Criminal execution costs challenged as unsubstantiated and unlawful: application of civil evidence standards to statutory procedural costs rejected, appeal against execution dismissed, and 50 RON costs imposed on the appellant.

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 581 din 24 octombrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023 a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 322 din 13 septembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2022.

A fost obligat petentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la data de 15.01.2024 sub nr. x/2024, petentul-condamnat A. a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 581/24.10.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2023.

Prin sentinţa penală nr. 167/12.02.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 598 alin. (2) C. proc. pen. a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de contestator şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În esenţă, s-a reţinut că petentul a invocat o nelămurire privind executarea Sp. 581 din 24 octombrie 2023, care a fost pronunţată de Înalta Curte.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie, secţia penală la data de 14.02.2024, sub numărul x/2024.

*

Înalta Curte reţine că petentul A. a formulat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. contestaţie la executarea cu privire la cheltuielile judiciare în cuantum de 50 RON, la care a fost obligat prin sentinţa penală nr. 581/24.10.2023 pronunţată de Înalta Curte, în dosarul nr. x/2013, susţinând, în esenţă, că există o nelămurire cu privire la acestă hotărâre, cauzată de nedovedirea cuantumului creanţei (cuantumul cheltuielilor de judecată) prin criterii obiective: bonuri, chitanţe, facturi, etc, existente în dosarele cauzelor penale. Deopotrivă, a susţinut că s-a ivit o împiedicare a executării silite, datorat atribuirii acestor creanţe a denumirii "cheltuieli judiciare", care ar trebui să fie solicitate în proces de un organ al statului. În absenţa stabilirii unor criterii şi dovedirii prin mijloace obiective a acestor cheltuieli judiciare, petentul a opinat că acestea au fost stabilite în mod subiectiv şi punitiv în sarcina sa, reprezentând, în fapt, o amendă.

În aceeaşi ordine de idei, petentul a invocat dispoziţiile art. 452 din C. proc. civ., conform cărora "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

A considerat că pentru recuperarea cheltuielilor de judecată, Statul Român, prin procurorul care participă la şedinţă sau prin ANAF trebuie să dovedească întinderea cheltuielilor ocazionate de soluţionarea unui proces penal, conform art. 452 C. proc. civ.

În acest context, petentul a solicitat, în temeiul art. 519 C. proc. civ. şi sesizarea Înaltei Curţi - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea aplicării dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ. şi în procesele penale.

Examinând, cu prioritate, cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală formulată de petentul A., se constată că aceasta este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă, ca atare, pentru următoarele argumente:

Petentul şi-a întemeiat solicitarea pe dispoziţiile art. 519 din C. proc. civ., însă, se notează că sesizarea Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, este reglementată distinct de art. 475 C. proc. pen.., care prevede că dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

În contextul cererii formulate de petent, Înalta Curte constată că aceasta nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute în art. 475 C. proc. pen.., întrucât aplicarea de către instanţele penale a dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ. privind întinderea şi dovedirea cheltuielilor judiciare, nu reprezintă, pe de-o parte, o veritabilă chestiune de drept, iar pe de altă parte, lămurirea acesteia nu ar produce nicio consecinţă juridică asupra modului de rezolvare a fondului prezentei cauze.

Examinând contestaţia la executare formulată de petentul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Argumentele contestatorului care stau la baza contestaţiei la executare se referă la faptul că a fost obligat la cheltuieli de judecată care nu au fost dovedite prin mijloace de probă.

Pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. nu se poate modifica ori desfiinţa hotărârea judecătorească definitivă, acest caz referindu-se doar la nelămuriri ivite cu ocazia punerii în executare a hotărârilor penale, cauzate, în cele mai multe situaţii, de redactarea greşită a dispozitivului hotărârii sau împiedicări la executare care trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea hotărârii.

Or, petentul a făcut o trimitere pur formală la dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., deoarece nu există nicio nelămurire cu privire la punerea în executare a hotărârii, suma fiind stabilită în mod clar şi neechivoc în sarcina sa, criticile acestuia vizând, astfel cum s-a arătat, aspecte referitoare la lipsa de suport probator a cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat şi nu imposibilitatea punerii lor în executare.

Expresia "cheltuieli judiciare avansate de stat" semnifică toate sumele de bani cheltuite pe parcursul desfăşurării procesului penal, din bugetul de stat, respectiv din sumele de bani alocate în acest scop, conform art. 272 alin. (2) C. proc. pen.., din bugetul Ministerului Justiţiei, al Ministerului Public sau al altor ministere de resort, în scopul suportării unor cheltuieli prilejuite de procedurile desfăşurate. Aceste cheltuieli sunt prevăzute în cuprinsul art. 272 şi 273 C. proc. pen.

Cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 87 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 22 aprilie 2016, paragrafele 15-20, Curtea Constituţională, făcând trimitere la jurisprudenţa în materie referitoare la dispoziţiile din C. proc. pen. din 1968, a statuat că nicio normă constituţională nu impune gratuitatea actului de justiţie. Aşadar, accesul la justiţie este liber, însă nu este gratuit.

Prin urmare, cheltuielile judiciare ocazionate în procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea în sarcina căreia se reţine o culpă procesuală (care a provocat aceste cheltuieli).

În cazul declarării căilor de atac (e.g. apel, contestaţie, recurs) sau în ipoteza introducerii oricărei alte cereri, în procesul penal, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras calea de atac sau cererea, în aceste ipoteze culpa procesuală fiind evaluată de legiuitor, fără ca prin aceasta să fie împiedicat liberul acces la justiţiei, reglementat art. 21 din Constituţie.

Stabilirea cuantumului cheltuielilor judiciare, în cazurile prevăzute la art. 275 din C. proc. pen., se realizează conform unor criterii legale, cu caracter obiectiv, reglementate pentru fiecare categorie de astfel de cheltuieli, care exclud aprecierea subiectivă a organului judiciar care le aplică. Astfel, la calculul cheltuielilor judiciare, instanţa de judecată determină cheltuielile avansate de stat, pe baza naturii actelor utile finalizării procedurii şi pe baza aceluiaşi algoritm (aplicat în orice altă cauză), de regulă influenţat de numărul termenelor de judecată acordate şi/sau de amploarea demersurilor ori naturii probatoriilor administrate).

Din categoria cheltuielilor avansate de stat fac parte cheltuieli precum cele necesare efectuării actelor de procedură sau de probaţiune dispuse de organele judiciare şi cheltuielile pentru conservarea obiectelor ridicate sau sechestrate în cursul procesului. În acest context, cheltuielile judiciare avansate de stat semnifică toate sumele de bani cheltuite pe parcursul desfăşurării procesului penal, din bugetul de stat, respectiv din sumele de bani alocate în acest scop, conform art. 272 alin. (2) din C. proc. pen., din bugetul Ministerului Justiţiei, al Ministerului Public sau al altor ministere de resort, în scopul suportării unor cheltuieli prilejuite de procedurile desfăşurate. Aceste cheltuieli sunt prevăzute în cuprinsul art. 272 şi 273 din C. proc. pen.. În acest sens art. 272 alin. (1) din C. proc. pen. reglementează ca făcând parte din categoria cheltuielilor judiciare sumele de bani necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal. La acestea se adaugă, conform prevederilor art. 273 alin. (1) din C. proc. pen., sumele cuvenite martorului, expertului şi interpretului, reprezentând restituirea cheltuielilor de transport, întreţinere, locuinţă şi a altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor în faţa organelor judiciare.

În concluzie, oricare ar fi subiectul procesual, dacă în sarcina sa se reţine o culpă procesuală (e.g. provoacă o activitate procesuală în care nu are câştig de cauză), va suporta cheltuielile procesuale, rezolvarea aparţinând legiuitorului, determinarea cuantumului aparţinând organului judiciar. Dispoziţiile din C. proc. pen. privind rămânerea cheltuielilor judiciare avansate de stat în sarcina acestuia devin incidente numai atunci când actul părţii sau al altui subiect procesual (martor, expert, interpret) prin care s-au provocat cheltuieli judiciare s-a dovedit justificat.

Aşadar, suma datorată cu titlu de cheltuieli judiciare către stat reprezintă cheltuieli de procedură şi rezultă din culpa procesuală a părţii a cărei cerere a fost respinsă, iar legea procesual penală nu permite reevaluarea cuantumului sau chiar exonerarea de plată, în faza ulterioară, a executării hotărârii.

Ca urmare, împrejurările invocate de petent nu se încadrează în motivul de contestaţie prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., şi nici în vreunul din celelalte cazuri de contestaţie la executare expres şi limitativ prevăzute de lege, motiv pentru care Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 581 din 24 octombrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

Faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., petentul va fi obligat la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală formulată de petentul A..

Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de acelaşi petent împotriva sentinţei penale nr. 581 din 24 octombrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă petentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 aprilie 2024.