Inadmissibility of cassation appeal against final appellate judgment in shareholder exclusion case due to statutory prohibition of further review

Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2024

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 22.04.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi S.C. C. S.R.L. solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună excluderea asociatului B. şi continuarea societăţii cu asociat unic, în persoana reclamantei.

În drept, a invocat art. 222 alin. (1) lit. d) şi urm. din Legea nr. 31/1990.

Pârâtul B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, excluderea asociatului A. din S.C. C. S.R.L. pentru frauda în dauna societăţii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2423/21.10.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea de chemare în judecată, a dispus excluderea pârâtului-reclamant din S.C. C. S.R.L. şi preluarea de către reclamanta-pârâtă a celor 10 părţi sociale deţinute de pârâtul-reclamant, în valoare de 10 RON fiecare, reprezentând 50% din capitalul social al societăţii, reclamanta devenind asociat unic. Totodată, a respins, ca neîntemeiate, atât cererea reconvenţionată, cât şi cererea pârâtului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel pârâtul-reclamant B., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, în principal şi admiterii cererii reconvenţionale, în subsidiar.

Prin decizia civilă nr. 198/08.02.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei civile menţionate a formulat recurs pârâtul B., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare în apel.

După prezentarea situaţiei de fapt şi a parcursului procesual, a susţinut că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material cuprinse în art. 197 alin. (2) din Legea societăţilor nr. 31/1990 şi art. 1.650 şi urm. C. civ.

Sub un prim aspect, a precizat că întreg raţionamentul juridic al instanţelor devolutive s-a întemeiat pe interpretarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 cu privire la excluderea asociaţilor.

Cu referire la acţiunile indicate de intimata-reclamantă ca fiind legate de administrarea defectuoasă a societăţii, recurentul a afirmat că deşi instanţa de fond a reţinut faptul că nu atrag excluderea asociatului, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile cuprinse în art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, totuşi a dispus excluderea sa, în condiţiile în care dispoziţiile art. 197 alin. (2) din acelaşi act normativ nu permit decât revocarea sau răspunderea pentru daune.

Sub un alt aspect a susţinut că reinterpretarea dată dispoziţiilor art. 1.650 şi urm. C. civ. încalcă flagrant normele de drept material ce reglementează contractul de vânzare, întrucât achiziţia imobilului ce face obiectul disputei a fost făcută din fondurile S.C. Inspectionslot S.R.L., fără a avea vreo legătură cu intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L.

Prin întâmpinarea comună, intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. şi intimata-reclamantă A. au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 223 alin. (31) din Legea nr. 31/1990 şi art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., şi au solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat şi menţinerea soluţiei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului-pârât, fără ca acesta să formuleze răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, neputând exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege", iar conform art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. "De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

În cauză, recursul este exercitat împotriva unei decizii definitive, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă s-a pronunţat asupra apelului formulat de pârât împotriva sentinţei civile nr. 2423/21.10.2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2021, cauza având ca obiect excludere asociat.

Or, conform dispoziţiilor art. 223 alin. (31) din Legea societăţilor nr. 31/1990, forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 22.04.2021, "Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de excludere este supusă numai apelului".

Totodată, art. 634 C. proc. civ., cu denumirea marginală "Hotărârile definitive", prevăd la alin. (1) pct. 4 teza I, că "(1) Sunt hotărâri definitive: 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)".

Din coroborarea dispoziţiilor anterior enunţate rezultă că pentru acţiunile vizând excludere asociat, hotărârile curţii de apel sunt definitive.

Astfel, decizia civilă nr. 198/08.02.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă încă de la pronunţare, context în care nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Altfel spus, hotărârea atacată nu se circumscrie categoriilor de hotărâri supuse recursului, conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ., fiind o hotărâre definitivă, dată de instanţa de apel în unul din cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului, astfel că aceasta nu poate forma obiectul căii de atac formulate în cauză, întrucât, recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele reglementate de lege, constituie o încălcare a dispoziţiilor constituţionale şi legale citate mai sus, prin raportare la principiul legalităţii căii de atac reglementate de norma procesuală.

Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepţia inadmisibilităţii este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (1) şi alin. (2) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 198/08.02.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Cât priveşte cererea intimatelor de obligare a recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, Înalta Curte constată că înscrisurile aflate la filele x ale dosarului de recurs, factura Seria x nr. x/28.10.2024, respectiv chitanţele Seria 863 şi 864/28.10.2024, atestă efectuarea de către intimata-reclamantă A. a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 5.950 RON.

Faţă de soluţia pronunţată în cauză, reţinând culpa procesuală a recurentului-pârât şi, astfel, în situaţia de a datora cheltuieli de judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentului-pârât la plata către intimata-reclamantă A. a sumei de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 198/08.02.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă recurentul-pârât la plata către intimata-reclamantă A. a sumei de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 noiembrie 2024.