Securities order annulment appeal dismissed as time-barred for exceeding 15-day filing deadline.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as time-barred, upholding the first-instance ruling that had rejected the claimant’s action; the appeal was filed on 15 October 2002 against a judgment communicated on 8 May 2001, exceeding the 15-day deadline under Article 301 of the Civil Procedure Code. The underlying dispute involved a challenge to Order No. 308 of 24 August 2000 issued by the National Securities Commission, seeking annulment; the first instance had ruled against the claimant, and the appeal raised procedural issues about improper service. The court held that service was legal, as the delivery report complied with Article 100(1)–(2) CPC and was binding absent a criminal complaint of forgery (Article 100(4) CPC); the claimant’s failure to notify the court of its change of address under Article 98 CPC meant later submissions were disregarded, and Article 92(4) CPC allowed service by posting when no person was found at the corporate seat, with Article 921 CPC not applicable to post-judgment communication. The appeal was thus rejected as late, affirming the prior judgment.
Legislator headnote
AI generatedart.301 din Codul de procedură civilă; Securities order annulment appeal dismissed as time-barred for exceeding 15-day filing deadline: The underlying dispute involved a challenge to Order No. 308 of 24 August 2000 issued by the National Securities Commission, seeking annulment; the first instance had ruled against the claimant, and the appeal raised procedural issues about improper service. The court held that service was legal, as the delivery report complied with Article 100(1)–(2) CPC and was binding absent a criminal complaint of forgery (Article 100(4) CPC); the claimant’s failure to notify the court of its change of address under Article 98 CPC meant later submissions were disregarded, and Article 92(4) CPC allowed service by posting when no person was found at the corporate seat, with Article 921 CPC not applicable to post-judgment communication. The appeal was thus rejected as late, affirming the prior judgment.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for dismissing the appeal as late, because it was filed beyond the 15-day deadline from the communication of the judgment.
Full text
S-a luat în examinare recursul declarat de SC ”T.I.” SA împotriva sentinței civile nr.440 din 10 aprilie 2001 a Curții de Apel București-Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
La apelul nominal au lipsit recurenta-reclamantă SC ”T.I.” SA precum și intimata-pârâtă Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.
Procedura completă.
Magistratul asistent a făcut referatul cauzei, arătând că recursul a fost declarat tardiv în raport cu dispozițiile art.301 din Codul de procedură civilă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.440 din 10 aprilie 2001 a Curții de Apel București-Secția contencios administrativ, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC ”T.I.”SA București privind anularea Ordonanței nr.308 din 24 august 2000 emisă de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.
Impotriva acestei hotărâri la data de 15 octombrie 2002 a declarat recurs reclamanta, criticând-o conform motivelor scrise de la filele 3 – 6 din dosar.
In prealabil, recurenta a precizat că sentința nu a fost comunicată în conformitate cu dispozițiile art.921 Cod procedură civilă. A mai arătat că nu este reală mențiunea agentului procedural de pe dovada de primire în sensul că „nici o persoană nu a fost găsită”, deoarece: la sediul din București, unde își avea sediul și Cooperativa de Credit – Banca Populară Română, proprietara imobilului, avea pază organizată în mod permanent; toată corespondența recurentei a fost primită la acel sediu, unde a funcționat până în aprilie 2002; la sediul respectiv a primit și sentința civilă nr.343 din 20 martie 2001 a aceleiași instanței, la data de 6 aprilie 2001.
Verificând formularea în termen a recursului, Curtea reține următoarele:
Sentința civilă nr.440 din 10 aprilie 2001 a fost comunicată reclamantei în mod legal la sediul declarat din București.
Din procesul verbal de predare a sentinței din data de 8 mai 2001 - fila 130 dosar fond – rezultă că au fost respectate dispozițiile art.100 alin 1 și 2 din Codul de procedură civilă, actul fiind afișat pe ușa principală a clădirii deoarece nici o persoană de la pct. 1 nu a fost găsită.
Conform dispozițiilor art.100 alin.4 din Codul de procedură civilă, „procesul – verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.” Cum recurenta nu s-a înscris în fals, susținerile sale privind nerealitatea consemnărilor agentului procedural nu vor fi avute în vedere.
Pe de altă parte se constată că reclamanta recurentă nu a respectat dispozițiile art.98 din Codul de procedură civilă. Aceasta nu a încunoștiințat instanța de schimbarea sediului (schimbare care recunoaște că a avut loc în luna aprilie 2001 iar sentința a fost comunicată în luna mai 2001), motiv pentru care nu va fi luată în seamă cererea formulată la data de 30 septembrie 2002 (fila 134 dosar fond), în care menționează un alt sediu, ales la apărătorul său.
In ce privește invocarea de către recurentă a nerespectării dispozițiilor art.921 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că au fost respectate aceste dispoziții legale. Comunicarea sentinței a fost realizată în conformitate cu dispozițiile art.92 alin.4 Cod procedură civilă. In situația persoanei juridice comunicarea hotărârii se poate realiza prin afișare dacă la sediul acesteia se constată lipsa oricărei persoane. Mențiunea din textul articolului nr.921 Cod procedură civilă în sensul că procedura de comunicare prin afișare se poate realiza numai dacă la termen se constată lipsa oricărei persoane la sediul persoanei juridice nu are aplicabilitatea în situația comunicării hotărârii, întrucât în acest caz nu mai există termene, judecata cauzei epuizându-se.
Pentru considerentele expuse recursul declarat de reclamantă la 15 octombrie 2002 împotriva sentinței civile nr.440 din 10 aprilie 2001, comunicată acesteia la data de 8 mai 2001, va fi respins ca tardiv, cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea sentinței, termen prevăzut de dispozițiile art.301 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC ”T.I.” SA împotriva sentinței civile nr.440 din 10 aprilie 2001 a Curții de Apel București-Secția de Contencios Administrativ, ca tardiv declarat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.