Personal injury damages appeal annulled for failure to formulate grounds of illegality, substituting factual re-evaluation of moral damages quantum

Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la 24.10.2018, reclamanta A., prin reprezentant legal B., a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu intervenientul forţat D., să oblige pârâta să-i plătească sumele de 100.000 euro, reprezentând daune morale şi 5.000 RON, cu titlu de daune materiale, penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi, calculate de la 22.02.2018, data formulării ofertei de despăgubire de către pârâtă, până la plata despăgubirilor şi cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 470/26.03.2020, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei sumele de 200 RON, reprezentând daune materiale şi 25.000 euro, cu titlu de daune morale şi a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, ca nefondat.

Împotriva acestei sentinţe, A., prin reprezentant legal B., şi S.C. C. S.A. au declarat apel.

La termenul din 29.09.2020, instanţa de prim control judiciar a invocat excepţia insuficientei timbrări a apelului declarat de reclamantă, iar prin încheierea din 11.11.2020, constituită în complet de divergenţă, cu majoritate, a admis-o.

Prin decizia civilă nr. 64/A/19.01.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a anulat ca netimbrat apelul declarat de A. şi a respins apelul promovat de S.C. C. S.A., ca nefondat.

Împotriva încheierii din 11.11.2020 şi a deciziei curţii de apel, A. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 2067/19.10.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul, a casat în tot încheierea recurată şi în parte decizia atacată şi a trimis cauza spre o nouă judecată a apelului declarat de reclamantă; a menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Prin decizia civilă nr. 871/30.05.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul declarat de A., a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 50.000 euro, la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de daune morale şi a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei; a obligat intimata-pârâtă la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 2.972,50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, S.C. C. S.A., societate în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar E.., a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, autoarea căii de atac a criticat decizia instanţei de apel pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1.391 C. civ. cu privire la acordarea daunelor morale, apreciind că, deşi prejudiciul trebuie reparat integral, se impune reducerea cuantumului despăgubirilor, care nu sunt corelate cu practica judiciară în materie.

A susţinut că decizia atacată nu cuprinde motivele întemeiate pe probatoriul administrat şi, prezentând argumente teoretice privind natura, scopul şi aprecierea cuantumului daunelor morale şi principiul reparării integrale a prejudiciului, a relevat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, cu privire la modul de calcul al zilelor de îngrijiri medicale. A subliniat că despăgubirile trebuie să aibă caracter compensatoriu pentru suferinţa certă a persoanei vătămate, dar şi că ele nu pot conduce la îmbogăţirea fără justă cauză a acesteia.

Recurenta a arătat că instanţa de apel nu a avut în vedere aceste aspecte, motiv pentru care a considerat că se impune reevaluarea cuantumului daunelor morale, cu obligaţia de a fi raportate la jurisprudenţa în materie, la salariul minim pe economie şi nivelul de trai al colectivităţii, pentru a respecta criteriul rezonabilităţii. Totodată, a precizat că nu au fost avute în vedere documentele medicale depuse la dosar, din care rezultă că intimata a suferit vătămări care au necesitat pentru vindecare 85 de zile de îngrijiri medicale, dar nu i-au pus viaţa în pericol şi nici nu au condus la infirmitatea sa, astfel că a apreciat că despăgubirea acordată este exagerată.

În opinia recurentei, întrucât instanţa de apel nu a evaluat prejudiciul prin analiza concretă a situaţiei de fapt şi despăgubirile prin raportare la practica judiciară, se impune casarea deciziei atacate şi rejudecarea de către instanţa de recurs, în sensul reexaminării valorii despăgubirilor.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante, respectiv intimatului-intervenient, fără ca vreo parte să formuleze întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin acesta apreciindu-se că nu există critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, iar prin încheierea din 29.05.2024 s-a dispus comunicarea acestuia părţilor cu menţiunea că au dreptul de a depune punct de vedere în 10 zile de la comunicare.

Nicio parte nu a depus punct de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 25.07.2024, s-a fixat termen pentru examinarea recursului în completul de filtru la 6.11.2024.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului declarat de pârâta S.C. C. S.A., Înalta Curte, în complet de filtru, reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă argumentele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta şi-a întemeiat calea de atac pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de pct. 8 al normei evocate, impune nu numai indicarea dispoziţiei de drept material pretins a fi fost nesocotită, încălcată sau interpretată greşit, dar şi expunerea unui raţionament prin care autorul căii de atac, enunţând modul în care apreciază că prevederea se interpretează sau aplică în mod legal, să argumenteze defectuozitatea judecăţii instanţei de control judiciar devolutiv.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului. Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Aşadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate intră în atribuţia exclusivă a instanţelor devolutive.

Cererea de recurs formulată de pârâtă S.C. C. S.A. nu conţine critici care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate.

Astfel, se pretinde greşita aplicare a art. 1.391 C. civ. privind repararea prejudiciului nepatrimonial, însă argumentele aduse în concret combat cuantumul daunelor morale, apreciindu-l exagerat în raport cu vătămarea efectiv suferită de către reclamantă, dar şi cu sumele acordate de instanţele judecătoreşti în materie.

Aceste susţineri ale recurentei nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu se constituie în motive de nelegalitate care să argumenteze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, ci tind la o nouă evaluare a fondului pretenţiilor şi a materialului probator, or asemenea obiecţii privesc netemeinicia soluţiei, nicidecum nelegalitatea ei.

Aşadar, nu se poate considera că afirmaţiile recurentei din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în lipsa unor veritabile critici de nelegalitate, autoarea căii de atac urmăreşte să obţină o nouă evaluare a cuantumului daunelor morale acordate reclamantei de curtea de apel, examinare incompatibilă cu natura nedevolutivă a căii de atac exercitate.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

Aşa fiind, Înalta Curte conchide în sensul că niciuna dintre criticile recurentei nu poate fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi constată, aşadar, incidentă sancţiunea nulităţii, aplicabilă nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, situaţie care, deopotrivă, încalcă exigenţele legii de procedură privind motivarea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 871/30.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 noiembrie 2024.