Conflict of jurisdiction: exclusive consumer-domicile competence under Art. 121 CPC not waivable by failure to object

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI

1) Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de valoare redusă înregistrată la data de 04.04.2024 pe rolul Judecătoriei Arad, secţia Civilă, sub nr. x/2024, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de sumei de 4.787,42 RON, reprezentând debit principal, a sumei de 77,17 RON, reprezentând penalităţi de întârziere calculate de creditorul cedent şi înregistrate pe facturile emise, până la data cesiunii de creanţă;

a) în principal, a penalităţilor de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, calculate asupra valorii debitului principal, de la data introducerii cererii de valoare redusă şi până la data achitării integrale a sumelor restante;

b) în subsidiar, în situaţia în care instanţa de judecată va considera că nu sunt aplicabile dispoziţiile privitoare la penalităţile de întârziere solicitate la lit. a), a) dobânzii legale penalizatoare (dobânda legală + 4%) de la data introducerii cererii de valoare redusă şi până la data plăţii sumei rezultând din daune reziliere/taxe reziliere şi echipamente în cuantum de 2.534,91 RON. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 200 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1026 şi urm. din C. proc. civ., art. 1566 şi urm. din C. civ. şi ale art. 2 şi art. 3 alin. (2) din O.G nr. 13/2011.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 10895 din 28 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Arad, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de valoare redusă, formulată de petenta A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că verificările efectuate în baza de date a Direcţiei Generale pentru Evidenţă a Persoanelor au relevat că pârâta are domiciliul în mun. Oradea, jud. Bihor, iar potrivit art. 121 C. proc. civ., care stabileşte o competenţă teritorială exclusivă:

"Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului".

Totodată, pornind de la definiţia consumatorului, din art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi a profesionistului, potrivit art. 3 alin. (2) şi (3) C. civ. şi având în vedere faptul că prezenta cauză are ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii facturilor emise de către C. S.A., a penalităţilor datorate pentru întârzierea în achitarea contravalorii serviciilor prestate de către C. S.A., a dobânzii legale penalizatoare de la data introducerii cererii de valoare redusă şi până la data plăţii, precum şi obligarea pârâtei la plata daunelor reziliere/taxe reziliere şi echipamentelor, instanţa a reţinut că reclamanta are calitatea de profesionist, iar pârâta are calitatea de consumator, fiind persoană fizică şi acţionând în scopuri din afara celor comerciale, industriale, de producţie, artizanale ori liberale.

2.2. La data de 21 august 2024, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, secţia Civilă, sub acelaşi număr de dosar, care, prin sentinţa civilă nr. 3481/2024 din 13 septembrie 2024, constatând că Judecătoria Arad este competentă teritorial să soluţioneze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Competenţa teritorială prevăzută la art. 121 C. proc. civ. este, evident, una exclusivă însă, având în vedere trimiterea la dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că părţile au posibilitatea să înlăture această competenţă.

Faptul că, potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ., părţile pot conveni alegerea instanţei competente numai după naşterea dreptului la despăgubire nu are relevanţă întrucât, constituind o excepţie, prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. sunt de strictă interpretare.

Pentru a nu fi îndeplinită cea de a doua condiţie pentru a fi în situaţia unei necompetenţe de ordine publică nu este necesară încheierea unei convenţii privind alegerea unei alte instanţe decât cea competentă teritorial, ci doar posibilitatea părţilor de a înlătura această competenţă exclusivă.

Este, de altfel, singura competenţă teritorială exclusivă prevăzută de C. proc. civ. pe care părţile au posibilitatea să o înlăture.

Prin urmare, întrucât părţile au posibilitatea să înlăture competenţa exclusivă instituită la art. 121 C. proc. civ., faţă de prevederile art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa este de ordine privată.

Conform dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe iar neinvocarea necompetenţei de către pârât atrage competenţa instanţei învestite de către reclamantă, respectiv Judecătoria Arad.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra regulatorului de competenţă

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru următoarele considerente:

Instanţa a fost învestită cu un litigiu având ca obiect valorificarea, pe calea cererii de valoare redusă, a unui drept de creanţă născut dintr-un contract încheiat între un profesionist şi un consumator.

Potrivit dispoziţiilor art. 1.028 alin. (1) din C. proc. civ., "competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei", iar conform alin. (2), "competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun".

Cererea de faţă este o cerere îndreptată împotriva unui consumator, astfel încât art. 121 C. proc. civ. îi este aplicabil, căci reclamanta este succesorul în drepturi al prestatorului de servicii care a încheiat cu pârâta contractul din care derivă creanţa urmărită.

Conform dispoziţiilor art. 121 teza I C. proc. civ., "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului".

Aşadar, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 121 din C. proc. civ. reglementează o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică. În al doilea rând, se reţine că aceste dispoziţii nu disting în funcţie de obiectul cererii, astfel încât nici instanţele nu o pot face.

Prin urmare, indiferent de obiectul şi cauza acţiunii (pretenţii derivând dintr-un contract, obligaţie de a face, despăgubiri dintr-un fapt ilicit etc.), litigiul pornit de un profesionist împotriva unui consumator se judecă întotdeauna de instanţa de la domiciliul consumatorului.

Corelarea dispoziţiilor art. 126 şi art. 129 alin. (3) pct. 3 C. proc. civ. reflectă că art. 121 reglementează o competenţă teritorială exclusivă, pe care părţile nu o pot înlătura decât printr-o convenţie atributivă de competenţă sau declaraţie verbală în faţa instanţei, ce poate fi încheiată numai din momentul naşterii dreptului la despăgubire.

Aşa fiind, pentru raţiunile înfăţişate, văzând că pârâta B. are domiciliul în mun. Oradea, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2024.