Admissibility of constitutional exception challenging foreign citation rules in revizuire proceedings due to lack of direct legal interest

Şedinţa publică din data de 28 martie 2024

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2016, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 a Tribunalului Constanţa, secţia secţia a II-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. şi intimata-pârâtă C. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, pârâtul A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.

Prin încheierea din 4 mai 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a disjuns capătul de cerere având ca obiect revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formându-se dosarul asociat nr. x/2021

Prin încheierea din 11 mai 2022, pronunţată în dosarul nou format, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 25 mai 2022, sub nr. x/2021*/a1.

Prin notele de şedinţă depuse la 17 mai 2023, revizuentul A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865, care, prin încheierea din 18 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021.7, a fost respinsă.

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a declarat recurs, arătând că motivele de recurs urmează să fie depuse după primirea hotărârii atacate.

La termenul din 22 iunie 2023, constatând lipsa părţilor legal citate şi că în cauză nu s-a solicitat soluţionarea cauzei în lipsă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2024, la solicitarea recurentului, judecata procesului a fost reluată.

La aceeaşi dată, autorul căii de atac a depus motivele de recurs, iar instanţa supremă, în vederea respectării dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, a repus cauza pe rol.

Prin motivele de recurs, autorul căii de atac a invocat incidenţa în cauză a motivelor prevăzute de art. 304 pct. 1, 3, 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

În prealabil, a arătat că, în ipoteza în care se va aprecia că motivarea căii extraordinare de atac s-a realizat cu depăşirea termenului legal, să se dispună sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301, art. 303 şi ale art. 306 C. proc. civ.

În susţinerea recursului, autorul căii de atac a arătat că instanţa învestită cu judecarea cererii sale de sesizare a instanţei de contencios constituţional nu s-a pronunţat asupra condiţiilor de admisibilitate, ci doar asupra pertinenţei invocării lor.

Astfel, recurentul a reluat motivele care au stat la baza invocării excepţiei de neconstituţionalitate - încălcarea dreptului la un proces echitabil rezultă şi din neclaritatea normei privind consecinţa comunicării actelor contrar Regulamentului, într-o formă neprevăzută de lege, în condiţiile în care intimatul B. a fost citat într-o limbă pe care acesta nu o cunoaşte.

În continuare, recurentul a expus argumente privind calea de atac a revizuirii.

De asemenea, a susţinut că art. 87 pct. 8 C. proc. civ. încalcă şi prevederile art. 16, 21 şi 24 din Constituţia României şi art. 6 CEDO.

În final, recurentul a invocat necompetenţa procesuală materială a secţiei a II-a Civile din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului de faţă, care a fost respinsă pentru motivele expuse în partea introductivă a acestei decizii.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Analizând încheierea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

În prealabil, subliniază că, în lipsa contestării termenului de motivare a recursului în cauză, cererea de sesizarea instanţei de contencios constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301, art. 303 şi ale art. 306 C. proc. civ. nu va fi analizată.

De asemenea, apreciază se impune evocarea considerentelor deciziei nr. 321 din 09 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituţională, la paragrafele 21 şi 22, a statuat că recursul declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Ca atare, soluţionarea căii de atac pendinte nu impune încadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ci verificarea legalităţii soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Obiectul recursului îl reprezintă încheierea prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 pct. 8 C. proc. civ.

Litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia a avut ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respins apelul împotriva sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunţate de Tribunalul Constanţa.

Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 pct. 8 C. proc. civ. a fost ridicată în legătură cu procedura de citare a intimatului B., prin raportare la prevederile art. 16, 21 şi 24 din Constituţia României şi art. 6 CEDO, petentul susţinând, în motivare, neclaritatea normei în ipoteza citării părţii cu domiciliul în Germania cu încălcarea Regulamentului şi într-o limbă pe care acesta nu o cunoaşte.

În recurs, recurentul critică soluţia instanţei, sub un prim aspect, prin prisma neanalizării de către aceasta a condiţiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, ci doar asupra pertinenţei invocării excepţiei.

Prin încheierea recurată, procedând la analiza textului de lege contestat în raport de obiectul cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate şi la motivele invocate în susţinerea acesteia, instanţa supremă a reţinut lipsa legăturii textului de lege contestat cu soluţionarea cererii de revizuire din perspectiva lipsei unui interes din partea petentului în invocarea neconstituţionalităţii normelor de citare privind partea adversă, acest incident putând fi invocat doar de către partea adversă şi nu de către petent. Dintr-o altă perspectivă, s-a reţinut că dispoziţiile invocate de petent privind citarea părţii adverse nu produc un efect concret în soluţionarea pe fond a căii extraordinare de atac promovate de acesta.

Prin urmare, contrar recurentului, dispoziţia instanţei de respingere ca indamisibilă a cererii de sesizare a Curţiii Constituţionale are ca fundament rezultatul verificărilor efectuate de aceasta asupra condiţiilor reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Împrejurarea că recurentul nu justifică un interes în contestarea unor norme legale ce privesc procedura de citare a părţii adverse nu este natură să conducă spre o altă concluzie, în măsura în care analiza acestei chestiuni viza tocmai efectul pe care o eventuală declarare a neconstituţionalităţii a textului de lege l-ar produce în cauză, iar respingerea cererii s-a realizat în contextul neîndeplinirii cerinţei privind existenţa unei legături între norma contestată şi soluţionarea procesului.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că în cauză verificarea admisibilităţii cererii de sesizare s-a realizat în acord cu cerinţele impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, sens în care va respinge criticile recurentului sub acest aspect ca nefondate.

În continuare, verificând legalitatea încheierii recurate prin prisma condiţiilor impuse de legiuitor pentru sesizarea instanţei de contencios constituţional, instanţa supremă reţine că, în cauză, excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect dispoziţiile art. 87 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora "Vor fi citaţi: (...); 8. în cazul în care prin tratate sau convenţii internaţionale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o altă procedură, cei care se află în străinătate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscută, printr-o citaţie trimisă cu scrisoare recomandată, cu dovadă de primire. Dispoziţiile art. 1141 alin. (4) sunt aplicabile. Dacă domiciliul sau reşedinţa celor aflaţi în străinătate nu sunt cunoscute, citarea se face potrivit art. 95. În toate cazurile, dacă cei aflaţi în străinătate au mandatar cunoscut în ţară, va fi citat şi acesta",

Normele legale evocate sunt aplicabile în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dar şi în considerarea deciziei nr. 766/2011 a Curţii Constituţionale prin care instanţa de contencios constituţional, sesizată fiind cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, a statuat în sensul că sintagma "în vigoare" din cuprinsul acestor prevederi legale este constituţională în măsura în care textul de lege se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.

Totodată, analizând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, se constată că dispoziţiile legale criticate nu au fost declarate neconstituţionale, astfel că şi cerinţa prevăzută de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 apare ca fiind îndeplinită.

Asupra condiţiei legăturii cu judecata cauzei, se subliniază că aceasta vizează interesul procesual al părţii în invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, ceea ce presupune că partea trebuie să justifice efectul util şi direct pe care eventuala declarare a neconstituţionalităţii textului de lege criticat ar avea-o asupra cursului litigiului şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces.

Din această perspectivă, verificarea legăturii dintre excepţia de neconstituţionalitate şi soluţionarea litigiului trebuie realizată prin raportare la aspectele particulare ale speţei şi la interesul procesual al părţii în declararea neconstituţionalităţii normelor legale, neputând fi limitată numai la chestiunea incidenţei prevederilor legale contestate în litigiul aflat pe rol.

Analizând cererea de sesizare în aceste coordonate de principiu prin raportare la elementele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că la primul termen de judecată acordat pentru soluţionarea dosarului nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, constatând lipsa de procedură cu intimatul B., a amânat judecata cauzei la 20 octombrie 2022, pentru când citarea acestei părţi s-a realizat prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, fiind semnată personal de către intimat. La termenul stabilit părţile prezente nu au contestat procedura de citare astfel realizată.

La termenele de judecată ulterioare, din 8 decembrie 2022, 9 februarie 2023, 16 martie 2023, părţile nu au mai fost citate, acestea având termen în cunoştinţă.

Solicitarea petentului de sesizare a Curţii Constituţionale cu dispoziţiile art. 87 pct. 8 C. proc. civ. a intervenit abia la 17 mai 2023, înainte de ultimul termen de judecată al procesului.

Ca atare, de vreme ce la data formulării cererii de sesizare desfăşurarea procesului se realiza în baza art. 153 alin. (1) C. proc. civ., şi nu a textului de lege contestat, eventuala declarare ca neconstituţională a acestei norme legale nu avea niciun impact asupra pricinii sau soluţiei asupra cererii de revizuire.

De altfel, conform normelor de procedură civilă, petentul nu putea invoca vătămarea intereselor sale procesuale prin citarea intimatului B. în acord cu art. 87 pct. 8 C. proc. civ., în măsura în care normele procedurale recunosc această posibilitate numai părţii ultim-indicate, nu şi recurentului.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că cerinţa legăturii nu poate fi identificată, întrucât eventuala înlăturare din ordinea juridică a art. 87 pct. 8 C. proc. civ., prin declararea lui ca neconstituţional, nu poate să determine, prin ea însăşi, consecinţe asupra judecării pricinii în cadrul procesual şi stadiul concret al litigiului la data formulării cererii.

Distinct de aceste aspecte, argumentele părţii nu reprezintă în sine chestiuni de ordin prejudicial date în competenţa jurisdicţiei constituţionale, în măsura în care acestea vizează modul de interpretare şi aplicare a textului de lege în lipsa din cuprinsul acestuia a unei soluţii legislative pentru ipoteza sesizată, chestiune ce intră în competenţa exclusivă a instanţei învestite cu soluţionarea litigiului şi nu a Curţii Constituţionale.

Drept urmare, nefiind întrunită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, pentru sesizarea Curţii Constituţionale, constând în existenţa unei legături cu soluţionarea cauzei a dispoziţiilor legale pretins neconstituţionale, Înalta Curte reţine legalitatea încheierii atacate, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor 87 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, pentru toate raţiunile înfăţişate anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 18 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021.7, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C. S.R.L.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 martie 2024.