Revision of foreign conviction recognition ruling dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 91 din 14 august 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen.. a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 24 C. civ. pronunţată la data de 03 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 24 C. civ./03.11.2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2022 a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti privind cererea de recunoaştere şi executare a hotărârilor judecătoreşti formulată de autorităţile judiciare din Spania

În baza art. 165-166 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, s-a dispus recunoaşterea hotărârii nr. 001002 din data de 02 decembrie 2020 pronunţată de Judecătoria de Supraveghere penitenciară nr. 1 din Las Palmas de Gran Canaria -Spania, definitivă prin hotărârea nr. 1/2022 din data de 11 ianuarie 2022 a Tribunalului Audiencia Provincial din Las Palmas de Gran Canaria-Spania, privind condamnarea cetăţeanului român A. la pedeapsa de 6570 zile închisoare (18 ani) pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de persoane, prev. de art. 177, 1b şi 3 din C. pen. din Spania, două infracţiuni de proxenetism, prev. de art. 187 alin. (1) din C. pen. din Spania şi două infracţiuni de abuz constant, prev. de art. 173,2 din C. pen. din Spania, cu circumstanţe agravante de discriminare pe bază de gen şi rudenie, persoane vătămate B. şi C., având corespondent în legislaţia penală română în infracţiunile de trafic de persoane, prev. art. 210 alin. (1) C. pen. român (2 infracţiuni); proxenetism, prev. de art. 213 alin. (1) şi (2) C. pen. român, (2 infracţiuni) şi violenţa în familie, art. 199 raportat la art. 193 alin. (1) C. pen. (două infracţiuni), cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. român.

S-a luat act că persoana condamnată a fost de acord să execute pedeapsa în România.

În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 6570 zile închisoare, conform C. proc. pen. român.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 6570 zile închisoare aplicată cetăţeanului român A., conform C. proc. pen. român, pentru infracţiunile de trafic de persoane prev. art. 210 alin. (1) C. pen. român (2 infracţiuni); proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) şi (2) C. pen. român (2 infracţiuni) şi violenţa în familie, art. 199 raportat la art. 193 alin. (1) C. pen., (două infracţiuni), cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. român, la rămânerea definitivă a sentinţei.

S-a dedus din pedeapsa de 6570 zile închisoare, aplicată cetăţeanului român A., perioada arestului preventiv şi durata executată, începând cu data de 07 februarie 2019 la zi.

S-a dispus comunicarea sentinţei definitive şi a unui exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii autorităţii competente a statului emitent, respectiv autorităţilor judiciare din Spania, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul I.G.P.R., precum şi, în copie, Direcţiei de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei din România.

S-a dispus comunicarea de către Direcţia de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei din România către statul solicitant a dispoziţiilor din legislaţia internă privind eliberarea anticipată sau condiţionată a persoanei condamnate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul în cuantum de 964 RON, pentru avocatul desemnat din oficiu persoanei condamnate A., s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Prahova.

Împotriva acestei sentinţe a formulat cerere de revizuire condamnatul A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Curtea a reţinut că, la termenul din 13.08.2024 revizuentul-condamnat A., aflat în stare de deţinere, personal şi asistat de avocat din oficiu, a arătat că îşi menţine cererea de revizuire formulată împotriva sentinţei penale nr. 24 C. civ./03.11.2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2022.

În susţinerea acestei cereri, revizuentul-condamnat A. a arătat că temeiul pentru care solicită revizuirea reprezintă art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., în opinia acestuia, existând fapte şi împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanţă, astfel că a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Curtea, examinând hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, potrivit dispoziţiilor incidente în cauză, în raport de criticile invocate de către condamnatul-revizuent A., dar şi din oficiu sub toate aspectele, a constatat că este inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

Sub acest aspect s-a arătat că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

În cuprinsul hotărârii atacate au fost enumerate cazurile de revizuire, respectiv că, potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. pen.., revizuirea poate fi cerută atunci când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Raportat la prevederile art. 453 C. proc. pen.., prima instanţă a susţinut că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal. În acest sens, a fost menţionată şi decizia nr. 17 din 19 martie 2007 prin care a fost soluţionat un recurs în interesul legii în această materie, în condiţiile vechiul C. proc. pen., soluţie care însă îşi păstrează deplina valabilitate şi în cadrul actualei legislaţii.

Curtea a constatată că, prin sentinţa penală nr. 24 din 03.11.2022, Curtea de Apel Ploieşti a recunoscut o hotărâre judecătorească străină, prin care nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei, aspect care nu se circumscrie dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel revizuentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data de 05.09.2024, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 3, cu prim termen de judecată la data de 11.09.2024 şi, ulterior, amânată pentru data de 23.10.2024 la cererea apelantului revizuent, pentru a-i da posibilitate acestuia să îşi angajeze un apărător ales.

Examinând apelul formulat de revizuentul A., prin prisma normelor legale incidente şi prin raportare la actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Notând limitele şi specificul căii de atac a revizuirii, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispoziţiilor art. 452-459 C. proc. pen.., Înalta Curte reţine că revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuire), art. 459 (admiterea în principiu) C. proc. pen. rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, în acest sens fiind şi decizia nr. 42 din 14.02.2005 pronunţată de Înalta Curte - Completul de 9 judecători, decizie prin care s-a statuat că, pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă. Această decizie de unificare a practicii judiciare îşi păstrează valabilitatea şi în raport de dispoziţiile actualului C. proc. pen., cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 şi art. 465 C. proc. pen.. reluând în esenţă cazurile de revizuire din reglementarea anterioară.

În speţă, Înalta Curte constată că persoana condamnată A. a formulat revizuire împotriva sentinţei penale nr. 24 C. civ. pronunţate la data de 03 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. x/2022 prin care, în temeiul art. 165-166 din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută hotărârea nr. 001002 din data de 02 decembrie 2020 pronunţată de Judecătoria de Supraveghere penitenciară nr. 1 din Las Palmas de Gran Canaria -Spania, definitivă prin hotărârea nr. 1/2022 din data de 11 ianuarie 2022 a Tribunalului Audiencia Provincial din Las Palmas de Gran Canaria-Spania, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 6570 zile închisoare (18 ani) şi s-a dispus executarea pedepsei recunoscute, într-un penitenciar din România.

Potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. Dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

În conformitate cu prevederile art. 167 din Legea nr. 302/2004, transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc numai în următoarele condiţii: a) hotărârea este definitivă şi executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea infracţiunii se face pentru fiecare infracţiune în parte; c) persoana condamnată are cetăţenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din aceeaşi lege.

În consecinţă, hotărârile pronunţate în baza art. 165-166 din Legea nr. 302/2004 nu se încadrează în categoria celor prin care să se fi soluţionat fondul cauzei, respectiv prin care să se fi dat o dezlegare acţiunii penale, conform art. 396 C. proc. pen.., prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.

Ca atare, soluţionarea cauzei privind pe persoana condamnată A. de către instanţa română, nu a fost guvernată de dispoziţiile C. proc. pen., ci de cele ale Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, act normativ ce reglementează o procedură specială în materia recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti străine.

Fiind vorba, aşadar, de o condamnare pronunţată de o instanţă străină faţă de cetăţeanul român A. (hotărârea nr. 001002 din data de 02 decembrie 2020 pronunţată de Judecătoria de Supraveghere penitenciară nr. 1 din Las Palmas de Gran Canaria, definitivă prin hotărârea nr. 1/2022 din data de 11 ianuarie 2022 a Tribunalului Audiencia Provincial din Las Palmas de Gran Canaria-Spania), raportat la normele legale incidente, devine evident că prin hotărârea de recunoaştere a condamnării şi preluarea executării pedepsei, pronunţată de instanţa română în condiţiile Legii nr. 302/2004, nu s-a soluţionat fondul acţiunii penale. Dimpotrivă, în procedura recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti străine, temeinicia acuzaţiei penale reprezintă o chestiune ce excede competenţei instanţei române, a cărei învestire este limitată la verificarea îndeplinirii cerinţelor impuse de art. 167 din Legea nr. 302/2004.

Or, căile extraordinare de atac reglementate de legiuitorul român, în speţă revizuirea, vizează exclusiv hotărârile definitive prin care o instanţă s-a pronunţat asupra temeiniciei acuzaţiei penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi extraordinare de atac la alte situaţii este exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

În aceste condiţii, se constată că soluţia de inadmisibilitate a revizuirii pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti este temeinică şi legală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 91 din 14 august 2024 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.. coroborat cu art. 8 alin. (1) lit. f) din Actul adiţional nr. x la Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în cuantum de 1163 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 91 din 14 august 2024 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 23 octombrie 2024.