Transfer request from Tulcea Tribunal sent to Constanța Court of Appeal on jurisdictional grounds.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Second Civil Section) upheld the exception of lack of material jurisdiction raised by the respondent and declined to hear the applicant's request for case transfer (strămutare) based on legitimate suspicion regarding a case pending before the Tulcea Tribunal; it referred the matter to the Constanța Court of Appeal, which has jurisdiction over that tribunal, and the decision is final with no appeal. The applicant had sought the transfer of a civil, administrative, and fiscal case (docket no. x/2017) from the Tulcea Tribunal, invoking grounds of legitimate suspicion. Applying Article 142(1) of the Civil Procedure Code, the Court held that requests for transfer based on legitimate suspicion are within the jurisdiction of the court of appeal when the case is pending before a tribunal in its circuit, and the Supreme Court has jurisdiction only when the transfer is sought from a court of appeal; consequently, the Constanța Court of Appeal is the competent forum (Articles 132 and 129(2)(2) C. proc. civ.).
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 142 alin. (1) din C. proc. civ, art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ, art. 132 din C. proc. civ; Transfer request from Tulcea Tribunal sent to Constanța Court of Appeal on jurisdictional grounds: The applicant had sought the transfer of a civil, administrative, and fiscal case (docket no. x/2017) from the Tulcea Tribunal, invoking grounds of legitimate suspicion. Applying Article 142(1) of the Civil Procedure Code, the Court held that requests for transfer based on legitimate suspicion are within the jurisdiction of the court of appeal when the case is pending before a tribunal in its circuit, and the Supreme Court has jurisdiction only when the transfer is sought from a court of appeal; consequently, the Constanța Court of Appeal is the competent forum (Articles 132 and 129(2)(2) C. proc. civ.).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the exception of material incompetence and declining the case.
Procedural rule applied in the dispositive to decline jurisdiction for lack of material competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024
Asupra cererii de strămutare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei supreme la data de 11 octombrie 2024, petenta A. S.R.L. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
La data de 30 octombrie 2024, intimata B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea prezentei cereri de strămutare.
La termenul de judecată din 24 septembrie 2024, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale în soluţionarea cererii privind strămutarea judecării procesului aflat pe rolul Tribunalului Tulcea.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale, Înalta Curte o găseşte întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze petenta A. S.R.L. a solicitat strămutarea judecării dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocând motive de bănuială legitimă.
Potrivit dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. civ., "cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competenţa revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie".
Aşadar, din norma evocată rezultă că Înaltei Curţi nu îi revine competenţa de a soluţiona cereri de strămutare întemeiate pe motiv de bănuială legitimă aflate pe rolul judecătoriilor sau tribunalelor, legiuitorul stabilind competenţa în favoarea instanţei supreme exclusiv pentru cazurile în care strămutarea pe motiv de bănuială legitimă se cere de la o curte de apel.
Reţinând că petenta A. S.R.L. a solicitat strămutarea judecării unei cauze aflate pe rolul Tribunalului Tulcea, invocând în susţinerea cererii motive de bănuială legitimă, Înalta Curte constată că aparţine Curţii de Apel Constanţa competenţa materială de soluţionare a cererii, instanţă în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Tulcea.
Pentru considerentele expuse anterior şi în temeiul dispoziţiilor art. 132 şi art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cererii formulate de petenta A. S.R.L., privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Declină competenţa soluţionării cererii formulate de petenta A. S.R.L., privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2024.