Appeal lapsed for inactivity; peremption upheld, prior damages dismissal stands.

Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2024

Analizând actele de la dosar şi încheierea atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă la 03.03.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata de despăgubiri morale în cuantum de 100.000 RON, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 903/2.06.2022, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârât, şi a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile a formulat apel reclamanta, cererea fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă la 8.12.2022, sub nr. x/2021.

Prin încheierea de şedinţă din 27.02.2023, instanţa, reţinând că nici una dintre părţi nu s-a prezentat la termen şi nici nu a solicitat judecata cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei pentru lipsa părţilor.

Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs reclamanta A., nemotivat în drept, prin care a solicitat repunerea pe rol a cauzei.

Prin precizările înregistrate la dosar la 3.04.2024, recurenta a învederat că, la Tribunalul Bacău, procesul nu s-a judecat pe fond, iar în apel, pentru termenul din 27.02.2023, nu a primit citaţie, astfel că nu a avut cunoştinţă de termen, judecata fiind suspendată pentru lipsa părţilor.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin încheierea de şedinţă din 22.11.2023, a suspendat judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva încheierii din 27.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că părţile nu au solicitat judecata cauzei în lipsă şi că, deşi legal citate pentru termenul de judecată, nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii.

În baza referatului întocmit de către grefier la 4.09.2024, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ., prin rezoluţia din 17.09.2024, s-a fixat termen de judecată 6.11.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea discutării excepţiei perimării recursului declarat în cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia perimării cererii de recurs, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Sub acest aspect, instanţa supremă reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.", iar conform art. 420 alin. (1) din acelaşi cod:

"Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate".

Pornind de la dispoziţiile legale evocate, se reţine că perimarea reprezintă o sancţiune procedurală ce operează de drept şi se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare din faţa unei instanţe, iar nu doar asupra unui act de procedură concret, fiind determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cererii cu care instanţa a fost învestită, având un caracter mixt, de sancţiune procedurală şi de prezumţie de desistare.

Termenul de perimare se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, înăuntrul termenului de perimare prevăzut de lege. În caz contrar, sancţiunea perimării în materie civilă intervine, indiferent de faza procesuală în care se află, dacă pricina a rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părţilor.

Prin urmare, perimarea operează în virtutea legii, cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă, această lipsă de stăruinţă fiind imputabilă părţii care a învestit instanţa.

Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza va fi suspendată "când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

În speţă, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condiţiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută "prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor".

Încheierea de şedinţă din 22.11.2023, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii recursului, faţă de lipsa nejustificată a părţilor, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 22.05.2024.

Prin urmare, Înalta Curte notează că termenul de perimare s-a împlinit la 22.05.2024, neexistând nicio cauză de întrerupere sau suspendare a acestuia intervenită pe parcursul curgerii termenului.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea reglementată de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de reclamanta A. fiind perimată de drept.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât efectul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor care a condus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 27.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 27.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 noiembrie 2024.