Cassation inadmissible for administrative contract claims limited to appeal under special procurement law

Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2024

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 30.12.2020 sub dosar nr. x/2020, reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. A., a chemat în judecată în calitate de pârâte, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (în continuare "A.N.S.V.S.A.") şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare (în continuare "D.S.V.S.A. Satu Mare"), solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

I. obligarea pârâtei de ordin I la alocarea bugetului necesar efectuării plăţii sumelor cuvenite potrivit art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, astfel cum a fost modificată prin art. IV din Legea nr. 236/2019, sume aferente Contractului de concesiune nr. x/01.09.1999 (pentru CSVA Dorolţ), astfel cum a fost modificat şi completat prin actul adiţional nr. x/11.08.2014 şi acordul cadru nr. 1851/16.02.2018 şi Contractul subsecvent de servicii nr. x/06.01.2020 încheiat în baza acordului cadru nr. 1851/16.02.2018 (pentru CSVA Dorolţ II);

II. obligarea pârâtei la ordin II la plata în beneficiul reclamantului a drepturilor băneşti, în sumă de 10.000 de RON lunar, pentru fiecare dintre cele două contracte menţionate anterior, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019, respectiv 16.12.2019 şi în continuare până la abrogarea art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, respectiv până la finalizarea contractelor indicate în petitul nr. 1, precum şi la plata dobânzii legale calculată de la scandenţa fiecărei sume lunare de la plată până la data plăţii efective, sume actualizate cu rata inflaţiei de la data scadenţei lunare până la îndeplinirea obligaţiei stabilită în titlul executoriu;

III. Obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat art. IV din Legea nr. 236/2019, Legea nr. 554/2004, art. 194, art. 451 şi urm. C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta D.S.V.S.A. Satu Mare a solicitat respingerea acţiunii reclamantului.

Pârâta A.N.S.V.S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în raport de petitul I al acţiunii, excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a solicitat declinarea soluţionării cauzei la Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, respectiv excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Prin încheierea de şedinţă din 08.04.2021, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a completului de contencios administrativ a secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului şi a declinat în favoarea completelor specializate în materia civil - litigii cu profesionişti din cadrul aceleiaşi secţii competenţa de soluţionare a acţiunii.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020*, iar la termenul din 20.09.2021, reclamantul a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale a completelor specializate în materia civil - litigii cu profesionişti din cadrul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, apreciind că Judecătoria Satu Mare este competentă să judece cauza, raportat la obiectul pretenţiilor până la data înregistrării acţiunii, care totalizează suma de 170.000 RON şi la disp. art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554, coroborat cu art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, raportate la disp. art. 103, art. 101 şi art. 94 lit. k) C. proc. civ. exepţia a fost respinsă prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată.

Prin sentinţa civilă nr. 8/31.01.2022, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.S.V.S.A. şi a admis în parte acţiunea, în sensul că a obligat pârâtele să achite reclamantului suma de 50.000 RON pentru contractul încheiat pentru circumscripţia Dorolţ I şi suma de 40.000 RON pentru contractul încheiat pentru circumscripţia Dorolţ II, precum şi la plata sumei de 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 27/21.03.2022, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de completare formulată de reclamant şi a dispus completarea sentinţei civile nr. 8/31.01.2022, în sensul că a admis cererile accesorii formulate de reclamant şi a obligat pârâtele şi la plata dobânzii legale cu privire la pretenţiile admise, precum şi la actualizarea sumelor respective cu rata inflaţiei.

Împotriva acestor sentinţe civile au declarat apel A.N.S.V.S.A. solicitând admiterea apelului şi, în consecinţă, schimbarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în sensul respingerii în integralitate a acţiunii intimatului-reclamant şi D.S.V.S.A. Satu Mare solicitând admiterea apelului şi, în consecinţă, modificarea considerentelor atacate în sensul de a se constata că soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată se justifică inclusiv din prisma lipsei normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 236/2019.

Împotriva sentinţei civile nr. 8/31.01.2022 a formulat apel reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. A. solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost precizată la termenul din 17.01.2022.

Prin decizia nr. 386/2023-A/12.12.2023, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de apelantele-pârâte D.S.V.S.A. Satu Mare şi A.N.S.V.S.A. împotriva sentinţelor civile nr. 8/31.01.2022 şi nr. 27/21.03.2022, a admis apelul reclamantului împotriva sentinţei civile nr. 8/31.01.2022, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în tot cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 85.000 RON eferentă Contractului de concesiune nr. x/01.09.1999, modificat prin actul adiţional nr. x/11.08.2014, pentru perioada 16.12.2019-31.08.2020 (pentru circumscripţia Dorolţ I) şi suma de 85.000 RON aferentă Contractului subsecvent de servicii nr. x/06.01.2020, încheiat în baza acordului cadru nr. 1851/16.02.2018 (pentru circumscripţia Dorolţ II) pentru perioada cuprinsă între 16.12.2019 - 31.08.2020. De asemenea, a obligat pârâtele la plata dobânzii legale calculată de la data scadenţei fiecărei sume lunare, până la data plăţii efective, cu actualizarea debitului cu rata inflaţiei de la data scadenţei lunare până la îndeplinirea obligaţiei de plată, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în fond, în cuantum total de 1.490 RON şi în apel, în sumă totală de 9.370 RON.

Împotriva acestei decizii au formulat câte un recurs D.S.V.S.A. Satu Mare, respectiv A.N.S.V.S.A.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă D.S.V.S.A. Satu Mare a solicitat admiterea recursului, întrucât hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a art. IV şi V din Legea nr. 236/2019, soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată fiind justificată de faptul că intimatul-reclamant nu a prestat serviciile prevăzute suplimentar în actul normativ, pentru acordarea sumei de 10.000 RON lunar.

Recurenta-pârâtă A.N.S.V.S.A. şi-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa respingerii în totalitate a acţiunii reclamantului, întrucât, contrar reţinerilor instanţei de apel, pentru a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 236/2019, nu era suficient a se dovedi că reclamantul a încheiat cu D.S.V.S.A. Satu Mare contract de concesiune, în temeiul O.G. nr. 42/2004, ci era necesar să se facă dovada efectuării acţiunilor în considerarea cărora se plăteşte suma de 10.000 RON lunar, încheierea actelor adiţionale şi depunerea documentelor prevăzute la art. 6 din anexa nr. 2 la ordonanţă. Or, instanţa nu a avut în vedere că înscrisurile depuse de intimatul-reclamant nu relevă îndeplinirea condiţiilor impuse de lege.

Cu privire la dobânda legală la care a fost obligată prin decizia atacată, recurenta a afirmat că instanţa de apel nu a motivat de ce poate fi considerată în culpă şi, invocând art. 1531 alin. (1) şi (2) teza I şi art. 1535 C. civ., a susţinut că dobânda legală nu poate fi acordată întrucât nu există o datorie certă, lichidă şi exigibilă a acesteia faţă de intimatul-reclamant şi, prin urmare, nu poate fi vorba despre o neexecutare, la scadenţă, a vreunei datorii.

Totodată, a afirmat că nu se poate dispune plata drepturilor solicitate majorate şi indexate, câtă vreme instituţia nu poate înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală, sens în care a redat dispoziţiile art. 14 alin. (2) şi art. 29 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.

Referitor la cheltuielile de judecată la care a fost obligată, in temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat diminuarea cuantumului acordat.

Cererile de recurs au fost comunicate intimatului-reclamant, iar acesta, prin notele de şedinţă înaintate la dosar la 01.11.2024, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursurilor şi a solicitat respingerea acestora, ca inadmisibile.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursurilor, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 30.12.2020, reclamantul a solicitat suma de 10.000 lunar pentru Contractul de concesiune nr. x/01.09.1999, astfel cum a fost modificat şi completat prin actul adiţional nr. x/11.08.2014 şi acordul cadru nr. 1851/16.02.2018, precum şi pentru Contractul subsecvent de servicii nr. x/06.01.2020 şi în continuare până la abrogarea art. IV alin. (1) din Legea nr. 263/2019, respectiv până la finalizarea contractelor indicate.

Prin Legea nr. 101/2016 a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor şi căilor de atac, aplicabil în mod unitar şi valabil în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice, achiziţii sectoriale, concesiuni de lucrări şi concesiuni de servicii.

Legea nr. 101/2016 prevede în mod expres, în art. 1 alin. (1) şi (2):

- acest act normativ lege reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

- regim juridic special instituit de actul normativ se aplică şi cererilor privind executarea contractelor sus-menţionate, categorie de litigii în care se include şi cererea dedusă judecăţii.

În conformitate cu Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020 (forma în vigoare la data învestirii instanţei cu soluţionarea cererii de chemare în judecată, 30.12.2020):

"Art. 53. (11) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul.

Art. 55. (31) Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară".

În acest context, se reţine că, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că pretenţiile reclamantului decurg din executarea unor contracte administrativ, iar considerentele instanţei nu au fost contestate în apel, rămânând definitive.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Prin urmare, decizia nr. 386/2023-A/12.12.2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă este definitivă de la pronunţare, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Principiul legalităţii căilor de atac nu permit instanţelor judecătoreşti a considera admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci impun obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

De aceea, cu privire la menţiunea din cuprinsul deciziei atacate, "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (…)", instanţa supremă reţine că nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de primul alineat al art. 457 C. proc. civ., la care s-a făcut referire mai sus.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă textelor de lege evocate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 499 din acelaşi cod, va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurentele-pârâte Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare împotriva deciziei nr. 386/2023-A/12.12.2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurentele-pârâte Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare împotriva deciziei nr. 386/2023-A/12.12.2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 noiembrie 2024.