. la o distanţă mai mică de 200 m) C. pen., pe o durată de 5 ani, care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul aceloraşi drepturi prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), n) şi o) C. pen., astfel cum au fost individualizate, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

În baza art. 221 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată la pedeapsa de 2 ani închisoare (persoană vătămată B.).

În baza art. 221 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare (persoană vătămată B.).

În baza art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), c) C. pen. şi alin. (31) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată la pedeapsa de 10 ani închisoare (persoană vătămată C.). În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) (dreptul de a fi tutore sau curator), lit. n) (dreptul de a comunica cu persoana vătămată C. şi de a de apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 200 m) şi lit. o) (dreptul de a se apropia de locuinţa şi şcoala persoanei vătămate C. la o distanţă mai mică de 200 m) C. pen., pe o durată de 5 ani, care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul aceloraşi drepturi prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), n) şi o) C. pen., astfel cum au fost individualizate, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

În baza art. 221 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată la pedeapsa de 2 ani închisoare (persoană vătămată C.).

În baza art. 221 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare (persoană vătămată C.).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite (7 ani, 6 luni şi 20 de zile închisoare), inculpatul având de executat în total o pedeapsă de 17 ani, 6 luni şi 20 de zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 67 C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) (dreptul de a fi tutore sau curator), lit. n) (dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. şi C. şi de a de apropia de acestea la o distanţă mai mică de 200 m) şi lit. o) (dreptul de a se apropia de locuinţa şi şcoala persoanelor vătămate B. şi C. la o distanţă mai mică de 200 m) C. pen., pe o durată de 5 ani, care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul aceloraşi drepturi prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), n) şi o) C. pen., astfel cum au fost individualizate, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 758 din data de 27.09.2023, pronunţată de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 422 C. proc. pen.. raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada prevenţiei de la data de 25.01.2023 la zi.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la 28 februarie 2024 .

Prin motivele formulate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., în esenţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a susţinut că instanţa de apel a stabilit o pedeapsă rezultantă cu încălcarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., întrucât, după ce a aplicat pedeapsa cea mai grea, a adăugat un spor de o treime din restul pedepselor, calculat în mod eronat.

Astfel, instanţa de apel, în baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite (7 ani, 6 luni şi 20 de zile închisoare), inculpatul având de executat în total o pedeapsă de 17 ani, 6 luni şi 20 de zile închisoare.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a arătat că pedepsele rămase după aplicarea celei mai grele pedepse, de 10 ani închisoare, sunt următoarele: 6 ani, 2 ani, 1 an şi 6 luni, 10 ani, 2 ani şi 1 an şi 6 luni, iar fracţia de o treime este de 7 ani şi 8 luni închisoare, iar nu de 7 ani, 6 luni şi 20 zile, cum în mod eronat a calculat instanţa de apel.

În consecinţă, instanţa de apel a stabilit pedeapsa rezultantă în alte limite decât cele reglementate de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., aceasta trebuind să fie de 17 ani şi 8 luni închisoare, iar nu de 17 ani, 6 luni şi 20 de zile.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 pct. 2 C. proc. pen.., s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea, în parte, a deciziei penale atacate, privind pe inculpatul A. şi aplicarea unei pedepse rezultante legale de 17 ani şi 8 luni închisoare.

Prin încheierea din camera de consiliu din 28 mai 2024, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen.., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casaţie, constatându-se îndeplinite condiţiile de formă prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.

Instanţa a constatat că decizia nr. 215/A din 16 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală (dosarul nr. x/2023) a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, neregăsindu-se printre hotărârile sau soluţiile enumerate de art. 434 alin. (2) C. proc. pen.. Deopotrivă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. şi îndeplineşte condiţiile prevăzute art. 436 alin. (1) şi alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele procurorului care a exercitat calea de atac, organul judiciar din care face parte, hotărârea care se atacă şi este semnată de procurorul care a exercitat recursul în casaţie. În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Instanţa a reţinut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Dispoziţiile art. 438 pct. 12 C. proc. pen.. sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută şi menţinută prin hotărârea atacată, precum şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond sau de apel.

În esenţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a susţinut că instanţa de apel a stabilit o pedeapsă rezultantă cu încălcarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., întrucât, după ce a aplicat pedeapsa cea mai grea, a adăugat un spor de o treime din restul pedepselor, iar acest spor a fost greşit calculat.

Relativ la cele ce precedă, instanţa a constatat că, din punct de vedere strict formal, critica de nelegalitate formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu privire la modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante prin raportare la dispoziţiile art. 39 C. pen. poate fi examinată prin prisma dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Examinând cauza în temeiul art. 442-444 C. proc. pen.. şi prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie este fondat.

Conform dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Invocând cazul de casare indicat anterior, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a susţinut că instanţa de apel a stabilit o pedeapsă rezultantă cu încălcarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., întrucât, după ce a aplicat pedeapsa cea mai grea, a adăugat un spor de o treime din restul pedepselor, calculat în mod eronat, pedeapsa rezultantă trebuind să fie de 17 ani şi 8 luni închisoare, iar nu de 17 ani, 6 luni şi 20 de zile închisoare.

Înalta Curte reţine că, în speţă, prin sentinţa penală nr. 758 din 27.09.2023 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023, printre altele, în baza art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), c) şi alin. (3)1 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată (persoană vătămată B.) la 7 ani închisoare.

În baza art. 219 alin. (1), alin. (2) lit. a), c) şi alin. (2)1 C. pen. cu aplicaera art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală în formă continuată, la 4 ani închisoare.

În baza art. 221 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată, la 6 luni închisoare.

În baza art. 221 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată, la 6 luni închisoare.

În baza art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), c) şi alin. (3)1 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată (persoană vătămată C.) la 7 ani închisoare.

În baza art. 221 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată, la 6 luni închisoare.

În baza art. 221 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată, la 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite (4 ani şi 4 luni închisoare), inculpatul având de executat în total o pedeapsă de 11 ani şi 4 luni închisoare.

Ulterior, prin decizia penală nr. 215/A din 16.02.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi părţile civile B. şi C. (ambele prin reprezentant legal D.) împotriva sentinţei penale nr. 758 din data de 27.09.2023, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi, rejudecând, printre altele:

În baza art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), c) şi alin. (3)1 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată la pedeapsa de 10 ani închisoare (persoană vătămată B.).

În baza art. 219 alin. (1), alin. (2) lit. a), c) şi alin. (2)1 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală în formă continuată la pedeapsa de 6 ani închisoare (persoană vătămată B.).

În baza art. 221 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată la pedeapsa de 2 ani închisoare (persoană vătămată B.).

În baza art. 221 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare (persoană vătămată B.).

În baza art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), c) C. pen. şi alin. (31) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată la pedeapsa de 10 ani închisoare (persoană vătămată C.).

În baza art. 221 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată la pedeapsa de 2 ani închisoare (persoană vătămată C.).

În baza art. 221 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare (persoană vătămată C.).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite (7 ani 6 luni şi 20 de zile închisoare), inculpatul având de executat în total o pedeapsă de 17 ani, 6 luni şi 20 de zile închisoare.

După cum se poate observa, instanţa de apel a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite în cauză, respectiv 6 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 10 ani închisoare, 2 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare, stabilind, în mod greşit, o pedeapsă de 17 ani, 6 luni şi 20 de zile închisoare.

Conform dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează: (...) b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Sporul prevăzut de dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. este obligatoriu şi trebuia adăugat pedepsei care s-a stabilit că este cea mai grea. Fiind vorba de două pedepse de câte 10 ani închisoare, una de 6 ani închisoare, două pedepse de câte 2 ani închisoare şi alte două pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare, una dintre pedepsele de 10 ani închisoare reprezintă pedeapsa cea mai grea, iar sporul de o treime din celelalte (6 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 10 ani închisoare, 2 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare) este de 7 ani şi 8 luni închisoare, astfel încât pedeapsa rezultantă este de 17 ani şi 8 luni închisoare.

Nelegalitatea hotărârii, cu privire la aplicarea pedepsei rezultante în alte limite decât cele prevăzute de lege, poate fi înlăturată prin rejudecarea dosarului de către instanţa supremă deoarece nu implică nicio chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei sau la modul de executare a acesteia, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.. şi nu cele ale art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.

Restabilirea legalităţii în cauza de faţă presupune strict calculul sporului obligatoriu de o treime raportat la pedepsele aplicate de către instanţa de apel. Recursul în casaţie nu presupune, aşadar, o reindividualizare a sancţiunilor, ci o restabilire a pedepsei rezultante în raport de un criteriu legal.

În consecinţă, restabilirea legalităţii este de competenţa instanţei care soluţionează calea extraordinară de atac a recursului în casaţie şi nu se impune restituirea cauzei Curţii de Apel Bucureşti.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 215/A din 16 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023 (nr. 3429/2023), va casa, în parte, decizia atacată numai cu privire la cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului A. şi, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va aplica inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de 7 ani şi 8 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (6 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 10 ani închisoare, 2 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare), inculpatul având de executat în total o pedeapsă de 17 ani şi 8 luni închisoare.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Se va dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza sentinţei penale nr. 758 din 27.09.2023 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia penală, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 215/A din 16 februarie 2024 a Curţii de Apel de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023 şi vor fi emise noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 215/A din 16 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023 (nr. 3429/2023).

Casează, în parte, decizia atacată numai cu privire la cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului A. şi, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 7 ani şi 8 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (6 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 10 ani închisoare, 2 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare), inculpatul având de executat în total o pedeapsă de 17 ani şi 8 luni închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza sentinţei penale nr. 758 din 27.09.2023 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia penală, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 215/A din 16 februarie 2024 a Curţii de Apel de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023 şi dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2024.