Peremption of Employee's Employment Appeal Upheld for Six-Month Inactivity

Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2024

Analizând actele de la dosar şi încheierile atacate, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale la 16.01.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţi S.C. B. S.R.L. şi C. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la respectarea obligaţiilor contractuale asumate prin contractul individual de muncă încheiat la 5.08.2015, respectiv să dispună obligarea acesteia la plata drepturilor financiare reprezentând salariile, sporurile, indemnizaţiile pentru perioada 5.08.2015-5.02.2016, obligarea acesteia la eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte faptul că a fost angajatul societăţii, vechimea în muncă şi numărul de zile de concediu medical de care a beneficiat în ultimele 12 luni calendaristice, precum şi obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 30.000 RON şi a daunelor interese în cuantum de 10.000 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 144/21.01.2021, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâţi şi a respins ca fiind prescrisă cererea de chemare în judecată cu privire la plata drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi băneşti.

Totodată, a admis în parte cererea şi a obligat pârâta S.C. B. S.R.L. să elibereze reclamantului o adeverinţă din care să rezulte vechimea în muncă, drepturile salariale încasate şi zilele de concediu medical; a respins celelalte pretenţii.

Împotriva acestei sentinţe civile a formulat apel reclamantul A., cererea fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale la 8.04.2021, sub nr. x/2019.

Prin încheierea de şedinţă din 14.09.2022, instanţa, pentru soluţionarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar, a acordat termen la 28.09.2022, pentru ca petentul să depună la dosar înscrisuri care să facă dovada veniturilor obţinute atât de către acesta, cât şi de membrii familiei pe ultimele 2 luni anterior formulării cererii, iar, în ce priveşte fondul cauzei, a acordat termen la 14.12.2022, pentru când apelantul-reclamantul a fost citat cu menţiunea de a depune la dosar un exemplar al cererii de repunere pe rol, sub sancţiunea anulării acesteia.

Prin încheierea de şedinţă din 14.12.2022, instanţa a anulat cererea de repunere pe rol a cauzei şi a menţinut măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea de şedinţă din 30.06.2021.

Împotriva acestor încheieri a declarat recurs reclamantul A., nemotivat în drept, prin care a susţinut că, la 14.09.2022, a semnat atât cererea de repunere pe rol a cauzei, cât şi înscrisurile menţionate de instanţă şi le-a depus, personal, la registratura instanţei, înainte de începerea şedinţei de judecată de la acea dată, procedând în acelaşi fel şi cu cererea de ajutor public judiciar, care, în mod nelegal şi netemeinic, nu a fost luată în considerare de către instanţă.

Potrivit recurentului, termenul de depunere a înscrisurilor la dosar, deci inclusiv a cererii de repunere pe rol, se calculează de la ultima dispoziţie a instanţei dată în acest sens şi nicidecum de la eventuale alte termene anterioare.

Prin urmare, a solicitat să se constate că a depus la dosar toate înscrisurile solicitate de instanţă, admiterea recursului, repunerea cauzei pe rol şi judecarea acesteia.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin încheierea de şedinţă din 22.11.2023, a suspendat judecata recursului declarat de recurentul-reclamant A., împotriva încheierilor din 14.09.2022 şi 14.12.2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că părţile nu au solicitat judecata cauzei în lipsă şi că, deşi legal citate pentru termenul de judecată, nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii.

În baza referatului întocmit de către grefier la 4.09.2024, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ., prin rezoluţia din 17.09.2024, s-a fixat termen de judecată 6.11.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea discutării excepţiei perimării recursului declarat în cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia perimării cererii de recurs, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Sub acest aspect, instanţa supremă reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.", iar conform art. 420 alin. (1) din acelaşi cod:

"Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate".

Pornind de la dispoziţiile legale evocate, se reţine că perimarea reprezintă o sancţiune procedurală ce operează de drept şi se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare din faţa unei instanţe, iar nu doar asupra unui act de procedură concret, fiind determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cererii cu care instanţa a fost învestită, având un caracter mixt, de sancţiune procedurală şi de prezumţie de desistare.

Termenul de perimare se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, înăuntrul termenului de perimare prevăzut de lege. În caz contrar, sancţiunea perimării în materie civilă intervine, indiferent de faza procesuală în care se află, dacă pricina a rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părţilor.

Prin urmare, perimarea operează în virtutea legii cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă, această lipsă de stăruinţă fiind imputabilă părţii care a învestit instanţa.

Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza va fi suspendată "când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

În speţă, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condiţiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută "prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor".

Încheierea de şedinţă din 22.11.2023, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii recursului, faţă de lipsa nejustificată a părţilor, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 22.05.2024.

Prin urmare, Înalta Curte notează că termenul de perimare s-a împlinit la 22.05.2024, neexistând nicio cauză de întrerupere sau suspendare a acestuia intervenită pe parcursul curgerii termenului.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea reglementată de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de reclamantul A. fiind perimată de drept.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât efectul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor care a condus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierilor din 14.09.2022 şi 14.12.2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierilor din 14.09.2022 şi 14.12.2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 noiembrie 2024.